Speranța

Fabulos articolul lui Alexandru Mironov! L-am ratat atunci, dar m-am imbogatit acum! Un articol scris fara patima ilogica cu care se vorbeste despre invatamant, despre viitor si, mai ales, despre ceea ce ar trebui sa fie invatamantul in viitor.
Tata are o vorba „decat sa mergi haotic, fara nici un plan, mai bine mergi pe un plan prost”. Romania se afla in primul scenariu de foarte multi ani. Isarescu este singurul care a facut un plan (pe termen mediu): cel de aderare la UE, ulterior implementat mai ales de Nastase, dar si de Tariceanu. Discutii despre cat a fost bun sau rau planul si implementarea sunt in subsidiar, important a fost ca s-a atins obiectivul.
Dupa 2007…nu stiu cum sa spun….Romania s-a inchis la loc in propria neputinata de a visa, de a spera si, implicit, de a planifica un obiectiv, un succes cat de mic.
Daca as putea si, evident, daca Alexandru Mironov ar vrea, l-as numi pe el directorul unui proiect de modernizare si a invatamantului cu orizont de cateva decenii. Succesul acelui proiect ne-ar da aproape certitudinea ca nu vom mai transmite din generatii in generatii cocoasa noastra istorica, ci dorinta de a visa si de a face!
Anunțuri

Un pic de IT și multă politică (Pe scurt 2015)

Am tot amânat să scriu, deși subiecte sunt la alegere. Așadar, pe scurt:

1. După aproape 5 ani de laptop, m-am întors la pc. L-am luat de pe okazii.ro, totul OK. Aveam nevoie de o tastatură și un mouse, cele vechi erau păstrate doar ca rezervă dacă ”picau” cele de pe pc-ul lui fi-miu. Tastatura, chiar jalnică, cu un picioruș rupt…d-aia nici nu puteam să scriu mai mult de câteva rânduri.

În fine, m-am documentat un pic și le-am ales pe amândouă de la Altex. Am comandat online, în ideea că ar veni în max 24 h în București, cum se spune pe site. Buuun, zic! Nu a venit în 24 h. OK, hai să nu fiu cârcotaș că am comandat pe la ora 22. Dar primisem mail că îmi confirmă toată comanda (sau ambele produse, nu mai știu cum suna mailul). După aproape 48 h a venit curierul. Doar cu mouse-ul. Grrr. Am amânat vreo 2-3 articole pe blog pe ideea că le scriu în weekend-ul trecut și a trebuit să le amân din nou. Tastatura a venit abia miercuri. După șase zile, nu în 24 de ore cum se laudă ei. Zici că cine știe ce comandasem…  Plus că am constatat că are layout de limba română, ceea ce nu scrie pe site. Pentru mine e chiar OK, dar ceilalți din casă sunt cam deranjați deocamdată. Ideea este că a trebuit să le fac sesizare ca să îmi spună ”Produsul se va livra in urmatoarele 48h cu o notificare in prealabil din partea curierului nemoexpress.” Bine, habar nu am dacă nu cumva este vina curierului, dar – sincer – nici nu mă interesează. La fel de bine poate să fie softul care ține stocurile. Sau altceva. Chiar nu mă interesează. Mai ales că e a doua oară. Probabil și ultima, că nu mai am de gând să mă mai încurc degeaba cu ei.

Ca să fie povestea completă, am să adaug ce am scris și pe FB. La polul opus… o surpriză plăcută de la cel.ro. S-au mișcat nesperat de repede. Mi-ai picat un HDD extern aflat încă în garanție. L-am dus miercuri dupăamiază, joi seara deja aveam mail că se schimbă produsul și să-mi aleg. Am ales, iar luni l-am ridicat. Eu aveam un WD Passport de 2,5”, capacitate de 500 GB pe care îl foloseam pentru backup (fotografii, filme, etc.). Nu vă sfătuiesc să luați d-astea mici. Pică mai repede, mulți pe forumuri spun că e de la interfața USB 3.0 – SATA. Posibil. La mine a dat semne de oboseală (făceam transferul de pe laptop pe pc), am dat un scandisk, au apărut 4 bad-uri, apoi brusc nu i-a mai văzut mbr-ul. Dead! Am plătit o diferență de 80 lei și mi-am luat un Seagate de 3,5”, capacitate 2 TB și, important, alimentare separată. E bun ca upgrade, dar sper să fie un backup mai bun. Din câte știu nu am pierdut nimic sau, cel puțin, nu ceva important de pe cel vechi.

Cele două povești nu sunt ca antireclamă, respectiv reclamă. Pur și simplu e o diferență semnificativă de abordare a clientului. Este trist că vedem în 2015 că există mari jucători pe piață care nu înțeleg încă mare lucru din vânzările online, mai ales că acesta este viitorul. De fapt, deja este prezentul.

2. În nebunia politică a ultimilor 2 săptămâni aș fi avut de scris câteva articole. Evident, tot amânate și răsamânate, ideile s-au diluat. Vreau să punctez câteva aspecte esențiale:

– este un mare pericol ca în actuala situație politico-economică internă și, mai ales, în actuala conjuctură europeană să nu ai șef nici la SIE, nici la SRI;

– s-a dat liber la arestări. Este foarte bine să fie pedepsiți toți cei vinovați. Nu este însă cazul să fie pornită o vânătoare de vrăjitoare în care să fie băgați la închisoare și oameni nevinovați. Cu excepția lui Adrian Sârbu, care cred că putea fi judecat și în stare de libertate, nu am nicio bănuială în acest sens, ci doar consider că este nevoie mare de echilibru. Atât!

– mi-a plăcut mult declarația lui Ion Țiriac:”Vinovații de corupție să dea banii înapoi”. O gândim toți, dar spusă de un milionar de calibru său, declarația capătă conotații suplimentare, o greutate sporită;

– arestările în lanț arată cât de ”dreaptă” era justiția lui băsescu. Brusc, au început să fie luați pedeliștii săi apropiați de parcă ar scoate iepurii din joben. Doar nu crede cineva că până acum nu au existat probe…

– există părerea că sunt multe scandaluri acum pentru ca lumea să uite de dosarele lui băsescu. Posibil, deși nu mai credeam că se vor lămuri vreodată lucrurile în ceea ce privește ”Dosarul Flota”. Doar au fost achitați toți ceilalți în urmă cu ceva ani. Dar mai sunt câteva dosare interesante. În plus, pe măsură ce simte că pământul îi fuge tot mai tare de sub picioare, Udrea devine tot mai agitată. Istoria ne învață că multor conducători li s-a tras de la astfel de blonde. Nu uitați că, având în vedere prima meserie a blondei, ne putem aștepta oricând să ciripească! În decursul anilor, băsescu i-a sacrificat pe toți care l-ai ajutat. De ce nu ar facea-o și acum?! Dar, vorba românului chinezului ”Ţineţi prietenii aproape şi prietenii şi mai aproape!” Eu cred că dacă băsescu va fi vreodată judecat, se va întâmpla și datorită ”blondei de la drept”. Pentru că Dumnezeu nu dă cu parul…

– presa ne-a arătat încă o dată nimicnicia ei. Am văzut în urmă cu câteva luni cât de repede au devenit unii fani ai lui Iohannis. Acum – cum fanii Udrea au început să o atace. Nicio urmă de jenă, nici măcar o recunoaștere umilă gen Bobu cu a sa celebră ”am fost un dobitoc”. De 25 de ani sunt în cârdășie cu oamenii politici. Cea mi bună dovadă este cum au ajuns în presă tot felul de stenograme. Este unul dintre cele mai periculoase mijloace de manipulare și de influențare a justiției. Pe ăștia nu îi judecă nimeni? Hai, mai cu curaj!

– dacă aveți prieteni/rude/cunoscuți care sunt bugetari, sunt covins că știți că majoritatea instituțiilor statului sunt blocate de …frică! Frica de DNA. Orice achiziție se semnează greu, foarte greu. Asta dacă nu cumva licitația a fost blocată de o firmă care a depus o contestație. România economică tinde să fie tot mai blocată. De fapt, firmele private își fac singure rău forțând exagerat cu contestațiile. Cine dorește de fapt acest blocaj? Nu cumva are legătură cu ce spuneam referitor la lipsa șefilor la SRI și SIE? Eu aș spune că da!

– cam de un an, Ponta face gafe după gafe. Clar, ăsta a fost și motivul pentru care a pierdut singur alegerile. A fugit singur și a ieșit pe locul al doilea. Mereu am spus că are o problemă de comunicare. Purtătorii de cuvânt de la guvern,  partid  sau campanie au fost praf. Zaharescu, Palada, Firea = PRAF! Ar trebui ca Iohannis să-i medalieze sau măcar să-i scoată la o bere în Păltiniș. Zău! Totuși, era evident că este ”ajutat” să greșească. Singurul apropiat care are putere mare atât în guvern, cât și în partid este Dragnea. Mi s-a aprins beculețul când în seara turului doi al prezidențialelor când Dragnea a ieșit cu ”se numără”, în timp ce Ponta a fost rezervat, iar după numai două ore a apărut cu ”am pierdut, l-am sunat pe Iohannis și l-am felicitat”. De atunci bănui că Dragnea e pentru Ponta cam ce a fost Gușă pentru Năstase. Ultimele evenimente, în special faza cu cererea de audiere a lui Ponta, îmi confirmă că șansele de a avea dreptate sunt de peste 50%. Timpul îmi va da dreptate. Sau nu 🙂

Deocamdată atât. Voi reveni. Mai avem subiecte: ”uituceala” lui Isărescu, alegerile din Grecia, încrâncenarea germană și căpoșenia rusească și … multe altele!

O poveste scurtă și adâncă

Un intelectual în vârstă de 86 de ani, care a apucat un pic și din capitalismul interbelic mi-a povestit astăzi de un personaj cu mare tâlc din acea perioadă. Preotul satului a venit într-o seară de vineri să îl roage pe tatăl său să-i împrumute o sută de lei până cel târziu luni dimineață. Luni la prima oră s-a prezentat cu banii înapoi. Apoi, a devenit un obicei: vineri seara cerea suta împrumut, luni dimineața sau chiar în seara zilei de duminică aducea banii înapoi. Într-o zi, unul din copii a vărsat din greșeală cerneală, care a stropit un pic și banii. Omul nostru s-a scuzat că nu poate să-i împrumute decât o bancnotă care avea o mică pată cu cerneală. Preotul a adus duminică seara banii înapoi, era aceiași bancnotă! L-a întrebat pe părinte de ce e aceeași, de ce nu a cheltuit-o, de ce mai vine să ceară dacă nu are nevoie de ea. ”Pentru că de dimineață la slujbă, trebuia să vorbesc și … altfel vorbește omu’ când are un ban în buzunar”. În opinia povestitorului, replica reprezintă definiția capitalismului, fie el cel interbelic, fie cel actual.

 

 

(Răs)plata pentru deturnarea PNL spre PPE

Klaus Iohannis a fost distins cu Crucea de Ofițer al Ordinului pentru merite al Republicii Federale Germania (via Agerpres).

Este incredibil cât de pe faţă se aranjează unele lucruri. Măcar dacă exista aşa…o urmă de diplomaţie să nu se dea răs(plata) chiar imediat.

Interesant este că abia acum Crin începe să-şi dea seama că şi-a băgat singur calul troian în casă (detalii aici). Că oricum nu mai are şanse, e altceva.

Însă, dincolo de persoane, se pare că toţi au uitat de soarta României. Sunt tot mai multe semne în ultimele săptămâni că Merkel şi cu Putin au bătut palma, iar în înţelegere intră la pachet şi România. Ca de obicei. Iar Franţa şi Marea Britanie au aceeaşi atitudine ca prin a doua jumătate a anilor 30 din secolul trecut.

Argumentele – cu altă ocazie. Acum nu am nici timp şi am o aşa stare de vomă…

Unii nu au atribuții (atribute?!) să gândească

De mare excepție. Aseară poposesc din întâmplare la B1, unde moderatoarea întreabă pe un fost consilier băsist: cum era cu telefoanele care sunau la Președenție pentru tot felul de grațieri, cum vă gândeați, etc..

Fostul consilier al lui băsescu răspunde instant ”nu aveam în fișa postului să gândim…”. Ca să fiu clar, nu extrag nimic din context, chiar dacă nu rețin continuarea declarației. Recunosc, m-a umflat râsul atât de tare, încât nu am mai fi putut fi atent la ce a urmat.

Nu mai e nevoie de alte comentarii, CLAR!

Ideea de fapt, este aceeași în tot ce se aude de la băsiști de mai bine de 24 de ore: toți băsiștii încearcă să (se) scuze sau, cel puțin, să scuze cumva ceea ce s-a întâmplat.

De fapt, sunt oameni care se ascund fie în spatele lui băsescu,  fie indivizi care nu încearcă decât găsească explicații gen Hurezeanu, care atrage atenția că acum vreo luna Kaplan a atras atenția că în următorii ani serviciile secrete ruse vor lucra intens să submineze țările estice care sunt la graniță cu sfera de influență a Rusiei. Mai mult, Hurezeanu compară situația cu cea din Polonia, unde scandalul are cu totul alte conotații.

De fapt lucruri sunt mult mai simple: http://www.timesnewroman.ro/ovi/12776-basm-popular

 

 

Din nou pe scurt…

Am avut multă treabă în ultimă vreme, inclusiv ceva șantier prin casă, ceea ce e de bine și vine să scuze lipsa din zonă din ultima vreme. Uite așa am ajuns la câteva concluzii:

Când îți cumperi casă, e bine dacă ai bani să îți faci totul de la A la Z. Dacă nu, măcar să ai pe cine să întrebi ca să te lămurească de ordinea priorităților. Mie nu mi-a zis nimeni că ar trebui să încep cu ușile și am avut aventuri de pomină, inclusiv probleme cu echipa de montare calificată românește la locul de muncă, pe banii clientului. Mult nu a fost să îi și reclam la ANPC, dar totul e bine când se termină cu bine. Bine că termopanele mi le-am montat de mult. :))

La o casă trebuie făcut mai mereu ceva, dar trebuie să ținem cont și de vârstă. La 29 de ani căram sacii de 25 kg fără mari probleme, acum a fost cam greu, mai ales din punct de vedere al coloanei, dar doi medici buni – Maria Kant şi fiul ei, Alexandru Pautov – m-au ajutat mult. Recomand călduros pentru orice problemă cu coloana și nu numai. Detalii aici (și la orice căutare pe net cu ”Maria Kant”)

 

În altă ordine de idei, câteva aspecte importante pe scurt:

– România pe primul loc în lume la creșterea producției auto în 2013 (detalii aici). Asta este într-adevăr o veste mare, dar cred că este insuficient expusă și explicată: România este pe locul 9 în Europa la nr de mașini produse și are șanse mari să ajungă pe locul 7, în timp chiar mai sus. Mai mult, cred că e prima oară când depășim producția Italiei, ceea ce chiar e mare lucru. Dacia/Renault nu mai are mult spațiu de creștere, deși Renault cred că ar putea lua în calcul în viitor o posibilă creștere a capacității de producție pentru că ideea lor de producție low-cost s-a demonstrat că dă roade, iar piața locală de forță de muncă poate susține o astfel de creștere pentru minim 10 ani (orizontul real de timp este de 20 de ani). Nu cred că este posibilă o producție de calitate similară în Tunisia sau te miri unde. Ford așteaptă să treacă actuala criză ca să își crească producția. Nu știu dacă nu cumva așteaptă prea mult de la Europa…dar având în vedere ce au făcut la Craiova, nu cred că ne putem gândi la un exit, ci la o concurență directă cu Dacia/Renault. probabil pe un alt segment de piață. Vom vedea…

– Acciza de 7 eurocenți a creat o veritabilă isterie în media. OK, e prematur să tragem concluzii dacă va avea efectul constat și chiar va genera fonduri pentru autostrăzi. Dar nu înțeleg care e faza…în primul rând că exponentul principal al gonoreei verbale este băsescu, adică fix autorul celei mai mari tâmpenii economice din ultimii 25 de ani – am numit aici creșterea TVA la 24%, eroare gravă de pe urma căreia tragem din greu și azi. Pe de altă parte, sunt convins că transportatorii vor fi afectați (l-au convins și pe Ponta!), dar când văd articole lacrimogene că românii vor plăti 500 RON în plus pe an datorită accizei pentru că un șofer face în medie (zic ei) circa 15 mii de km/an … mă apucă greața. Eu, mergând zilnic cu mașina la job, cu socrii la distanță de 300-350 km de București și cu circa 3000-5000 km /an în concedii abia dacă am ajuns de 1-2 ori la 16-17 mii km/an mă întreb sincer cum e făcută această statistică de 2 lei. Personal, nu cunosc decât o persoană care trece constant de 2o mii km/an și nu cred că problema este mai gravă în provincie. Rămâne însă de văzut cât va fi impactul asupra produselor de larg consum (eu estimez creșterea la 1-1,5% maxim).

– Uniformele în școli sunt o problemă reală despre care se vorbește prea puțin. O idee interesantă vine chiar de la viceprimarul sectorului meu. Să vedem…

– Trecerea la ora de vară este privită astăzi de români ca un dat, așa cum este văzută și venirea primăverii sau taxele locale plătite cu reducere până la 31 martie. Aberația asta a ajuns în România în anul 1979, când Ceaușescu deja se gândea mai mult la economii de energie decât la orice altceva. Din punctul meu de vedere a ajuns o aberație care nu face altceva decât să dea peste cap oamenilor sistemul imunitar (și nu numai). Poate că m-aș fi gândit și la o petiție online pe această temă, dar – având în vedere că nicio astfel de petiție nu a avut succes – demersul e inutil. Dar mai studiez 🙂

Adrian Moraru – numai respect!

Se pot spune multe despre accidentul aerian din Apuseni. Mai ales că știrile reale sunt greu de identificat. Din păcate, la noi știrile, așa cum sunt ele definite de DEX sau așa cum se învață la Facultatea de Jurnalism, nu prea există. În media românească nu prea există știri, ci doar reacții la … reacții care comentează o declarație, care la rândul ei e o părere a cuiva care nu are habar sau nu știe să se exprime.

În acest context, la care adăugăm și lipsa de sațietate a românilor față de TV, evenimentul din Apuseni a creat un haos total în mintea multora. Mulți așa-numiți ziariști (și nu numai) s-au crezut foarte inteligenți, dar de fapt fiind semidocți, au înaintat tot felul de supoziții despre ce soluții s-ar fi putut găsi, dar nu au fost puse în practică. De exemplul, unii s-au gândit că trebuiau să folosească avionul SMURD cu care să recupereze victimele (UNDE ateriza?!), alții vroiau să-l trimită în recunoaștere (de parcă avea astfel de aparatură!) sau, altă idee năstrușnică!, că aeronava SMURD trebuia folosită să ducă medicii la Oradea (fără să țină cont că nu are autorizație și nici nu e amenajată pentru transport pasageri!).

Lista e lungă. Pe măsura prostie multora dintre cei care fac de rușine meseria de jurnalist.

Mai vreau să lămuresc un aspect, parcă prea neînțeles de mulți: ancheta guvernamentală a vizat modul greșit în care s-a acționat în vederea salvării victimelor (nota, foarte interesantă, o găsiți aici). Ancheta cu privire la cauzele care au condus la nefericitul eveniment aviatic este altceva și va dura probabil luni de zile (uneori durează ani).

Până una-alta, tot respectul pentru Adrian Moraru, pădurarul care a descoperit locul accidentului.