Ce am mai făcut anul ăsta?

În general, am făcut bine. Ar fi fost un an chiar bun, dacă nu era necazul din articolul precedent, așa că pot spune că în plan personal chiar au fost multe lucruri bune care mi s-au întâmplat.

Ca de obicei la final de an, vreau să vă împărtășesc câteva dintre superlativele anului 2020.

Am fost la teatru doar de 2 ori, la recomandarea prietenului Florin, să-l văd pe Bartoș în comediile spumoase de la Odeon ”Natură moartă cu nepot obez” și ”Svejk”. Căutam de zor să găsesc bilete la Richard-ul de la Bulandra, dar nu a fost să fie. Sper , totuși, să reușesc să-l văd cândva. Deși nu cred, sper ca voi să fi văzut mai multe piese. Nu am avut stare să mă uit online, deși oferta a fost foarte generoasă!, cred că nu am văzut cap-coadă măcar o piesă. M-am uitat un pic la ”Discutabil” (un fel de teatru TV) și cam atât.

Filmele sunt o supriză…negativă! Am văzut puține filme, probabil un record al pentru ultimii … nu știu… 15 ani? Nu vă speriați, nu e grav, nu e ireversibil. 🙂 Și oricum au fost suficiente în prima jumătate a anului încât să pot face un top și să vă recomand câteva:

  • Superfilmul anului: Pain and Glory Cel mai bun film Almodovar. Idem Banderas. Film de referință pentru cinematografie, îndraznesc să anticipez că va deveni un clasic și chiar va fi un film ce va fi studiat la micile și marile școli de film.
  • Cel mai bun film văzut în 2020: Ford vs Ferrari (2019) ex aequo cu Trumbo (2015). Dacă le-ați văzut, știți de ce, dacă nu – aveți temă!
  • Cel mai bun scurt metraj văzut în 2020: The Neighbors’ Window (2019). Probabil cel mai bun scurtmetraj ever, fără nicio exagerare.
  • Cea mai bună comedie văzută în 2020 – Happy Ending – la cât de rare sunt comediile de calitate, insist să fac măcar o recomandare pe an, de data aceasta una dulce-amăruie. Mai ales că e un film danez, o nație dragă mie care în ultimii ani a făcut filme bune.
  • Mențiune specială pentru un film care este ”altceva”: Nosso Lar (2010)

Cărțile nu mai sunt punctul meu forte de mult. Probabil că citesc mai mult decât media, dar față de vremurile bune…chiar foarte puțin! Anul ăsta am o premieră: am început multe cărți pe care nu le-am terminat, dar e avantajul că te axezi să termini ce- chiar îți place. Recomand De ce rade Dumnezeu? de Deepak Chopra. E uimitor chiar și pentru mine că pun pe primul loc o carte de dezvoltare personală, dar este o carte de un nivel spiritual cam rar de găsit în vremurile noastre.

Am lăsat la final superlativele din muzică. După doi ani de ascultat The Mono Jacks, iată-mă că schimb ”placa”. Prin ianuarie eram la semafor și începe pe Smart Radio o melodie veche, de nu o mai ascultasem de ț ani. Zic WTF, cine cântă că am uitat și titlul, și trupa! Pff, bag repede Shazam și …. James – Getting Away With it (All Messed Up). Nu mai ascultasem James de niște ani buni, așa că am luat-o bătrânește și am ascultat mai întâi toate alea clasice ale lor (She’s a Star, Sometimes, Tomorrow, Sit Down, etc.), apoi ultimele albume de care nu aveam habar și care sunt efectiv geniale. O spun p’aia veche: James sunt ca vinul, de la an la an sunt mai buni! Da, chiar da!, ultimul lor album Living in Extraodinary Times este…extraordinary! Mi-au mers la suflet melodiile lor anul ăsta, indiferent de moment…

Cu James vă las (un live de mare excepție!) și vă urez sănătate maximă și un 2021 cât mai bun din toate punctele de vedere, dar mai ales fizic, psihic și spiritual!

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.