E nevoie de pace

Războiul nu este o opțiune decât pentru cei care-l pornesc. Celelalte state pot încerca să-l evite, dar nu au nicio garanție că vor reuși. Acesta este unul din motivele pentru care au apărut alianțele militare. În orice alianță sunt unii mai slabi și alții mai puternici ca număr de soldați sau tancuri/avioane, ca dotări, ca implicare, în funcție de aceste aspecte având de spus mai mult sau mai puțin.

Cam așa a fost și cu NATO. A fost alegerea noastră. A cvasi-majorității populației. Dacă vă aduceți aminte, vă reamintesc că sondajele din Europa de Est arătău că populația României este cea care-și dorește cel mai mult aderarea la NATO. Logic și normal…după vreo 250 de ani în care rușii au venit pe aici de vreo 10-15 ori și de fiecare dată am avut de pierdut, comportându-se violent și grobian. Chiar dacă nu știm multă istorie, dar măcar știm ABC-ul istoriei: cum au furat mișelește Basarabia și Bucovina de mai multe ori, cum s-a comportat armata rusă în 1944 și cum au implementat o conducere comunistă bolnavă psihic care a distrus elitele României.

De aproape 18 ani, România face parte din cea mai puternică alianță militară și beneficiază de cea mai mare securitate pe care a avut-o vreodată. Știu, e deja o platitudine, dar acest aspect este unul esențial, mai mult decât orice gargară.

Nu ne convine că e prima oară când se întâmplă lângă noi. În Irak și Afganistan era oarecum departe, posibilități reduse de a suferi local ceva. Dar ne-am făcut datoria și am arătat seriozitate. Acum este altceva, dar asta nu înseamnă că trebuie să schimbăm paradigma. Ca și în viață, nimeni nu-ți garantează că va fi bine…chiar și în alianță, pot apărea tot felul de situații și să se piardă războiul sau să ne trădeze un aliat, dar asta nu înseamnă să uităm cine suntem și din ce alianță facem parte.

Sunt destui care visează tâmpenii, inclusiv ”să întoarcem armele”. Unii doar pentru că sună sau că ar fi spectaculos. Dar mai ales pentru că avem mulți concetățeni incapabili să-și asume răspunderea și gândesc cum ar face ei într-o astfel de situație. Avem politicieni slabi, dar – slavă-Domnului! – nu atât de inconștienți încât să se ducă și ei pe această fentă rusă a manipulării.

De la Iohannis la Șoșoacă și de la primarul din Dolhasca până la premierul Ciucă, indiferent cum ne raportăm, găsim indivizi care astăzi spun una, mâine spun alta. Apropo, Șoșoacă spunea în prima săptămână de război că e teatru ieftin, că în Ucraina nu e război, iar acum aberează despre neutralitate și ”pacea de la București”. E amuzantă pentru cine gândește un pic, dar e periculoasă pentru că atrage prostimea după ea!

Este lecția noastră de maturitate pe care trebuie să o jucăm cinstit, corect, așa cum suntem noi ca popor sau cel puțin marea majoritate a românilor. Nu există o soluție 100% sigură, dar de ce putem fi 100% siguri este că rușii își vor bate joc de noi mereu. Cine vrea asta?!

Faptul că Zelenski e un om de paie, departe de a fi un erou așa cum e promovat de media sau faptul că americanii au întreținut focul până a izbucnit conflictul, nu trebuie uitate. Dar dacă SUA face o greșeală sau mai multe, nu înseamnă că Rusia totalitară este un pic frecventabilă! NU!

Încă trăiesc bunici care au trăit ”live” ororile rușilor. Dacă au scăpat pentru că nu au trecut pe la ei prin sat sau pentru că nu au fost deposedați de pământuri și bunuri, asta nu înseamnă că lucrurile alea nu au existat. Sigur, au existat și trădători români, ferm convinși in incultura lor (sau pentru bani!) că îndreaptă lucrurile. Dar și astăzi avem probleme generate de distrugerea elitelor în anii ’50 din cauza rușilor care și-au impus doctrina comunistă cu forța unui pedofil violator.

Conflictul din Ucraina poate dura mult, criza poate dura foarte mult. Dar trebuie să fim oameni și să ne păstrăm verticalitatea. Nu este nimic rău că suntem în NATO, dimpotrivă! Trebuie să fim mândri că suntem români membrii ai NATO. Iar cu nebunul de putin (da, special scris cu literă mică) nu este nimic de făcut…doar de aruncat la groapa de gunoi a istoriei.

P.S. Să nu uităm că Stalin a omorât mai mulți ruși decât Hitler.

Publicitate

Sătul de propaganda rusă

După 45 de ani de istorie mistificată de comuniști și apoi mistificată 30 de ani de incultură și curente antinaționale mondene, publicul larg este debusolat și împărțit în tabere așa cum au fost mereu românii: între steliști și dinamoviști, între pesediști și peneliști sau, mai nou, useriști, etc. Că așa sunem noi mereu dezbinați fifty-fifty, că dacă se rupe echilibrul, cealaltă tabără are mereu grijă să fie cât mai vocală să pară că-s mulți.

Asa și acum, în prag de război. Majoritatea pro-rusă din România este dată de cei care știu doar istoria învățată la școală în anii comunismului și-s iremediabil prinși de propagandă rusă, deci cei cam peste 45-50 ani. Argumentele lor sunt specifice manipulării, concentrându-se doar pe ce le convine, fără niciun fel de substanță. În mod voit nu vreau să comentez absolut deloc jumătățile de adevăr invocate de aceștia pentru că scopul lor este ca lucrurile să fie neclare și discutabile. Doar așa pot obține avantajul pe care și-l doresc: dezbinarea.

În materie de istorie, cultura românilor de peste 50 de ani este dată de manualele școlare în care se vorbea de ajutorul ”prietenesc” dat de poporul rus și filmele istorice ale lui Sergiu Nicolaescu, despre care se știe că au avut o importantă componentă de ficțiune. Probabil și o doză mare de nostalgie, dat fiind faptul că oamenii au tendința să vadă cu ochi buni tot ce s-a întâmplat în anii frumoși ai tinereții.

Dar hai să ne uităm doar 5 minute la un film care ne arată cele 13 vizite ale rușilor în România și pe scurt ce a însemnat asta pentru România:

Așadar, dacă rezumăm aceste lucruri la aspectele esențiale, este evident că dorința rusească de a domina această zonă, obsesia pentru flancul sudic și controlul strâmtorilor Mării Negre, ne-au făcut mult rău. Și am să dau doar trei exemple.

  • În 1812 când au semnat pacea cu Napoleon, au falsificat în mod grobian harta pentru a anexa Bucovina de Nord.
  • În 1878, când trupele ruse au refuzat să se retragă rămânând pe teritoriul României ca trupe de ocupație, au declarat Giurgiu ca port rusesc, iar în Dobrogea au avut un comportament barbar cu populația (tâlhării, violuri, crime, etc.), ceea ce a determinat o parte a populației să migreze spre Muntenia, iar alții în sud pe teritoriul bulgar al Imperiul Otoman. Da, repet, românii au preferat să se întoarcă sub ocupația musulmană decât sub cea ”ortodoxă” rusească.
  • După 23 august 1944, s-au comportat tot ca o trupă de ocupație, deși România a participat pe frontul de Vest cu un efort de război important. Deși trupele germane stătuseră ultimii 4 ani în România, s-au purtat decent, fără a stresa populația. Bunicii mei povesteau cum soldații germani ofereau pe stradă copiilor ciocolată, iar când au venit rușii își ascundeau fetele pe unde puteau ca să nu fie violate. Și asta în București! Despre barbariile din țară se pot scrie romane întregi. Apoi, în 1945 când România era a patra ţară cu efective pe frontul împotriva Germaniei, Marea Britanie a propus să ni se acorde statutul de țară cobeligerantă, dar URSS-ul s-a opus. Mai mult, ne-au fost impuse condiţii grele, politice şi economice, atât prin Convenţia de la Moscova din septembrie 1944, cât şi prin prevederile Tratatului de pace semnat în 10 februarie 1947.

Cred că este suficient pentru cine are o minimă deschidere. Că pentru nostalgicii și filorușii îndoctrinați și activi în aceste zile, nu cred că există leac…poate o deportare în Siberia pe post de vizită de lucru!

Pentru cine vrea ore suplimentare de istorie recomand înregistrarea unei emisiuni în care istoricul Alex Mihai Stoenescu explică argumentat care-s cele ”10 motive pentru care nu-i iubim pe ruși”.

Despre autostrăzi (in)existente

Carambolul de ieri de pe A2 cu 55 de mașini implicate în care se aflau 155 persoane este o oglindă a modului în care se circulă în România.

Titi Aur este singurul care vorbește de cursuri de conducere defensivă, regula celor 2 secunde, regula fermoarului sau că franarea pe coborâre trebuie să se faca mai devreme ca trebuie învinsă și gravitația. De fapt, este singurul care este luat în seamă de media, pentru că în realitate mai sunt o mulțime de firme care fac astfel de cursuri. Dar puțină lume ia în calcul nu doar oportunitatea unui astfel de curs, dar măcar regulile de bază la care face referire.

Sunt lucruri ma importante care nu se fac sau se fac total greșit.

Primul lucru, și cel mai greu de schimbat, este bunul simț în trafic. Dacă pornești la drum cu ideea că ești ”ești cetățean european și ai drepturi”, inclusiv dreptul de a greși tu, dar nu și ceilalți, nu-i OK deloc. La primul colț înjuri/claxonezi un începător sau pe cineva care a făcut o greșeală (voită sau nevoită), nu faci altceva decât să tensionezi participanții la trafic, iar asta se va cascada prin alte greșeli, tensiunea crește mai mult, alte greșeli etc.

Aici intră și ceilalți participanți la trafic – motocicliști kamikaze, bicicliști care nu se opresc la culoarea roșie a semaforului, traversează pe bicicletă, etc,, ”trotinetiști” care lovesc oameni și nici măcar nu opresc, pietonii care traversează și aiurea, și în fugă.

Toate lucrurile astea pornesc de la 7 ani de acasă. Apoi și de la lipsa educației rutiere. Bine că se fac materii absolut inutile aberante precum Tehnologia, care ”te învață” la clasa a VI-a despre realizarea produselor din lut și ceramică, și alte tâmpenii sinistre similare, dar nu se pot face cursuri despre circulația rutieră pentru pietoni. Acolo unde mai sunt profesori și învățărori old-school, se mai face câte o întâlnire cu Poliția Rutieră în Săptămâna Altfel, dar cam atât. Ceea ce e foarte puțin.

Ieri, în spatele salvărilor se înfigeau și unele autoturisme ale unor șmecherași care vroiau să se bage în față….

Școala de șoferi nu este o școală, ci un curs practic care îți dă un minim minimorum de experiență pentru a ieși în trafic. Cursuri de teorie se țin doar ….teoretic, în realitate este un scurt breefing, o testare cu 2-3 chestionare și cam atât. Instructorii auto nu mai prezintă un minim de mecanică, necesar pentru a înțelege nu doar cum funcționează automobilul, ci mai ales implicațiile în circulația rutieră.

Eu am avut norocul de a nimeri un instructor de nota 10 (Dl. Tătaru), care m-a dus în poligon – deși dispăruse acest tip de examen, m-a învățat pornirea din rampă în diferite situații (evident, acu’ 20+ ani nu exista hill hold control), m-a scos și în trafic liber, dar și bară-la-bară, mai spre sfârșit când nu mai făceam greșeli m-a scos și în afara localității ca să experimentez și alte situații la alte viteze, etc. Câți instructori fac așa ceva astăzi?! Să fim serioși!

Poliția rutieră este una dintre instituțiile publice cele mai depășite de realitate. În urmă cu vreo 12 ani stăteam la coadă la sediul din Pipera că-mi expira permisul, iar puștanii de 18-20 ani din jurul meu vorbeau tare și dezinvolt depre cât au dat șpagă ca să ia carnetul. În sediul DRPCIV!

Că mai apar situații de genul celor de la Suceava, nu trebuie să mire pe nimeni. E tipul de problemă care se rezolvă violent: pur și simplu dați toți afară. Cine este prins – judecat, restul …îmi pare sincer rău pentru ei, dar dacă tolerează astfel de specimene lângă ei fără să facă nimic, atunci să-și găsească altceva de făcut!

Credibilitatea lor în trafic este minimă, din acest motiv mulți șoferi efectiv negociază să le dea doar un avertisment sau cel mult o amendă pentru nepurtarea centurii deși au făcut una gogonată.

Cabinetele medicale care eliberează fișa medicală pentru permis auto sunt în marea lor majoritate o adunătură de medici inconștienți. La ultima preschimbare a carnetului am fost efectiv șocat de modul în care au decurs totul, maxim 15 min…singurul loc în care am fost un pic verificat a fost la oftalmologie, dar asta probabil pentru că port ochelari. Nu pot să-l uit pe medicul de la psihiatrie…un puști care părea drogat și care stătea cu picioarele pe birou ca un cowboy când am intrat (avea ușa deschisă), mi-a pus vreo 2 întrebări de formă, gen dacă am epilepsie, operații la cap sau dacă mă droghez, a semnat și am plecat.

Mai trist este că la fel procedau și cu șoferii profesioniști.

Ăștia nu merită să fie medici, merită să rămână fără dreptul de a profesa.

Obsesia autostrăzilor. Lipsa autostrăzilor este o realitate care are mai mult de-a face cu creșterea cheltuielilor firmelor decât cu necesitățile reale. De fapt, sunt doar câteva zone care nu pot fi deblocate altfel, gen București – Otopeni, Comarnic – Brașov, Pitești – Rm. Vâlcea, Slatina – Craiova, Cluj – Gherla, Brașov – Codlea, Iași – Roman, Constanța – Eforie, București – Buzău. Posibil să fie și altele, dar să avem în vedere că zone precum Sibiu-Deva (faimoasa coadă de la Sebeș!), Timişoara-Arad sau Cluj-Turda, care s-au rezolvat deja cu autostrăzi, nu mai există în prezent.

În schimb există prostie multă. Dovadă cozile de weekend la taxarea podului de la Cernavodă. Se poate plăti online, prin SMS, la benzinărie – ca să nu mai spun că prin SMS se poate face și dupa trecere, în termen de 24 de ore. Degeaba! Oamenii cer o bandă în plus! Nu, puturosule, dai SMS. Eu aș face taxarea la barieră doar pentru străini, pentru români obligatoriu benzinărie, online sau SMS. Nu vrei, lasă că te convingi tu după ce iei amendă!

Nu sunt împotriva autostrăzilor, că am mai multă minte decât băsescu, dar o altă prostie este să gândești o autostradă la traficul actual și nu la cel viitor. Chiar dacă populația este în scădere, traficul va continua să crească.

Pe de altă parte, sunt multe drumuri aglomerate unde este suficient să ai drum european (2 benzi pe sens), sensuri giratorii și câteva șosele de centură.

Majoritatea românilor consideră ca se pricep la circulația rutieră, știu ce este de făcut, inclusiv autostrăzi, plus ca se consideră adevărați ași ai volanului, iar ceilalți niște proști.

Mai este mult până departe!

Toți greșim, nimeni nu acceptă să-i fie luat carnetul pentru o greșeală, fiecare vrea ca schimbarea să înceapă cu altul, nu cu el. Totuși, lucrurile trebuie împinse înainte. Iar pentru asta fiecare participant la trafic este responsabil.

Dacă aștepți să se circule bine și corect ca să fi și tu corect, nu faci altceva decât să te complaci a fi parte din sistemul pe care îl critici.

Drumuri bune, fără incidente!

Decăderea Uniunii

De vreo 10 ani caut un Seldon. De fapt, aștept să apară, că – din păcate – nu am cum să-l caut. Între timp, lucrurile se înrăutățesc…

Principala aberație care a ajuns să tembelizeze societatea actuală este hyperlibertatea opiniilor. Nu mai există idei mai bune decât altele, acum toată lumea are dreptate. Decât să fie verificată o informație și să vedem care este situația adevărată, spunem că e o altă variantă de răspuns. E ca și cum ai considera că afirmația România se învecinează la nord cu Polonia poate fi considerată adevărată doar pentru că așa stăteau lucrurile în 1939.

Dar din start vă spun să nu vă gândiți că în România e foarte rău. Nici pe departe!, la noi e parfum față de ce se întâmplă în Occident, deschideți-vă bine ochii!

Dreptul de a fi normal este călcat în picioare în numele drepturilor oricărui tip de minoritate. Dacă ar fi vorba de minoritățile clasice bazate pe etnie, rasă, religie, avere, etc., ar fi OK, dar din nefericire au apărut tot felul de minorități care – deși nu sunt atacate de nimeni – au o propagandă agresivă care de mult nu mai este absolut deloc OK. Practic oamenii echilibrați sunt băgați în aceeași oală cu conservatorii înrăiți și, ca să evite această demență a societății actuale, majoritatea preferă să nu își mai expună părerile, să nu mai ia atitudine când vorbele sau faptele degenerează, pe scurt dispare sistemul de valori, iar acolo unde încă mai există este înlocuit cu mediocritate.

Așa se dezvoltă spiritul de turmă, care a stat la baza controlului maselor în Evul Mediu, când accesul la educație, sănătate, justiție corectă, etc. era doar a ”elitei” de tip politic și financiar.

Dictaturile revin mereu, bine ar fi să le prevenim din fașă. Drepturile limitate de fascism și comunism sunt astăzi împinse în față de egalitarismul incult de tip Patul lui Procust pe care Uniunea moartă și neîngropată o impune de-a valma bătrânului continent. Vezi declarația sfertodoctă ale lui Macron „Trebuie să încercăm să aflăm cum pot ajunge unele ţări în această situaţie. Trebuie să ducem o bătălie culturală, o bătălie a civilizaţiilor.” Nu știu cum să cataloghez o astfel de prostie ….că e om de paie, nevertebrată…mă rog, până la urmă este vorba de lipsa lui de cultură față de Estul Europei și, cel mai important, de libertate.

Declarația lui Macron a venit după reacțiile Poloniei și Ungariei la Raportul Matic. Ați citit raportul? Are 25 de pagini, dar câți mai citesc atât astăzi?! Lasă că vin păcălici pe post de formatori de opinie care explică limpede oricui este nevoie că albul e negru, iar negrul e alb.

Paranteză, ca să ne înțelegem. În România, unde populația încă are vie în memorie efectele Decretului nr. 770 din 1 octombrie 1966, care interzicea întreruperea de sarcină, nu se pune problema încă 100 de ani de a nu fi respectat dreptul femeilor la avort. Homosexuali, lesbiene, etc. am văzut nu doar în București, iar oamenii se comportă în general normal – excepțiile de tip bătrâni de 80 de ani care privesc șocați nu reprezintă o problemă reală. Da, în mediul rural (includ aici orașele mici unde mentalitățile sunt similare) problemele se complică, dar acolo trebuie rezolvate primordial alte 3 aspecte: WC-urile din fundul curții, drumurile desfundate și periculoase, accesul la internet – iar acestea trei vor rezolva în timp nu doar mentalitățile învechite, ci majoritatea problemelor satului românesc din secolul XXI (învățământ, sănătate, ordine publică, etc.). Așă că asta cu drepturile minorităților sexuale în România este o falsă problemă, de fapt ei fac ce vor și până la urmă e treaba lor!

Revin la Raportul Matic. Dacă l-ați citit, fie măcar și în diagonală, sunteți lămuriți că e o salată cu de toate: 5 pagini de ”având în vedere” și încă 6 de ”întrucât”, urmate de recomandări și propuneri făcute la grămadă doar pentru că într-o măsură sau alta au legătură cu SRHR (Sexual and Reproductive Health and Rights). Nu vreau să arunc în derizoriu acest raport deoarece are și niște părți bune, de ex. recomandarea privind scutirea de TVA sau cote de 0 % de TVA la produsele pentru menstruație sau că ”îndeamnă statele membre să asigure accesul deplin la tratamente de fertilitate și la îngrijiri pentru fertilitate în timpul pandemiei de COVID-19”.

Problema este că acestea reprezintă doar lozinci, vorbe goale, între care au inclus și exprimări voit neclare care lasă loc și pentru tâmpenii sinistre gen bărbați care să nască sau eliminarea dreptului la libertatea de conștiință a medicilor și personalului medical, care nu fac avort deoarece le încarcă conștiința.

Dacă după 2 ani nu pot să scrii decât un raport talmeș-balmeș, iar el să fie votat în plen, nu pot să mă duc după fentă. Și dacă aș fi credul, tot aș cere ca exprimările să fie clare și precise pentru toată lumea, nu un limbaj de lemn din care să nu înțeleagă nimeni nimic și să fie prilej de dezbateri nesfârșite.

Eu aș propune o investigație privind sumele cheltuite pentru acest raport. Cine, ce și cât a lucrat, de acolo aș începe, că miroase a bani dați cu nemiluita pe nimic. Și să nu-l uităm pe Matic! El este cunoscut în Croația deoarece ar fi fost arestat și torturat de sârbi în urma masacrului de la Vukovar. (Btw: pentru că presa și internetul ne ”învață” doar despre relele făcute de sârbi, uitându-le pe celelalte, țin să amintesc că episodul de la Vukovar a avut ca punct de plecare crimele făcute de grupările croaților extremiști, în urma cărora armata sârbă a luat cu asalt orașul.) După război, a fost ministru, consilier prezidențial, plus alte funcții specifice vieții politice, acum este europarlamentar. Și cam asta e tot, nu se cunosc prea multe lucruri despre el. Nu vreau să-l judec, dar mă întreb cum a fost parașutat acolo să coordoneze raportul.

În final, nu e vorba doar despre Raporul Matic, ci despre dreptul de a fi normal. Libertatea opiniei se referă la exprimare, la libertatea de a gândi ce și cum vrei, nu la a te da cu părerea despre ceea ce cunoști ca nespecialist. Cultura locală, indiferent că ne referim la o țară, o regiune sau un sat, este sursa primordială de tradiție, dar și de evoluție, pentru că să fi și sa faci altfel fără a impune nimănui nimic este chintesența originalității umane.

Originalitatea, dublată de creativitate, spiritualitate și multă muncă au produs evoluția omului atât din punct de vedere al progresului, cât și al spiritualității. Până la urmă, chiar dacă nu au gândit foarte filosofic, din acest motiv s-a votat Brexit-ul. Totuși, U.E. continuă să facă lucrurile pe dos. În ritmul ăsta, până în 2030 Merkel & Co. reușesc să pună bomboana pe coliva Europei.

Atenție la știri, atenție și la fake news (I)

În decursul a peste 25 de ani muncă m-am ocupat, pe lângă activitățile specifice profesiei de economist, și de diverse alte domenii conexe. La un moment dat am coordonat și o echipă mică, dar performantă, de competitive intelligence. Articolul este scris, așadar, prin prisma acestui instrument, fără a mă considera un mare specialist in domeniu.

Criza creată de COVID-19 este până la acest moment una socială și va fi urmată în mod cert și de una economică (probabil și de altele, dar despre asta cu altă ocazie). O criză socială fără precendent pentru toate generațiile aflate în viață. Ceaușescu sau orice alt dictator, nici măcar Stalin!, nu cred că au visat vreodată să poată băga o națiune întreagă în casă la ordin. Liderii lumii au băgat însă toată lumea în casă! De aici au apărut și multe teorii ale conspirației, nu e cazul să le repet și eu, care s-au suprapus pe schemele clasice care functionează de mulți ani pe internet  și de mai multe decenii în lumea televiziunii: fake news, scenarită cronică, manipulare, exerciții de PR, etc.

Trebuie remarcat că pentru prima dată intoxicarea informațională din mediul online a depășit-o clar pe cea practicată de televiziuni.

Acest bombardament informațional, de cele mai multe ori cu caracter intenționat agresiv!, a lovit din plin populația deja afectată și psihic de statul în casă pe multe direcții:

  • lipsa interacțiunii cu semenii (omul este un animal social)
  • stresul vizavi de boala, de criza economică, de lipsa bunurilor de strictă necesitate, de situația în care se află părinții/bunicii și orice alte persoane de vârsta a treia
  • lipsa de activitate, în mod special de activitate fizică
  • potențialele efecte ale carenței de vitamina D – de la bine-cunoscutele probleme cu calciul (care ajută la buna funcționare a creierului), până la toate celelalte efecte menționate de specialiști, inclusiv ”Depresie și episoade anxioase, schizofrenie, tulburări cognitive”

Din acest amalgam multă lume a luat-o razna. De la idioții se filmează făcând glume proaste referitor la covid până la cei care cred că este o conspirație scrisă în ”celebrul” roman SF din 1981.

Sigur, putem admite că am fost băgați în casă în urma unei înțelegeri a liderilor lumii. Dar care are fi motivul? Există voci serioase, autorități în diferite domenii, care nu doar pun la îndoială eficiența acestei măsuri împotriva pandemiei, dar și atrag atenția asupra faptului că ceva s-ar putea întâmpla în spatele cortinei.  Foarte interesant este că premierul Boris Johnson, liderul care a reacționat cel mai greu la ”marea închidere în casă” s-a trezit infectat cu coronavirus și a stat o săptămână  la terapie intensivă. Probabilitatea ca infectarea să fie doar o întâmplare pare redusă. Poate să fie sau să nu fie, dar nu putem trage concluzii pe genunchi. E plină istoria WW2 de astfel de ”întâmplări” sau ”coincidențe”, care astăzi se cunosc  detaliat sau chiar se învață la gimnaziu.

Revin la romanul SF din 1981. Dacă ar fi existat un astfel de plan diabolic pe termen de 40 de ani, autorii l-ar fi făcut public?! Adică dacă cineva ar fi putut face asta, era clar geniu, dar în același timp și un idiot ca să și publice planul? Serios?

Una dintre cele mai populare conspirații este cea cu 5G: suntem ținuți în casă ca să nu vedem că sunt puse antenele. Lăsând la o parte imbecilitatea umoristică a celor care spun că ”nu trebuie să vedem că sunt montate antenele și trase cablurile”  (wtf?! asta e gluma anului!), eu vin și pun o întrebare simplă: dar antenele 5G deja montate până în martie? Ca să nu mai vorbesc de generațiile anterioare 4G, 3G…și atunci au fost voci împotriva lor, dar nu am văzut pe nimeni fără telefon mobil legându-se de vreo antenă sau făcând greva foamei.

Altă aberație: să nu vedem că sunt lansați sateliții lui Elron Musk că sunt pentru tehnologie 5G ca să ne prăjească creierii. Scenariul ăsta este pentru inculți și sfertodocți. Unu: sateliții de orbită joasă sunt la o altitudine cuprinsă între 180 și 2000 Km (cei ai lui Musk sunt la 550 km, în timp ce Stația Spațială Internațională e la 350 km), iar 5G-ul bate maxim 500 m.  Doi: proiectului Starlink a fost demarat în urmă cu 5 ani, prima lansare de test a fost în 2018, iar în 2019 au început să funcționeze. Că lumea nu știe pentru că a fost mai interesată să vadă episodul 427 dintr-un serial de pe Netlix sau să urmărească o mizerie de emisiune TV cu Capatos și Florin Salam e altă treabă…se numește incultură!

Ei bine, am dat aceste exemple dintre cele mai vehiculate atât la noi, cât și afară pentru că îndeplinesc toate criteriile de fake news:

nu sunt asumate de nimeni. Pornesc de pe site-uri de știri false, care nu au o redacție prezentată în descrierea sa ori un autor care semnează articolul, apoi se rostogolesc pe site-urile conspiraționiste. Uneori, când se viralizează sunt preluate și de presa mainstream, de un redactor în goană după senzațional.

nu precizează sursa informației primare /a fotografiei sau, dacă totuși o face, aceasta este falsă. Sâmbăta trecută un post de radio din America Latină a pus pe net un filmulet de pe CNN cu ”arestarea americanului care a creat coronavirusul”. Noroc că am recunoscut imaginile de la o știre din ianuarie când omul fusese arestat de fapt pentru evaziune fiscală de proporții.

se folosesc de nume celebre, sonore, dar care nu au nicio legătură cu subiectul. Fie sunt utilizate nume ale unor persoane care nu folosesc social media, fie sunt nume inventate, care doar seamănă cu cele ale unor autorități din domeniu (mai țineți minte pantofii Abibas sau casetele Suny? ei bine ce spuneți, sună interesant să aflii  opinia medicului britanic Churchill Barrington? Ei bine, numele real este Gary S. Churchill și trăiește în localitatea Barrington din SUA. E doar un exemplu. Sau cum s-a inventat știrea că vezi-Doamne Kissinger a spus prin 2012 că Israelul o să dispară ca stat în maxim 10 ani. Știrea a fost publicată în NY Post în weekend, luni la prima oră a fost retractată, dar așa-zisul citat încă circulă pe internet.

traduceri greșite, greșeli gramaticale și ortografice – în general sunt de mici dimensiuni. Vor să sublinieze graba de a da știrea pentru a determina subiectul să o transmită.

conțin îndemnuri la promovare ”Trimite la toți prietenii tăi” sau ”Asta trebuie să afle toată lumea”, etc.

– sunt jumătăți de adevăr. Pornește de la o știre reală, dar adaugă tot felul de aberații pentru a și urmări scopul manipulării. Aici România este campioană mondială sau pe acolo… La câți oameni naivi cred toate știrile astea inventate, ai spune că suntem o nație de idioți. Sigur, sunt și ei printre noi, dar este incredibil câți oameni cu pretenții cred vrute și nevrute.  Aici vreau să dau 2 exemple recente, care au la bază legile promulgate de Iohannis pe 3 aprilie 2020. Una este a taberei tefeliste (și PNL-iste), iar cealaltă a taberei conservatoare (și PSD-iste).

  1. O distribuire pe facebook a lui Dănileț care vorbește de o modificare a Legii nr. 114/2007 privind sprijinul financiar acordat de statul român Schitului românesc „Prodromu”, de la Muntele Athos, prin care s-a mărit contribuția anuală de la 250 mii EUR/an la aproape 1 mil EUR (960 mii EUR mai exact). Inițiativa aparține unui parlamentar PSD și autorul postării înjură că din cauza PSD e situația actuală, că uite-i cum ia bani de la sănătate și-i bagă în biserici. Sună cunoscut, nu? De fapt este vorba de un proiect de lege adoptat de Senat in octombrie 2019, înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor în februarie 2020 , după ce a trecut de comisii, și aprobat la începutul lunii martie. Lăsând la o parte reaua-credință a lui Dănileț,  este greu de înțeles cum poate cineva să ignore termenele legale care curg firesc (d-aia sunt legi care trec de Parlament prin procedura tacită!), inclusiv  cele 30 de zile în care președintele trebuie să promulge legea sau să o trimită înapoi.  Și încă ceva: printre cei 90 de semnatari sunt membrii de la toate partidele parlamentare, inclusiv miniștrii PNL Predoiu și Bode sau influentul Cezar Preda.

2. Cealalta distribuție pe FB aparține unui ilustru necunoscut mie cu numele de Gabriel Apreutesei. Omul se prezintă ca fiind ”Jurnalist de investigatii la NasulTv Canada”, respectiv ”Realizator/Moderator la Nasul.tv”. Prin alte părți am văzut că se prezintă ”antrenor de box/kcik boxing” (greseala apartine autorului, evident). Foarte tare, bravo lui. Iată cum începe postarea lui lungă cât o zi de post :

”AU FOST INTRODUSE LECȚII DE MASTURBARE PENTRU COPIII DE 0-4 ANI! PRIN NOUA LEGE APROBATĂ ACUM! Nu este o glumă! Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea privind educația șexuală în școli. Deoarece suntem în plină epidemie de coronavirus această știre a trecut neobservată.”

De fapt, sunt 3 articole modificate la Legea 272/2004. Articolul nou la care se refera este asta: „i) derularea sistematică în unitățile școlare, cel puțin o dată pe semestru, de programe de educație pentru viață, inclusiv educație sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor.”  Cu toate acestea, omul nu anexeaza legea (nici cea veche, nici cea noua sau, ideal, varianta actuala), ci face referire la un document OMS din 2010 în care se vorbește pe undeva și de masturbarea la copii. Ce legătură are legea cu acel material OMS?! Nu se precizează nicăieri, dar imaginația e bogată când oamenii nu-și iau tratamentul prescris de psihiatru!

Astea sunt „perdele de fum” ca să ne ia ochii de la mizeriile mari pe care le fac Orban și Iohannis în perioada asta: lucratorii români trebuie să stea acasă, dar au voie sa plece să muncească în Germania, echipament medical cumpărat prin firme-paravan la pret de 3 ori mai mare (vezi deja mult mediatizatul caz cu firma din Giurgiu) ,etc. Și alte lucruri, multe din ele chiar mai grave,  de care sunt convins ca multă lume este conștientă. Ca urmare apar acești „formatori de opinie” doar ca sa ne distragă atenția.

Similar, sunt perdele de fum la nivel global. Știrile importante abia răzbat în această perioadă. Postacii și răspândacii sunt pe metereze să ne intoxice.

Informați-vă, dar fiți vigilenți! E prea devreme pentru concluzii, veți vedea. 

Nevoia de strategie (I). Despre învățământ

90% din operele literare studiate în școală sunt aceleași ca în urmă cu 50 de ani. Cei din generația mea își aduc probabil aminte că majoritatea manualelor din anii ’80 erau concepute prin perioada 1968-1975 (unele, foarte puțin modificate la edițiile ulterioare).  Dar autorii de manuale au mers în continuare pe principiul ”cărțile din cărți se scriu”. E mai ușor, aia au făcut toată viața, de ce să supere pe cei mai în vârstă, mulți dintre ei odihnindu-se prin minister incapabili să construiască ceva pe termen lung. Sigur, o strategie adecvată în învățământ se poate face doar după ce s-ar elabora o strategie la nivel național. Dar când vezi după 30 de ani că școala românească nu a fost capabilă să formeze oameni care să înțeleagă importanța unei strategii de țară cu tot ce decurge de aici în plan economic, social, educațional, ș.a.m.d., atunci devine clar că primul plan pe termen lung care trebuie făcut este cel al învățământului.

O strategie a învățământului trebuie gândită pe o perioadă de 20-25 de ani, să ai timp să vezi rezultatele nu doar ca simple note la examene și concursuri, că nu ăla este scopul, ci ca impact social, în special pe piața muncii: oameni pregătiți, calificați, capabili să gândească măcar un pic mai mult decât dilema de a avea sau nu ce pune pe masă. La acel moment zero copii care intră în școală  să știe (ei, părinții lor, profesorii, etc.) toate examene care urmează până la doctorat, toate materiile și toate opțiunile pe care le are pe tot parcursul său educațional. Atenție!, e la fel de important să existe un plan de implementare al acelei strategii și, totodată, care să ofere posibilitatea unor mici corecții, dar doar dacă este absolut necesar (de ex. actualizarea manualelor de științe în funcție de noile cercetări/descoperiri).

Sunt multe materii la care problematica este complexă: de la incoerența programei (de ex. nenumăratele cazuri când profesorii de matematică de liceu au semnalat că nu se pot preda anumite noțiuni pentru că s-a scos teoria necesară din gimnaziu) până la lipsa de profesori bine pregătiți (de ex. limbile străine altele decât engleza și informatica – pentru simplul motiv că salariile sunt mici în învățământ, iar opțiunile pe piața muncii sunt mult mai avantajoase).

Insă, de departe, cea mai groaznică situație este la limba și literatura română. În loc să-i determine pe copii să citească, pentru că asta este BAZA educației, programa mai rău îi determină să fugă literatură. Vorbim de milioane de copii care au terminat liceul în ultimii 20 de ani și care nu au citit niciodată un roman sau o nuvelă de 100 de pagini. Aceștia sunt analfabeții funcționali de astăzi și, la cum decurg lucrurile, de mâine.  Continuă lectura

Fabricat în România anului 2019

În urmă cu o lună mi-a atras atenția un titlu din Ziarul Financiar”Dragoş Damian, Terapia Cluj: Stiti cum nu se inchideau Rieker in Lugoj si Clujana in Cluj? Daca romanii cumparau pantofi Fabricati in Romania”. Sună bine, nu? Mă bucur când văd această atitudine față de produsele românești, dar lucrurile nu stau chiar așa din mai multe motive.

Dacă ne referim la cele două exemple, foarte bune de altfel, putem răspunde și din exterior, fără cine știe ce analize, dar cunoscând piața. În primul rând Clujana, deși (încă) este un brand valoros, nu știe să vândă și să se promoveze, meteahnă veche a întreprinderilor de stat. Lipsa produselor Clujana de pe piața bucureșteană este impardonabilă. Am căutat pe internet acum și am găsit o știre din 2014 că ar fi deschis un magazin la Bucur Obor. Este trist și amuzant în același timp…să sperăm că după recenta aprobare a planului de reorganizare, se vor adeveri previziunile de ieșire din procedura de insolvență în maxim trei luni.

Reiker este altă poveste. În primul rând, e jenant să te plângi de forța de muncă atâta vreme cât declari că ai avut peste 20 mii de angajați în 20 de ani, o medie așadar de 1000 de angajați/an raportat la cei 700 de angajați actuali. La o asemenea fluctuație de personal nu cred că mă pripesc când spun că aveau niște probleme de management, mai ales că fluctuația aia se bate cap în cap cu alt argument invocat ”lipsa forţei de muncă calificată în domeniul confecţii încălţăminte din cauza absenţei şcolilor profesionale”, în contextul în care au folosit și deținuți de la mai multe penitenciare, iar CEO-ul Markus Rapp s-a plâns inclusiv în presă că angajații îi sunt furați de alte firme precum Autoliv sau  Schieffer. Repet, este jenant. Fără a lungi discuția, având în vedere că prețurile la pantofii Rieker sunt peste media prețurilor la încălțămintea fabricată în România, cred că lucrurile sunt evidente și fără a intra în discuțiile care s-au purtat pe internet cu privire la condițiile de muncă și nu numai. De fapt, Reiker reprezintă exemplul clasic de firmă străină care închide prăvălia și pleacă. Nu cred că România mai este în situația în care să plângă după angajatori cu valoare adăgată redusă și care nu-și pot susține afacerea decât în condițiile înghețării salariului minim pe economie.

Mă întorc la afirmația lui Dragoș Damian, care cred că s-a grăbit să generalizeze. Decizia consumatorului nu poate fi doar o chestie naționalistă. Dacă ne raportăm la cohordele de millenials și de pensionari care cumpără fake-uri de cașcaval produs în Germania în loc să cumpere cașcaval adevărat românesc, atunci da, e rost de educația consumatorului. Situația e similară nu doar pentru produse alimentare, ci și pentru produse cosmetice, detergenți, materiale de construcție sau mobilă.

Totuși, există branduri românești de succes cu cote importante de piață. Multe dintre ele sunt vechi, care  s-au menținut, inclusiv după privatizare, la un nivel ridicat pe piață (de la celebrele Dacia și Arctic, până la Farmec sau, de ce nu?, Terapia). Dar și altele noi precum Bitdefender, Jolidon sau Allview.

Chiar, cum a reușit Allview să vândă milioane de telefoane și acum să-și permită să se concentreze pe telefoane mai scumpe, în timp ce Utok, de exemplu nu a reușit mare lucru? Diferența semnificativă vine din calitatea managementului. De la un preț-calitate adecvat la un service decent.

Problema majoră este la produsele alimentare, unde legislația este deficitară și pe etichetă se poate minți cu acte în regulă. Sigur, mai sunt probleme și la unele produse de larg consum unde lumea cumpără brandul (cafea, ciocolată, cosmetice, etc.), dar diferența o face deseori bugetul de promovare. Pe de altă parte, au apărut numeroase produse sub marca proprie a marilor lanțuri de magazine, ceea ce nu este rău deloc. Unele sunt produse afară, dar sunt destule produse și în România. Datorită costurilor mai mici (dispar costurile de publicitate, branding, promovarea din magazin, etc., scad cheltuielile de aprovizionare și depozitare, etc.) și a tendinței globale a consumatorilor de a dezvolta o atitudine critică față de mărci, unele produse chiar au reușit să se impună cu succes. Sunt producători români care au reușit astfel să crească an de an. Pe de altă parte, există categorii uriașe de clienți low cost pe care nu-i interesează o minimă calitate a produsului, unde a fost fabricat, etc. din cauza nivelului scăzut de trai, ceea ce se traduce pentru producătorii locali în riscul de a nu se putea dezvolta sau a se dezvolta greoi.

Dar să ne întoarcem la pantofii fabricați în România. Conform informațiilor din media din ultimii ani, cea mai rentabilă firmă este Marelbo. Știți ce face Marelbo în anul de grație 2019? Se dezvoltă! Atât prin comerțul tradițional – anul acesta deschide 6 noi magazine, din care 3 în București (primul a și fost inaugurat săptămâna trecută în Cora Lujerului) – cât și pe segmentul de ecommerce, unde vinde aproximativ 10% din producție, procentul fiind în creștere.

Deci se poate ca producătorii români să fie pe placul consumatorilor. Dar nu mai cumpără nimeni doar pentru că e fabricat aici.

 

Nu-mi place Nicușor Dan

Nu-mi place Nicușor Dan.
99% din programul lui pe care îl share-uiți mulți într-o veselie sunt lozinci, nimic concret. Plus că le-am tot auzit …. și la băsescu, și Geoană, și la Videanu, și la Blaga, și la Oprescu. Bine, Oprescu e singurul care a făcut ceva, nu-i corect să-l pun alături de celelalte hahalere.
Ce nu-mi place mie la Nicușor Dan e altceva: vine cu un alt tip de minciună. Una care prinde bine la naivi și la spălații pe creier cu ajutorul Internetului. Mișcarea e gândită bine, excelent față de data trecută (am scris aici), pentru că în București nu iese la vot ca in Suceava, Teleorman sau Alba. Să explic un pic de ce…
– Electoratul bucureștean e mult mai influențabil de Facebook decât de toate televiziunile la un loc. Sigur, ține și de faptul că media de vârstă în București este printre cele mai reduse din țară, dacă nu cumva chiar e pe primul loc.
– Numărul mare de votanți de tip ”emoțional-neinformat” – nu au timp sau nu vor să se informeze, dar votează … că așa e moda! (trendy!).
– Sictirul populației față de reprezentanții partidelor politice parlamentare.
Bucurestenii sunt un barometru mai sensibil, un electorat care a inceput sa urasca partidele. Timp de 15 ani a respins stanga, acum respinge partidismul.
In plus mai este si un electorat imprevizibil, mobil, nu este usor de prins la evenimente electorale. Din perspectiva marketingului electoral Bucurestiul are cel mai mare electorat indecis si cel mai mare numar de electori neafiliati politic.
Indecisii sunt intr-un procent de peste 40% si jumatate dintre ei sunt oameni intre 35 si 50 de ani. Populatie tanara, interesata de viitor. Sunt interesati de proiectele candidatilor, vor sa vada bilantul candidatilor.” Vasile Dâncu 2012
– Aparent, electoratul bucureștean iese ușor în stradă. Da, dar numai când îl deranjează ceva. Nu prea merge la manifestații publice, de lansare a unui candidat, când are 1001 alte posibilități de a-și petrece seara (mai mult sau mai puțin) gratis.
Revin la Nicușor Dan. Programul lui e plin de idei care par a rezolva probleme stringente, de care nu a reușit nimeni să se atingă sau, dacă a încercat, s-a ales praful.
Cum a fost ideea aia năstrușnică de a fluidiza traficul: să învețe toți elevii dimineața, că știe el că se poate. Pe bune?! Nu cred ca există 10% din școlile Capitalei în care se învață acum într-un singur schimb. Cum faci cu celelalte? Faci clase de 60 de elevi sau construiești școli (unde?!) și dublezi numărul de profesori?! Un alt exemplu este propunerea privind încălzirea blocurilor, pentru care și-a și luat-o chiar pe FB pentru ideea aberantă cu firma care a implementat la Iași și care presupunea, pe lângă investițiile importante, și ciopârțirea tuturor blocurilor pentru o iluzorie scădere a prețului gigacaloriei. Sute de mesaje (inclusiv tehnice, de la specialisti) care îi spuneau că bate câmpii, dar nu a catadicsit să răspundă…
În plus, este o prostie (nu naivitate!) să spui că îl votezi pe N.D. pentru că nu este politician. În primul rând că atât campania electorală, cât și activitatea ca primar presupune nu doar abilități administrativ-gospodărești, ci și negocierea cu Consiliul Local, fără de care nu poți face nimic. Oricum, dacă nu știți, Uniunea Salvați Bucureștiul este partid politic înregistrat la Tribunal încă din decembrie 2015, cu Nicușor Dan președinte.
Mă opresc aici și nu spun nimic de micile scandaluri în care se spune că ar fi implicat și despre care am tot citit pe Internet în ultimii ani.
Omul ăsta, cât o fi el de geniu al matematicii și de om bine-intenționat, nu e OK nici dpdv management. Nu judec pe nimeni, dar la peste 40 de ani te privește dacă nu ai familie, dar…o casă e cam musai! A se vedea declarația de avere din 2012 (sursa: aici)
E vorba aia românească…omul în viață trebuie să realizeze 3 lucruri: să facă un copil, să aibă o casă și să planteze un copac. În acest context, ori este naiv, ori ne crede naivi. Oricum, e de rău.
Dar cel mai rău aspect este altul: singurul contracandidat anunțat oficial și cu șanse teoretice este madam Firea, pe care nu dau 2 bani. La cât mai multe voturi anulate!

Poate că e bun Grexitul

Din punct de vedere politic, eu văd viitorul omenirii pe termen lung cam ca în Star Trek: o federație, cu United Earth Starfleet și toate acareturile. Cu cât mai repede se va întâmpla asta, cu atât mai bine. Nu glumesc absolut deloc, cel mult pot fi acuzat de idealism, ca în celebrul banc cu librarul care spune ”utopie și SF la etajul 2, vă rog”.

Și din acest motiv, unul dintre primii pași absolut necesari este cel al formării Statelor Unite Europene, o Uniune Europeană care să funcționeze pe toate paliere posibile la nivel politic, economic, social, educațional, cultural, șamd. Ideea sperie pe mulți, aceștia gândind mai mult în termenii situației actuale. Pe logica asta, în anii 80 aș fi fost considerat nu un utopic, ci efectiv idiot. Cine se putea gândi atunci că UE (în forma sa de atunci) poate fi condusă de un polonez?! Mai mult, chiar paradoxal, singurul român care a susținut această idee este băsescu, adică fix cel mai toxic politician român, singurul pe care nu l-am suportat niciodată, sub nicio formă.

Înainte de a fi bucureștean, român sau european, sunt om. Toți suntem oameni. Mai buni, mai răi, ca peste tot, dar suntem oameni. Eu nu cred în concepte de tipul ”popoare bune” și ”popoare rele”, e o prostie hitleristă care îndeamnă spre aceleași tipuri de neghiobii pe care le-a făcut un neamțul cel nebun și liota care l-a urmat.

Pe aceeași logică, nu există state de prim rang și state ”second hand”. Declarativ, toată Europa este de aceeași părere. În realitate, lucrurile nu stau așa nici pe departe. Exemplele recente la adresa României care provin din UK și Austria sunt grăitoare în acest sens. Și denotă nimicnicie. De cea mai joasă speță, de cocalar care se dă mare cu banii săi. Atitudinea tipică de boier care privește cu superioritate și toleranță către pălmași, e dispărută de mult. Studiile sociologilor arată că țărănimea – izvorul natural al omenirii – a fost distrusă de cele două războaie mondiale. Însă, eu adaug că dispariția țărănimii nu putea să fie univocă, ea a condus și la dispariția nobilimii. Că unii și-au păstrat titlurile și în ziua de astăzi este oarecum asemănător cu situația colecționarilor de diplome universitare care nu știu să facă nimic.

Dar să revin la subiect. Grecia nu este un stat second hand. Nu este un stat tolerat, un stat de puturoși asistați social, de idioți care nu vor să muncescă. NU! Grecia este un stat european membru UE, care a fost invitat să adere la UE!  Mai mult, a adoptat euro, susținând astfel probabil cel mai ambițios proiect la nivel european din istorie.

Sigur, Grecia a mințit și a raportat indicatorii macroeconomici cum se declara și la noi în anii 80 ”cincinal în patru ani”. De acord, a fost o mizerie, dar pun o întrebare: cifrele alea, așa seci cum sunt ele pentru majoritatea nespecialiștilor în domeniu, chiar nu au fost verificate, chiar așa au fost înghițite pe nemestecate, ca și cum nu puteau fi corelate cu nimic?! Să fim serioși! Extinderea UE și a monedei unice europene a fost o decizie politică  la cel mai înalt nivel.

Probabil că hotărârea a fost luată la presiunea marilor corporații care din 1990 până prin 2008 nu știau cum să facă să crească tot mai mult, mai mult decât le era pătura. O logică economică firească a stat în spatele acestui lobby, dar metodele nu au fost deloc fair-play. O știm și noi, românii, pe pielea noastră. Ca să intrăm în UE a fost nevoie să ne privatizăm și sistemul bancar, și cel energetic, și utilitățile, TOT. Absolut tot, indiferent că era necesar sau nu. Tot ce merita și ce putea aduce consolidare pe piață și rate ridicate de profitabilitate. Se știe foarte bine că ani la rând profitul grupului OMV a fost dat în primul rând de performanța Petrom, Erste – datorită BCR, Renault – pe umerii Dacia, etc. (Cu toate acestea, Dacia este un exemplu pozitiv de privatizare!). Iar când a venit criza…oops! suntem prea expuși pe România, ia împrumutați-vă că altfel vine apocalipsa!

Grecia – alt context, dar aceeași idee. Criza elenă a fost inițial o problemă reală. Problemele financiare nu existau doar pe hârtie. Dar situația a escaladat din rău în mai rău. Grecii au fost mai întâi forțați să se împrumute din ce în ce mai mult, iar apoi au fost forțați să cheltuie banii de aiurea. Rămâne celebru episodul din 2010 când au primit o tranșă de câteva miliarde de euro, din care 2 miliarde s-au dus pe echipamente militare cumpărate din Germania și Franța, avioane și respectiv nave de luptă. În plină criză mondială, cu Grecia în rol principal, statul elen a ajuns pe locul 5 în lume la importul de armament. A cam ieșit scandal la vremea respectivă, mai ales că cele 2 mld. au fost ”la pachet” cu tăierea unui miliard de euro de la capitolul de cheltuieli cu protecția socială… Franța și Germania au lăsat lucrurile să se liniștească un pic, apoi în 2011-2012 Merkel și Sarkozy au reluat presiunile asupra Greciei de a-și respecta comenzile făcute cu mulți ani înainte de criză. Ca fapt divers, principalul importator de armament german din UE este Grecia. Știți cine e pe locul al doilea? Portugalia. Da, alt stat UE cu mari probleme financiare. (Detalii mai multe puteți găsi pe internet, recomand un articol din The Guardian pe care îl puteți citi aici).

Mai mult, zilele trecute FMI a dat dreptate guvernului Alexis Tsipras, arătând că datoria Greciei este nesustenabilă și că aceasta are nevoie de o perioadă de grație de 20 de ani, dar și de o amplă tăiere a datoriei. Nu în ultimul rând, Grecia are nevoie de 60 miliarde de euro în următorii 3 ani, din care 10 miliarde imediat.

Nici grecilor, nici nemților nu le  place ideea că Grecia este un sac fără fund. Nimănui. Dar hai să nu ne mai grăbim să ne uităm la ce spun lupii moraliști de teapa lui Merkel – cel mai mare comunist european al secolului XXI! Germania lui Merkel vroia (nu știu dacă a pus în practică!) să exporte bătrânii în Europa de Est pentru că ”e mai ieftin”. Ca economist, înțeleg că dorința de a tăia cheltuieli de la bugetul statului poate naște idei aberante, imbecile chiar. Dar ca om, nu pot admite nici măcar că poate să îți treacă prin cap o idee de cea mai joasă speță, comparabilă poate doar cu ideile antisemite ale lui Hitler.

Mâine, duminică, are loc în Grecia unul dintre cele mai importante referendumuri care au existat vreodată în lume. Sondajele nu indică un trend clar, e și greu având în vedere că a fost organizat pe repede înainte. Indiferent de rezultat, principalul câștig este referendumul în sine. Indiferent ce se va decide, poporul grec va plăti timp de multe generații datoriile acumulate. Chiar dacă vor fi iertați de o parte de datorii, grecii le vor plăti indirect și pe acelea. Nimic nu e gratis pe lumea asta. Și da, grecii trebuie să realizeze asta.

Și pentru România este o lecție importantă. Deși susțin ideea adoptării euro și la noi, cred că trebuie să ne gândim mai bine la momentul în care vom face pasul. Trebuie avute în vedere mai multe priorități. Românii sunt însă îndoctrinați de mass-media cu tâmpenii care mai de care mai sinistre scrise de jurnaliști făcuți la apelul seară…au fost și ei o dată la Paralia Katerini și au văzut românii pe post de ospătari, iar grecii că stăteau la terase, la siestă…Cine judecă astfel lucrurile e un sfertodoct infect care nu a auzit de Mikis Theodorakis, de Cacoyannis sau de Maria Callas, habar nu au că au două premii Nobel pentru literatură (1963 Odysseas Elytis și 1979 Giorgos Seferis) și de multe alte vârfuri ale societății elene contemporane.

Apropo de premiul Nobel, recentele puncte de vedere ale celor doi laureați pentru economie Joseph Stiglitz și Paul Krugman ar fi trebuit să atragă atenția mai mult ziariștilor români, dar, deh!, dacă sunt pro-Grecia nu dă bine la o populație îndobitocită să ridice în slăvi poporul german și să scuipe poporul grec (sau român!).

Mi-a plăcut o postare pe FB a scriitorului Dan Alexe care trăiește la Bruxelles de vreo 3 decenii:

Ce nu înțelege românul anti-helen, care se bucură de necazul grecilor fără să priceapă ce-a fost acolo este că Grecia a fost expusă două decenii mai mult decâtRomânia manipulărilor băncilor occidentale.

Manipulări la propriu. Sigur, și în România au existat creditele doar pe buletin, fără verificare resurselor de plată, dar nu s-a trecut prin dezmățul anilor 2.000, când băncile, în occident și în Grecia, îți scriau și te sunau să mergi acolo să iei credit, oricât…

Tâmpiții moraliștii fără inimă și psihologie, care te freacă acum la creier cu „responsabilitatea individuală” sunt ca unchiul ăla canceros, care n-a fumat și n-a băut (și care tocmai de-aia e așa arțăgos) si care nu știe ce înseamnă să te hărțuiască banca cu:

— Bonjour, Monsieur Alexe… Nu v-ar atrage o Visa Gold? Cadmium? Interstellar? Veniti si v-o dam pe loc.

Așa au fost anii ăia, iar nenorociții care au căzut în capcană, pentru că ni se vindea în occident iluzia progresului financiar infinit și a vieții pe credit, trebuie priviți mai degrabă ca victimele manipulatorilor sexuali, decât ca niște persoane care și-au făcut- o cu mâna lor.

De fapt, au avut incredere, ceea ce e liantul elementar al unei societati.

Deși în această partidă țin cu grecii, mi-e greu să spun care ar fi soluția mai bună pentru ei. În condițiile în care nu există o soluție cu adevărat bună, e greu de cântărit dezavantajele.

Nu mi-a plăcut că Primatul Bisericii Ortodoxe din Grecia, arhiepiscopul Ieronim al II-lea al Atenei, s-a alăturat taberei „da”. E nefiresc, e chiar jenant. Îmi spunea cineva care cânta într-un cor bisericesc și a avut un turneu în Grecia anilor 94-95: ”„Episcopii grecilor sunt cam cum erau Prim-secretarii de județ, la noi, pe vremea lui Ceașcă”!

Dacă s-a ajuns și la manipulări de acest nivel, tind să cred că este mai bine pentru toată lumea ca Grecia să iasă din zona euro. Grecii au puterea sa scoale Europa din somn, nu știu dacă mai este un stat capabil să facă asta în ziua azi. Sper să realizeze asta atunci când vor vota. Este spre binele lor, dar și al Europei. Chiar și al viitorului monedei euro. O lume perfect dreaptă nu se poate, dar o lume mai dreaptă se poate și trebuie să fie deviza schimbării Europei încremenite de prea mult timp.

Later edit: spelling (scuze, tastatură proastă)

Papahagi – nici Papă, nici Hagi, doar un demagog

Nu mi-a plăcut niciodată Adrian Papahagi. Întotdeauna mi s-a părut aciuat pe lângă tripleta băse-Boc-Udrea. (Vizual ceva de genul acesta.)

Mă abţin să intru în detalii, deşi cred că am destule argumente.

Aflu însă de o recentă declaraţie a sa, cu care sunt în mare măsură de acord.

Iată teoria mea asupra ciclurilor istorico-morale: efectele devastatoare ale comunismului se văd doar acum, la zeci de ani distanţă. Omul nou, parvenitul fără studii şi moralitate, impostorul, ţoapa (e.g. Udrea, Zgonea, Vanghelie, Ponta etc.) a ajuns dominant. În anii cei mai negri ai comunismului – 50-60 – erau activi încă oamenii din interbelic. În anii 70-90 omul interbelic mai trăia încă, iar cei maturi erau elevii lui. Abia după anii ’90, şi mai ales în anii 2000 s-a impus definitiv omul nou, născut, crescut, educat de alţi oameni noi, în comunism.

La fel în Occident. După război domina o generaţie austeră, morală, conservatoare, creştină, care cunoscuse oroarea şi preţuia cum se cuvine patriotismul, morala, tradiţia. Mai 1968, cu toată agitaţia marxistoidă, comunistoidă, anti-valori, anticreştină, cu toată depravarea şi deconstrucţia aferente, îşi dă abia azi roadele, când soixantehuitarzii de ieri au ajuns sexagenarii care conduc Europa. Graniţa sunt anii ’90, când au ieşit din scenă ultimii lideri născuţi în interbelic, care trăiseră la o vârstă matură războiul şi aveau alt tip de educaţie: Thatcher (1925), Reagan (1911), şi chiar Mitterand (1916), Kohl (1930)”.

Sursa: TheEpochTimes

Apreciez declaraţia. Nu şi demagogia! El s-a trezit să vorbească?!

1. Sunt cu 3 ani mai mare ca el, iar tata e născut cu 4 ani înaintea lui taică-su. Deci aceeaşi generaţie, educaţi de aceeaşi generaţie. Da, aceeaşi generaţie cu Ponta sau Udrea. Sau Ridzi. Sau Funeriu. Asta e, nici mie nu-mi face plăcere să o spun. Dar sigur nu sunt cu generaţia decreţeilor Vanghelie sau Zgonea, generația celor care au făcut Revoluția din 1989, dar care a reușit să scoată în prim-plan mai mult ”șmecherașii” decât oamenii de valoare. Sociologii pot să explice mai bine ca mine de ce, dar intuiți și voi.

2. A intrat în politică în 2010 – consilier al ministrului Teodor Baconsky -, iar doi ani mai târziu era, împreună cu Udrea, unul dintre cei mai aprinși susținători ai lui Băsescu pe perioada suspendării acestuia. Demagogie curată, Coane Fănică! În 2012 a candidat cu probabil cel mai aberant slogan posibil „Forţa mea eşti tu! Femeie romă, lesbiană şi atee„.

La urma urmei, dacă am ajuns să avem un premier plagiator, pucist şi cheguevarist, de ce n-am avea în scurtă vreme o preşedintă romă, lesbiană şi atee„, a scris Papahagi pe pagina sa de Facebook la acea vreme. Prin această postare, se pare că a vrut să-i dea o replică lui Remus Cernea, consilier al premierului Victor Ponta în acel moment, care declrase că: „România va fi cu adevărat liberă şi democratică atunci când va avea preşedinte o femeie romă, lesbiană şi atee„.

A pierdut și vroia să schimbe legea, să se judece cu cineva, era greu de digerat eșecul. O altă mizerie – când i-a șoptit tot Elenei Udrea să spună de Ponta și Antonescu că sunt ”SIDA și cancerul”, dar aceasta a preferat expresia ”tusea și junghiul” șoptită de Baconsky (vezi aici, dacă ai uitat). De fapt prietenia Papahagi – Baconsky este una firească în condițiile în care amândoi au același nivel de bun-simț: zero barat. Firesc, doar sunt ”copiii” lui băsescu.

3. Întotdeauna pozează în posturi foarte elitiste. (Putem spune firesc, pentru că se adresa electoratul băsist, care ”pune botul” ușor la nunanțele superficiale.) Probabil și datorită faptului că, având studii și în România, dar și în străinătate, își imaginează că este superior. Probabil mai țineți minte când i-a spus cu nesimțire totală profesorului universitar Vlad Nistor: ”Am auzit că sunteţi profesor. Aţi studiat ca mine la Sorbona? Aţi trimis studii ca mine la Sorbona?” (link aici, dacă ai uitat). Nu contest valoarea sa profesională – chiar nu mă interesează! – , ci valorile sale umane de joasă speță. Studiile îți pot deschide mintea, crea numeroase oportunități, dar drumul ți-l alegi singur.

Mă opresc aici, dacă îmi mai amintesc ceva, sigur am nevoie de un antivomitiv…