Anul în care a murit Tata

Pentru mine 2020 este anul în care a murit Tata. Nebunia cu COVID-19 și tot restul sunt în plan secund.

Tata nu și a putut continua investigațiile medicale în luna Martie pentru că el nu reprezenta o urgență medicală în termenii definiți de autorități. Putem spune, așadar, că a trăit și a murit în cea mai birocratică Românie din istorie. Când s-a putut, și-a reluat investigațiile, a durat ceva că trebuia să le refacă și la începutul lui Iunie s a lămurit situația, trebuia internat. Dar stai să facem test Covid, hai încă unul … Evident nu avea pentru că s-a ferit, în lockdown l-am ajutat noi cu aprovizionarea și cu ce mai avea nevoie.

Și uite așa din amânări în amânări … început de iulie a facut AVC. Unul dintre medici a spus că se poate să fi fost cauzat chiar de boala lui. Dupa AVC a stat în spital până când a murit pentru că i a cedat inima (a fost ținut în viață doar de aparate timp de mai multe săptămâni). Toată viața a spus că îi mulțumește lui Dumnezeu că are probleme cu inima, obișnuia să adauge ”nu vreau la bătrânețe, dacă ajung neputincios, să fiu o povară pentru copiii mei”. Între noi fie vorba, inima i-a rezistat foarte bine în situația dată și, oricum, nu a fost niciodată neputincios.

Nu vreau să scriu alte detalii …sunt dureroase și personale, plus că mi se pare că aș comite o indiscreție.

Actele emise de spital menționează la cauza morții stop cardiac, iar la cauze secundare AVC și boala lui.
Nu am cum sa demonstrez, dar cred că ar fi trăit și acum, dacă incompetentul de Tătaru nu oprea internările.
Practic, deși nu a avut covid, tot din cauza lui a murit. Din cauza unui lockdown ale cărui detalii au fost gândite prost. Foarte prost. Din punctul meu de vedere Tătaru ar trebui să fie judecat pentru miile de cazuri similare. O să primească, la fel ca oricare, și judecata divină. Dar asta acolo…Aici ar merita un proces pentru genocid, să se plimbe zilnic pe la tribunal câteva luni. Nu vreau răzbunare, pur și simplu cred că asta ar merita.

Ca să poți să iei decizii la nivel de minister, trebuie să ai skill-uri și experiență de manager, nu să fi fost doar un pârlit de medic de țară (social vorbind, Huși e doar un sat mai mare, tot mediul rural este acolo) ajuns director adjunct al spitalului local fiindcă era membru PNL. Principiul lui Peter : ”În orice ierarhie, fiecare salariat are tendința de a urca până la nivelul său maxim de incompetență.” Lui Tătaru chiar i a reușit!

Vă aduc aminte de ministrul Victor Costache, cu o experiență managerială net superioară cel puțin (dar și ca medic, ca studii, din punct de vedere comunicare, etc.) și a dat demn demisia când Orban și Iohannis, în nimicnicia lor, i-au dat peste mână când a venit cu ideea de testare în masă. Vorbise cu Firea și urma să înceapă marea testare în București…. Demn și consecvent unor principii sănătoase, Victor Costache și-a dat demisia și de la spitalul din Sibiu plecând la Brașov, la alt spital privat. Tătaru, băiat ascultător, a fost menținut în funcție până în ultima zi de existență a guvernului Orban.

Scuzele cu greaua moștenire, cu 25 de miniștrii care timp de 30 de ani nu au făcut nimic, deși reale sunt pentru naivi și pentru cei cu memoria foarte scurtă. Cine are un minim de informație, știe nu doar de scandalul de la Unifarm și de producția eșuată de la Romarm, ci și de toate celelalte neajunsuri generate de Ministerul Sănătății în 2020, nu înainte!, precum lipsa avizelor pentru spitalele mobile, de faptul că timp de peste 6 luni nu s-au organizat să extindă numărul de paturi de la ATI, nu au comandat ventilatoare, aparatură și prea puține echipamente de protecție, pe scurt că nu au făcut nimic pentru a se pregăti de valul doi.

Sigur că sunt încă marcat de moartea Tatei și poate că încă mă simt frustrat de toată birocrația și proasta organizare care au grăbit plecarea lui, dar aici nu este vorba doar de mine și de familia mea. Moartea cuiva drag este o dramă pentru fiecare familie în parte, dar sunt mii de drame similare…oameni care au murit fără a avea cea mai mică șansă ca să se trateze în spitalele din România, bune sau proaste cum sunt ele. S-a vorbit mai mult de bolnavii de cancer, care nu au putut să facă un minim tratament, dar se pare că nu a fost vorba doar de oncologie, ci de tot felul de situații și la cardiologie, neurologie și neurochirurgie, gastroenterologie, etc. Toate aceste cazuri s-au agravat și au dus la un record negru de 27.491 de morți în luna octombrie, cu 5.518 mai multe decese decât în luna septembrie 2020 și cu 6.412 peste totalul raportat în aceeași lună de anul trecut, conform datelor publicate de INS. Sigur, au fost și morții de covid, dar – făcând o comparație plastică – când traversezi nu te ferești doar de tirul care vine din stânga, ci și de mașina care vine din dreapta!

Aceste mii de drame similare de care nu vorbește nimeni alcătuiesc o tragedie națională, familii întregi care urăsc debandada girată de Tătaru, și apoi ne mirăm că intră AUR – acest nou PRM – în Parlament cu 10%?! Sigur, dacă până acum ai înghițit toată manipularea anti-PSD, anti-PNL, anti-USR și anti-orice și ”toți e hoți și e proști, hai să nu mai respectăm pe nimeni”, e greu de priceput că unii pot să fie și pro-ceva-altceva, chiar pro extremism.

Totuși, Iohannis insistă în nimicnicia lui să ducă țara din rău în mai rău, punând un premier incompetent și la Sănătate un pui de securist habarnist. Cât o să fie același chiriaș la Cotroceni, probabil până în 2024, România va merge doar în jos. Iar ce va fi la Sănătate…mi-e frică și să mă gândesc! Virusul este periculos, suferă mutații, așa că pandemia va mai dura ceva timp. Dar la noi nu asta contează. S-a schimbat guvernul și foamea de contracte e mare, pe cine interesează sănătatea oamenilor bolnavi de covid sau de orice altceva?!

Bă, Iohannis, că respectul pentru tine mi l-am pierdut de mult, chiar nu mai ai nici un pic de bun-simț și o minimă logică?! Iar este ”nevoie să moară oameni”?!

Publicitate