Nu-mi place Nicușor Dan

Nu-mi place Nicușor Dan.
99% din programul lui pe care îl share-uiți mulți într-o veselie sunt lozinci, nimic concret. Plus că le-am tot auzit …. și la băsescu, și Geoană, și la Videanu, și la Blaga, și la Oprescu. Bine, Oprescu e singurul care a făcut ceva, nu-i corect să-l pun alături de celelalte hahalere.
Ce nu-mi place mie la Nicușor Dan e altceva: vine cu un alt tip de minciună. Una care prinde bine la naivi și la spălații pe creier cu ajutorul Internetului. Mișcarea e gândită bine, excelent față de data trecută (am scris aici), pentru că în București nu iese la vot ca in Suceava, Teleorman sau Alba. Să explic un pic de ce…
– Electoratul bucureștean e mult mai influențabil de Facebook decât de toate televiziunile la un loc. Sigur, ține și de faptul că media de vârstă în București este printre cele mai reduse din țară, dacă nu cumva chiar e pe primul loc.
– Numărul mare de votanți de tip ”emoțional-neinformat” – nu au timp sau nu vor să se informeze, dar votează … că așa e moda! (trendy!).
– Sictirul populației față de reprezentanții partidelor politice parlamentare.
Bucurestenii sunt un barometru mai sensibil, un electorat care a inceput sa urasca partidele. Timp de 15 ani a respins stanga, acum respinge partidismul.
In plus mai este si un electorat imprevizibil, mobil, nu este usor de prins la evenimente electorale. Din perspectiva marketingului electoral Bucurestiul are cel mai mare electorat indecis si cel mai mare numar de electori neafiliati politic.
Indecisii sunt intr-un procent de peste 40% si jumatate dintre ei sunt oameni intre 35 si 50 de ani. Populatie tanara, interesata de viitor. Sunt interesati de proiectele candidatilor, vor sa vada bilantul candidatilor.” Vasile Dâncu 2012
– Aparent, electoratul bucureștean iese ușor în stradă. Da, dar numai când îl deranjează ceva. Nu prea merge la manifestații publice, de lansare a unui candidat, când are 1001 alte posibilități de a-și petrece seara (mai mult sau mai puțin) gratis.
Revin la Nicușor Dan. Programul lui e plin de idei care par a rezolva probleme stringente, de care nu a reușit nimeni să se atingă sau, dacă a încercat, s-a ales praful.
Cum a fost ideea aia năstrușnică de a fluidiza traficul: să învețe toți elevii dimineața, că știe el că se poate. Pe bune?! Nu cred ca există 10% din școlile Capitalei în care se învață acum într-un singur schimb. Cum faci cu celelalte? Faci clase de 60 de elevi sau construiești școli (unde?!) și dublezi numărul de profesori?! Un alt exemplu este propunerea privind încălzirea blocurilor, pentru care și-a și luat-o chiar pe FB pentru ideea aberantă cu firma care a implementat la Iași și care presupunea, pe lângă investițiile importante, și ciopârțirea tuturor blocurilor pentru o iluzorie scădere a prețului gigacaloriei. Sute de mesaje (inclusiv tehnice, de la specialisti) care îi spuneau că bate câmpii, dar nu a catadicsit să răspundă…
În plus, este o prostie (nu naivitate!) să spui că îl votezi pe N.D. pentru că nu este politician. În primul rând că atât campania electorală, cât și activitatea ca primar presupune nu doar abilități administrativ-gospodărești, ci și negocierea cu Consiliul Local, fără de care nu poți face nimic. Oricum, dacă nu știți, Uniunea Salvați Bucureștiul este partid politic înregistrat la Tribunal încă din decembrie 2015, cu Nicușor Dan președinte.
Mă opresc aici și nu spun nimic de micile scandaluri în care se spune că ar fi implicat și despre care am tot citit pe Internet în ultimii ani.
Omul ăsta, cât o fi el de geniu al matematicii și de om bine-intenționat, nu e OK nici dpdv management. Nu judec pe nimeni, dar la peste 40 de ani te privește dacă nu ai familie, dar…o casă e cam musai! A se vedea declarația de avere din 2012 (sursa: aici)
E vorba aia românească…omul în viață trebuie să realizeze 3 lucruri: să facă un copil, să aibă o casă și să planteze un copac. În acest context, ori este naiv, ori ne crede naivi. Oricum, e de rău.
Dar cel mai rău aspect este altul: singurul contracandidat anunțat oficial și cu șanse teoretice este madam Firea, pe care nu dau 2 bani. La cât mai multe voturi anulate!
Anunțuri

Poate că e bun Grexitul

Din punct de vedere politic, eu văd viitorul omenirii pe termen lung cam ca în Star Trek: o federație, cu United Earth Starfleet și toate acareturile. Cu cât mai repede se va întâmpla asta, cu atât mai bine. Nu glumesc absolut deloc, cel mult pot fi acuzat de idealism, ca în celebrul banc cu librarul care spune ”utopie și SF la etajul 2, vă rog”.

Și din acest motiv, unul dintre primii pași absolut necesari este cel al formării Statelor Unite Europene, o Uniune Europeană care să funcționeze pe toate paliere posibile la nivel politic, economic, social, educațional, cultural, șamd. Ideea sperie pe mulți, aceștia gândind mai mult în termenii situației actuale. Pe logica asta, în anii 80 aș fi fost considerat nu un utopic, ci efectiv idiot. Cine se putea gândi atunci că UE (în forma sa de atunci) poate fi condusă de un polonez?! Mai mult, chiar paradoxal, singurul român care a susținut această idee este băsescu, adică fix cel mai toxic politician român, singurul pe care nu l-am suportat niciodată, sub nicio formă.

Înainte de a fi bucureștean, român sau european, sunt om. Toți suntem oameni. Mai buni, mai răi, ca peste tot, dar suntem oameni. Eu nu cred în concepte de tipul ”popoare bune” și ”popoare rele”, e o prostie hitleristă care îndeamnă spre aceleași tipuri de neghiobii pe care le-a făcut un neamțul cel nebun și liota care l-a urmat.

Pe aceeași logică, nu există state de prim rang și state ”second hand”. Declarativ, toată Europa este de aceeași părere. În realitate, lucrurile nu stau așa nici pe departe. Exemplele recente la adresa României care provin din UK și Austria sunt grăitoare în acest sens. Și denotă nimicnicie. De cea mai joasă speță, de cocalar care se dă mare cu banii săi. Atitudinea tipică de boier care privește cu superioritate și toleranță către pălmași, e dispărută de mult. Studiile sociologilor arată că țărănimea – izvorul natural al omenirii – a fost distrusă de cele două războaie mondiale. Însă, eu adaug că dispariția țărănimii nu putea să fie univocă, ea a condus și la dispariția nobilimii. Că unii și-au păstrat titlurile și în ziua de astăzi este oarecum asemănător cu situația colecționarilor de diplome universitare care nu știu să facă nimic.

Dar să revin la subiect. Grecia nu este un stat second hand. Nu este un stat tolerat, un stat de puturoși asistați social, de idioți care nu vor să muncescă. NU! Grecia este un stat european membru UE, care a fost invitat să adere la UE!  Mai mult, a adoptat euro, susținând astfel probabil cel mai ambițios proiect la nivel european din istorie.

Sigur, Grecia a mințit și a raportat indicatorii macroeconomici cum se declara și la noi în anii 80 ”cincinal în patru ani”. De acord, a fost o mizerie, dar pun o întrebare: cifrele alea, așa seci cum sunt ele pentru majoritatea nespecialiștilor în domeniu, chiar nu au fost verificate, chiar așa au fost înghițite pe nemestecate, ca și cum nu puteau fi corelate cu nimic?! Să fim serioși! Extinderea UE și a monedei unice europene a fost o decizie politică  la cel mai înalt nivel.

Probabil că hotărârea a fost luată la presiunea marilor corporații care din 1990 până prin 2008 nu știau cum să facă să crească tot mai mult, mai mult decât le era pătura. O logică economică firească a stat în spatele acestui lobby, dar metodele nu au fost deloc fair-play. O știm și noi, românii, pe pielea noastră. Ca să intrăm în UE a fost nevoie să ne privatizăm și sistemul bancar, și cel energetic, și utilitățile, TOT. Absolut tot, indiferent că era necesar sau nu. Tot ce merita și ce putea aduce consolidare pe piață și rate ridicate de profitabilitate. Se știe foarte bine că ani la rând profitul grupului OMV a fost dat în primul rând de performanța Petrom, Erste – datorită BCR, Renault – pe umerii Dacia, etc. (Cu toate acestea, Dacia este un exemplu pozitiv de privatizare!). Iar când a venit criza…oops! suntem prea expuși pe România, ia împrumutați-vă că altfel vine apocalipsa!

Grecia – alt context, dar aceeași idee. Criza elenă a fost inițial o problemă reală. Problemele financiare nu existau doar pe hârtie. Dar situația a escaladat din rău în mai rău. Grecii au fost mai întâi forțați să se împrumute din ce în ce mai mult, iar apoi au fost forțați să cheltuie banii de aiurea. Rămâne celebru episodul din 2010 când au primit o tranșă de câteva miliarde de euro, din care 2 miliarde s-au dus pe echipamente militare cumpărate din Germania și Franța, avioane și respectiv nave de luptă. În plină criză mondială, cu Grecia în rol principal, statul elen a ajuns pe locul 5 în lume la importul de armament. A cam ieșit scandal la vremea respectivă, mai ales că cele 2 mld. au fost ”la pachet” cu tăierea unui miliard de euro de la capitolul de cheltuieli cu protecția socială… Franța și Germania au lăsat lucrurile să se liniștească un pic, apoi în 2011-2012 Merkel și Sarkozy au reluat presiunile asupra Greciei de a-și respecta comenzile făcute cu mulți ani înainte de criză. Ca fapt divers, principalul importator de armament german din UE este Grecia. Știți cine e pe locul al doilea? Portugalia. Da, alt stat UE cu mari probleme financiare. (Detalii mai multe puteți găsi pe internet, recomand un articol din The Guardian pe care îl puteți citi aici).

Mai mult, zilele trecute FMI a dat dreptate guvernului Alexis Tsipras, arătând că datoria Greciei este nesustenabilă și că aceasta are nevoie de o perioadă de grație de 20 de ani, dar și de o amplă tăiere a datoriei. Nu în ultimul rând, Grecia are nevoie de 60 miliarde de euro în următorii 3 ani, din care 10 miliarde imediat.

Nici grecilor, nici nemților nu le  place ideea că Grecia este un sac fără fund. Nimănui. Dar hai să nu ne mai grăbim să ne uităm la ce spun lupii moraliști de teapa lui Merkel – cel mai mare comunist european al secolului XXI! Germania lui Merkel vroia (nu știu dacă a pus în practică!) să exporte bătrânii în Europa de Est pentru că ”e mai ieftin”. Ca economist, înțeleg că dorința de a tăia cheltuieli de la bugetul statului poate naște idei aberante, imbecile chiar. Dar ca om, nu pot admite nici măcar că poate să îți treacă prin cap o idee de cea mai joasă speță, comparabilă poate doar cu ideile antisemite ale lui Hitler.

Mâine, duminică, are loc în Grecia unul dintre cele mai importante referendumuri care au existat vreodată în lume. Sondajele nu indică un trend clar, e și greu având în vedere că a fost organizat pe repede înainte. Indiferent de rezultat, principalul câștig este referendumul în sine. Indiferent ce se va decide, poporul grec va plăti timp de multe generații datoriile acumulate. Chiar dacă vor fi iertați de o parte de datorii, grecii le vor plăti indirect și pe acelea. Nimic nu e gratis pe lumea asta. Și da, grecii trebuie să realizeze asta.

Și pentru România este o lecție importantă. Deși susțin ideea adoptării euro și la noi, cred că trebuie să ne gândim mai bine la momentul în care vom face pasul. Trebuie avute în vedere mai multe priorități. Românii sunt însă îndoctrinați de mass-media cu tâmpenii care mai de care mai sinistre scrise de jurnaliști făcuți la apelul seară…au fost și ei o dată la Paralia Katerini și au văzut românii pe post de ospătari, iar grecii că stăteau la terase, la siestă…Cine judecă astfel lucrurile e un sfertodoct infect care nu a auzit de Mikis Theodorakis, de Cacoyannis sau de Maria Callas, habar nu au că au două premii Nobel pentru literatură (1963 Odysseas Elytis și 1979 Giorgos Seferis) și de multe alte vârfuri ale societății elene contemporane.

Apropo de premiul Nobel, recentele puncte de vedere ale celor doi laureați pentru economie Joseph Stiglitz și Paul Krugman ar fi trebuit să atragă atenția mai mult ziariștilor români, dar, deh!, dacă sunt pro-Grecia nu dă bine la o populație îndobitocită să ridice în slăvi poporul german și să scuipe poporul grec (sau român!).

Mi-a plăcut o postare pe FB a scriitorului Dan Alexe care trăiește la Bruxelles de vreo 3 decenii:

Ce nu înțelege românul anti-helen, care se bucură de necazul grecilor fără să priceapă ce-a fost acolo este că Grecia a fost expusă două decenii mai mult decâtRomânia manipulărilor băncilor occidentale.

Manipulări la propriu. Sigur, și în România au existat creditele doar pe buletin, fără verificare resurselor de plată, dar nu s-a trecut prin dezmățul anilor 2.000, când băncile, în occident și în Grecia, îți scriau și te sunau să mergi acolo să iei credit, oricât…

Tâmpiții moraliștii fără inimă și psihologie, care te freacă acum la creier cu „responsabilitatea individuală” sunt ca unchiul ăla canceros, care n-a fumat și n-a băut (și care tocmai de-aia e așa arțăgos) si care nu știe ce înseamnă să te hărțuiască banca cu:

— Bonjour, Monsieur Alexe… Nu v-ar atrage o Visa Gold? Cadmium? Interstellar? Veniti si v-o dam pe loc.

Așa au fost anii ăia, iar nenorociții care au căzut în capcană, pentru că ni se vindea în occident iluzia progresului financiar infinit și a vieții pe credit, trebuie priviți mai degrabă ca victimele manipulatorilor sexuali, decât ca niște persoane care și-au făcut- o cu mâna lor.

De fapt, au avut incredere, ceea ce e liantul elementar al unei societati.

Deși în această partidă țin cu grecii, mi-e greu să spun care ar fi soluția mai bună pentru ei. În condițiile în care nu există o soluție cu adevărat bună, e greu de cântărit dezavantajele.

Nu mi-a plăcut că Primatul Bisericii Ortodoxe din Grecia, arhiepiscopul Ieronim al II-lea al Atenei, s-a alăturat taberei „da”. E nefiresc, e chiar jenant. Îmi spunea cineva care cânta într-un cor bisericesc și a avut un turneu în Grecia anilor 94-95: ”„Episcopii grecilor sunt cam cum erau Prim-secretarii de județ, la noi, pe vremea lui Ceașcă”!

Dacă s-a ajuns și la manipulări de acest nivel, tind să cred că este mai bine pentru toată lumea ca Grecia să iasă din zona euro. Grecii au puterea sa scoale Europa din somn, nu știu dacă mai este un stat capabil să facă asta în ziua azi. Sper să realizeze asta atunci când vor vota. Este spre binele lor, dar și al Europei. Chiar și al viitorului monedei euro. O lume perfect dreaptă nu se poate, dar o lume mai dreaptă se poate și trebuie să fie deviza schimbării Europei încremenite de prea mult timp.

Later edit: spelling (scuze, tastatură proastă)

Papahagi – nici Papă, nici Hagi, doar un demagog

Nu mi-a plăcut niciodată Adrian Papahagi. Întotdeauna mi s-a părut aciuat pe lângă tripleta băse-Boc-Udrea. (Vizual ceva de genul acesta.)

Mă abţin să intru în detalii, deşi cred că am destule argumente.

Aflu însă de o recentă declaraţie a sa, cu care sunt în mare măsură de acord.

Iată teoria mea asupra ciclurilor istorico-morale: efectele devastatoare ale comunismului se văd doar acum, la zeci de ani distanţă. Omul nou, parvenitul fără studii şi moralitate, impostorul, ţoapa (e.g. Udrea, Zgonea, Vanghelie, Ponta etc.) a ajuns dominant. În anii cei mai negri ai comunismului – 50-60 – erau activi încă oamenii din interbelic. În anii 70-90 omul interbelic mai trăia încă, iar cei maturi erau elevii lui. Abia după anii ’90, şi mai ales în anii 2000 s-a impus definitiv omul nou, născut, crescut, educat de alţi oameni noi, în comunism.

La fel în Occident. După război domina o generaţie austeră, morală, conservatoare, creştină, care cunoscuse oroarea şi preţuia cum se cuvine patriotismul, morala, tradiţia. Mai 1968, cu toată agitaţia marxistoidă, comunistoidă, anti-valori, anticreştină, cu toată depravarea şi deconstrucţia aferente, îşi dă abia azi roadele, când soixantehuitarzii de ieri au ajuns sexagenarii care conduc Europa. Graniţa sunt anii ’90, când au ieşit din scenă ultimii lideri născuţi în interbelic, care trăiseră la o vârstă matură războiul şi aveau alt tip de educaţie: Thatcher (1925), Reagan (1911), şi chiar Mitterand (1916), Kohl (1930)”.

Sursa: TheEpochTimes

Apreciez declaraţia. Nu şi demagogia! El s-a trezit să vorbească?!

1. Sunt cu 3 ani mai mare ca el, iar tata e născut cu 4 ani înaintea lui taică-su. Deci aceeaşi generaţie, educaţi de aceeaşi generaţie. Da, aceeaşi generaţie cu Ponta sau Udrea. Sau Ridzi. Sau Funeriu. Asta e, nici mie nu-mi face plăcere să o spun. Dar sigur nu sunt cu generaţia decreţeilor Vanghelie sau Zgonea, generația celor care au făcut Revoluția din 1989, dar care a reușit să scoată în prim-plan mai mult ”șmecherașii” decât oamenii de valoare. Sociologii pot să explice mai bine ca mine de ce, dar intuiți și voi.

2. A intrat în politică în 2010 – consilier al ministrului Teodor Baconsky -, iar doi ani mai târziu era, împreună cu Udrea, unul dintre cei mai aprinși susținători ai lui Băsescu pe perioada suspendării acestuia. Demagogie curată, Coane Fănică! În 2012 a candidat cu probabil cel mai aberant slogan posibil „Forţa mea eşti tu! Femeie romă, lesbiană şi atee„.

La urma urmei, dacă am ajuns să avem un premier plagiator, pucist şi cheguevarist, de ce n-am avea în scurtă vreme o preşedintă romă, lesbiană şi atee„, a scris Papahagi pe pagina sa de Facebook la acea vreme. Prin această postare, se pare că a vrut să-i dea o replică lui Remus Cernea, consilier al premierului Victor Ponta în acel moment, care declrase că: „România va fi cu adevărat liberă şi democratică atunci când va avea preşedinte o femeie romă, lesbiană şi atee„.

A pierdut și vroia să schimbe legea, să se judece cu cineva, era greu de digerat eșecul. O altă mizerie – când i-a șoptit tot Elenei Udrea să spună de Ponta și Antonescu că sunt ”SIDA și cancerul”, dar aceasta a preferat expresia ”tusea și junghiul” șoptită de Baconsky (vezi aici, dacă ai uitat). De fapt prietenia Papahagi – Baconsky este una firească în condițiile în care amândoi au același nivel de bun-simț: zero barat. Firesc, doar sunt ”copiii” lui băsescu.

3. Întotdeauna pozează în posturi foarte elitiste. (Putem spune firesc, pentru că se adresa electoratul băsist, care ”pune botul” ușor la nunanțele superficiale.) Probabil și datorită faptului că, având studii și în România, dar și în străinătate, își imaginează că este superior. Probabil mai țineți minte când i-a spus cu nesimțire totală profesorului universitar Vlad Nistor: ”Am auzit că sunteţi profesor. Aţi studiat ca mine la Sorbona? Aţi trimis studii ca mine la Sorbona?” (link aici, dacă ai uitat). Nu contest valoarea sa profesională – chiar nu mă interesează! – , ci valorile sale umane de joasă speță. Studiile îți pot deschide mintea, crea numeroase oportunități, dar drumul ți-l alegi singur.

Mă opresc aici, dacă îmi mai amintesc ceva, sigur am nevoie de un antivomitiv…

Un pic de IT și multă politică (Pe scurt 2015)

Am tot amânat să scriu, deși subiecte sunt la alegere. Așadar, pe scurt:

1. După aproape 5 ani de laptop, m-am întors la pc. L-am luat de pe okazii.ro, totul OK. Aveam nevoie de o tastatură și un mouse, cele vechi erau păstrate doar ca rezervă dacă ”picau” cele de pe pc-ul lui fi-miu. Tastatura, chiar jalnică, cu un picioruș rupt…d-aia nici nu puteam să scriu mai mult de câteva rânduri.

În fine, m-am documentat un pic și le-am ales pe amândouă de la Altex. Am comandat online, în ideea că ar veni în max 24 h în București, cum se spune pe site. Buuun, zic! Nu a venit în 24 h. OK, hai să nu fiu cârcotaș că am comandat pe la ora 22. Dar primisem mail că îmi confirmă toată comanda (sau ambele produse, nu mai știu cum suna mailul). După aproape 48 h a venit curierul. Doar cu mouse-ul. Grrr. Am amânat vreo 2-3 articole pe blog pe ideea că le scriu în weekend-ul trecut și a trebuit să le amân din nou. Tastatura a venit abia miercuri. După șase zile, nu în 24 de ore cum se laudă ei. Zici că cine știe ce comandasem…  Plus că am constatat că are layout de limba română, ceea ce nu scrie pe site. Pentru mine e chiar OK, dar ceilalți din casă sunt cam deranjați deocamdată. Ideea este că a trebuit să le fac sesizare ca să îmi spună ”Produsul se va livra in urmatoarele 48h cu o notificare in prealabil din partea curierului nemoexpress.” Bine, habar nu am dacă nu cumva este vina curierului, dar – sincer – nici nu mă interesează. La fel de bine poate să fie softul care ține stocurile. Sau altceva. Chiar nu mă interesează. Mai ales că e a doua oară. Probabil și ultima, că nu mai am de gând să mă mai încurc degeaba cu ei.

Ca să fie povestea completă, am să adaug ce am scris și pe FB. La polul opus… o surpriză plăcută de la cel.ro. S-au mișcat nesperat de repede. Mi-ai picat un HDD extern aflat încă în garanție. L-am dus miercuri dupăamiază, joi seara deja aveam mail că se schimbă produsul și să-mi aleg. Am ales, iar luni l-am ridicat. Eu aveam un WD Passport de 2,5”, capacitate de 500 GB pe care îl foloseam pentru backup (fotografii, filme, etc.). Nu vă sfătuiesc să luați d-astea mici. Pică mai repede, mulți pe forumuri spun că e de la interfața USB 3.0 – SATA. Posibil. La mine a dat semne de oboseală (făceam transferul de pe laptop pe pc), am dat un scandisk, au apărut 4 bad-uri, apoi brusc nu i-a mai văzut mbr-ul. Dead! Am plătit o diferență de 80 lei și mi-am luat un Seagate de 3,5”, capacitate 2 TB și, important, alimentare separată. E bun ca upgrade, dar sper să fie un backup mai bun. Din câte știu nu am pierdut nimic sau, cel puțin, nu ceva important de pe cel vechi.

Cele două povești nu sunt ca antireclamă, respectiv reclamă. Pur și simplu e o diferență semnificativă de abordare a clientului. Este trist că vedem în 2015 că există mari jucători pe piață care nu înțeleg încă mare lucru din vânzările online, mai ales că acesta este viitorul. De fapt, deja este prezentul.

2. În nebunia politică a ultimilor 2 săptămâni aș fi avut de scris câteva articole. Evident, tot amânate și răsamânate, ideile s-au diluat. Vreau să punctez câteva aspecte esențiale:

– este un mare pericol ca în actuala situație politico-economică internă și, mai ales, în actuala conjuctură europeană să nu ai șef nici la SIE, nici la SRI;

– s-a dat liber la arestări. Este foarte bine să fie pedepsiți toți cei vinovați. Nu este însă cazul să fie pornită o vânătoare de vrăjitoare în care să fie băgați la închisoare și oameni nevinovați. Cu excepția lui Adrian Sârbu, care cred că putea fi judecat și în stare de libertate, nu am nicio bănuială în acest sens, ci doar consider că este nevoie mare de echilibru. Atât!

– mi-a plăcut mult declarația lui Ion Țiriac:”Vinovații de corupție să dea banii înapoi”. O gândim toți, dar spusă de un milionar de calibru său, declarația capătă conotații suplimentare, o greutate sporită;

– arestările în lanț arată cât de ”dreaptă” era justiția lui băsescu. Brusc, au început să fie luați pedeliștii săi apropiați de parcă ar scoate iepurii din joben. Doar nu crede cineva că până acum nu au existat probe…

– există părerea că sunt multe scandaluri acum pentru ca lumea să uite de dosarele lui băsescu. Posibil, deși nu mai credeam că se vor lămuri vreodată lucrurile în ceea ce privește ”Dosarul Flota”. Doar au fost achitați toți ceilalți în urmă cu ceva ani. Dar mai sunt câteva dosare interesante. În plus, pe măsură ce simte că pământul îi fuge tot mai tare de sub picioare, Udrea devine tot mai agitată. Istoria ne învață că multor conducători li s-a tras de la astfel de blonde. Nu uitați că, având în vedere prima meserie a blondei, ne putem aștepta oricând să ciripească! În decursul anilor, băsescu i-a sacrificat pe toți care l-ai ajutat. De ce nu ar facea-o și acum?! Dar, vorba românului chinezului ”Ţineţi prietenii aproape şi prietenii şi mai aproape!” Eu cred că dacă băsescu va fi vreodată judecat, se va întâmpla și datorită ”blondei de la drept”. Pentru că Dumnezeu nu dă cu parul…

– presa ne-a arătat încă o dată nimicnicia ei. Am văzut în urmă cu câteva luni cât de repede au devenit unii fani ai lui Iohannis. Acum – cum fanii Udrea au început să o atace. Nicio urmă de jenă, nici măcar o recunoaștere umilă gen Bobu cu a sa celebră ”am fost un dobitoc”. De 25 de ani sunt în cârdășie cu oamenii politici. Cea mi bună dovadă este cum au ajuns în presă tot felul de stenograme. Este unul dintre cele mai periculoase mijloace de manipulare și de influențare a justiției. Pe ăștia nu îi judecă nimeni? Hai, mai cu curaj!

– dacă aveți prieteni/rude/cunoscuți care sunt bugetari, sunt covins că știți că majoritatea instituțiilor statului sunt blocate de …frică! Frica de DNA. Orice achiziție se semnează greu, foarte greu. Asta dacă nu cumva licitația a fost blocată de o firmă care a depus o contestație. România economică tinde să fie tot mai blocată. De fapt, firmele private își fac singure rău forțând exagerat cu contestațiile. Cine dorește de fapt acest blocaj? Nu cumva are legătură cu ce spuneam referitor la lipsa șefilor la SRI și SIE? Eu aș spune că da!

– cam de un an, Ponta face gafe după gafe. Clar, ăsta a fost și motivul pentru care a pierdut singur alegerile. A fugit singur și a ieșit pe locul al doilea. Mereu am spus că are o problemă de comunicare. Purtătorii de cuvânt de la guvern,  partid  sau campanie au fost praf. Zaharescu, Palada, Firea = PRAF! Ar trebui ca Iohannis să-i medalieze sau măcar să-i scoată la o bere în Păltiniș. Zău! Totuși, era evident că este ”ajutat” să greșească. Singurul apropiat care are putere mare atât în guvern, cât și în partid este Dragnea. Mi s-a aprins beculețul când în seara turului doi al prezidențialelor când Dragnea a ieșit cu ”se numără”, în timp ce Ponta a fost rezervat, iar după numai două ore a apărut cu ”am pierdut, l-am sunat pe Iohannis și l-am felicitat”. De atunci bănui că Dragnea e pentru Ponta cam ce a fost Gușă pentru Năstase. Ultimele evenimente, în special faza cu cererea de audiere a lui Ponta, îmi confirmă că șansele de a avea dreptate sunt de peste 50%. Timpul îmi va da dreptate. Sau nu 🙂

Deocamdată atât. Voi reveni. Mai avem subiecte: ”uituceala” lui Isărescu, alegerile din Grecia, încrâncenarea germană și căpoșenia rusească și … multe altele!

Un război încurcat

În ultimele zile ale anului trecut, în cadrul unei emisiuni de retrospectivă a anului 2014 și de previziuni pentru 2015, Emil Hurezeanu a făcut o afirmație care a uimit ”A fost anul unor măsuri radicale şi un ultim an de pace în Europa continentală.” Declarația pe larg o găsiți aici.

Dpmdv Hurezeanu s-a referit în principal la:

– (necesitatea pentru) o nouă ordine mondială;

– criza economică nerezolvată;

– ofensiva ISIS;

– problema palestiniană;

– războiul civil din Ucraina și, în general, acutizarea tensiunilor dintre Rusia și NATO;

– terorismul.

Este evident că toate aceste elemente se întrepătrund, dar nu mă refer aici doar la terorism.

Terorismul a lovit încă de la începutul anului în stilul cel mai aberant posibil: un măcel inuman. Numai un criminal nebun poate folosi gloanțe împotriva creioanelor.

Începând de ieri, s-a tot pus problema dacă acest act terorist este sau nu o reacție provocată de caricaturile din Charlie Hebdo. Aici a apărut o nouă dezbatere ce pare să scinteze opinia publică în special în mediul online.

Oameni buni, nu mai readuceți în discuție imbecilismul violenței teroriste pentru că este ceva subînțeles. Ați văzut voi pe cineva în România, nu mai vorbesc în Occident, care să considere altfel?! E superfluu…

Cu toate acestea, e important să gândim lucrurile cât mai la rece, chiar dacă situația este foarte fierbinte. Sunt mare amator de umor, de caricaturi, dar am văzut vreo zece caricaturi de o violență pe care nu am mai întâlnit-o și care jignesc și creștinii, și evreii, și musulmanii, pe scurt – pe toată lumea.

Libertate nu înseamnă că ai voie să faci ce vrei, ci să faci ceva ce nu ofensează/jignește/etc. o terță parte. Noi, europenii, am (re)inventat libertatea acum vreo 250 de ani (chiar în Franța!). Totuși, libertatea absolută nu există în democrație, ci în haos! Doar acolo orice nebun poate face ce vrea…până ce un alt nebun îi dă în cap!

Americanii au atras atenția încă din 2012 că nu văd nicio logică în a publica astfel de caricaturi în Charlie Hebdo (detalii aici). Dar nu au fost luați în seamă, pe principul că nu are rost să îi creadă pe americanii ăia stresați de 11 septembrie. Așadar, o altă prostie tipic europeană.

Cu alte cuvinte, da, sunt de acord cu ce spun Pleșu și CTP. Surprinzător chiar și pentru mine, și nu glumesc!

Ca urmare, am dus ieri câteva ”lupte” pe Facebook cu cei care nu pricep că respectul și bunul simț sunt – sau ar trebui să fie – la baza oricărei forme de jurnalism, așa cum este și libertatea de expresie.

Nu am să reiau ”luptele” de acolo. Întâi pentru că m-am despărțit prieten cu fiecare în parte. În al doilea rând pentru că libertatea de opinie nu înseamnă că o dezbatere trebuie să se încheie cu un învingător. Nu, nu e musai nici măcar cu o opinie impusă de duelul argumentelor. Sistemul meu de valori are în centru cinstea și corectitudinea. Accept greșeala, e umană. Dar nu admit lipsa de onestitate. Ca urmare, dezbaterile acestea – deloc lipsite de substanță – m-au determinat să citesc și să tot citesc cât mai multe opinii, știri mai noi sau mai vechi, tot ce mi s-a părut că are relevanță.

Mai multe opinii mi-au atras atenția în mod pozitiv. Una dintre ele aparține lui George Damian:

Ştiţi bancul cu ţiganul borât care a plecat la furat împreună cu un jidan scârbos şi un bozgor tâmpit? E un banc fenomenal, râzi de pleznesc maţele în tine. S-a făcut şi o caricatură cu ţiganul borât care are două gâşte la subţiori, jidanul scârbos cu buzunarele pline de bani şi bozgorul tâmpit care molfăie carne crudă. Foarte tare caricatura, te dor fălcile de cât râzi. E cu satiră şi umor, bancul mi l-a spus Mircea Toma aşa că n-are cum să fie rasist. Şi mai ştiu nişte caricaturi foarte tari, apăreau într-un ziar german mai vechi, Der Stürmer, deci nişte caricaturi mortale cu jidani.

Aaa?!? Nu este voie cu jidani, ţigani şi bozgori? Dar de ce este voie cu musulmani?

(Articolul integral – aici)

O alta lui Ionel Nițu:

Mi se pare mie sau organizatiile/celulele teroriste au invatat intelligence? Am in vedere de ex operatiunea (bazata pe o combinatie rafinata) prin care a fost neutralizata o celula CIA (in Afganistan sau FATA) cu cativa ani in urma si informatiile despre cei 2 teroristi din Franta (buletinul „uitat”, ba vin spre Paris, ba sunt in nord, ba au jefuit o benzinarie, ba s-au baricadat intr-o casa). Sau sa fie o forma noua de terorism?

(Mesajul său de pe Facebook – aici)

Nu în ultimul rând, remarca lui Radu Tudor (singurul ziarist de la Antena 3 care contează):

Societatile occidentale se afla in fata unei provocari noi. Analistii au remarcat deja o autocenzura asumata de mari canale tv, ziare sau agentii de presa in privinta atentatului de la Paris. Caricaturile ironice din Charlie Hebdo nu au fost reproduse in relatarile si editiile speciale dedicate tragediei franceze. Asta inseamna ca democratia, libertatea de exprimare si drepturilor omului incep sa fie afectata de o maniera soft. Pentru inceput.

(Articol integral – aici)

Există, așa cum probabil ați observat, o multitudine de opinii de toate genurile și speciile: de la cei care acceptă orice fel de caricatură de dragul libertății de exprimare până la cei care spun că nu ar fi avut loc acte de terorism dacă Charlie Hebdo nu le-ar fi publicat. Partea bună e că toată lumea dezaprobă actele teroriste. Partea proastă este că mediul online miroase din nou a manipulare ieftină, cristalizarea atacurilor la jugulară – caracteristică postacilor, dar și semidocților – amintindu-mi de multe alte episoade pe care le-am trăit în ultimii ani, în special pe Facebook.

Oarecum, este firesc. Pe de altă parte, acest mod de abordare arată că teroriștii care au împușcat tot ce au prins (inclusiv un om de serviciu aflat în redacție în momentul atacului) și-au cam atins țelurile. Mă refer în primul rând la scopul primordial – de mediatizare a acțiunilor lor.

Devine tot mai clar că intelligence-ul poate funcționa și ad-hoc, nu neapărat în forme instituționalizate. Fac o mică paranteză. Am lucrat puțin în domeniu – mai exact m-am ocupat de coordonarea și monitorizarea activităților de Competitive Intelligence, cu accent pe analiza competitorilor, în vederea identificării punctelor slabe ale acestora și a potentialelor pericole pe care le pot genera companiei în care lucrez. Sincer, mi-ar fi plăcut să lucrez mai mult în acest domeniu, dar …nu e timpul pierdut! 🙂 Am prins ceva și…prinde bine în orice domeniu dacă știi să-ți folosești creierul.

Am făcut această paranteză pentru a pregăti o știre interesantă apărută în urmă cu o lună, dar care a ajuns la mine abia astăzi. La începutul lunii decembrie 2014, Hollande a făcut o vizită în Kazahstan. La întoarcere a făcut și o vizită-surpriză la Moscova unde, evident, s-a întâlnit cu Putin. În cadrul discuțiilor – care, oficial, au avut ca subiect situația din Ucraina – Hollande i-a povestit lui Putin cum DGSE (serviciile de informații externe franceze) l-au informat că regimul Obama pregătește un atac terorist asupra Franței sub forma unei operațiuni de tip ”false flag”, urmând ca apoi vina să pice pe Rusia. Articolul integral: aici.

Știu, site-ul pare o ciudăţenie: redacția e condusă de un sud coreean cu cetăţenie americană care e profesor universitar la Beijing, aproape sună a banc! Totuși, informația este datată 9 decembrie 2014, iar faptele vorbesc de la sine, ceea ce a și făcut ca până la această oră să fie deja preluată de multe alte site-uri.

În concluzie, războiul informațional este în toi, ceea ce îngreunează mult o analiză de intelligence, chiar dacă ne referim la DGSE, el însuși actor important în acest război. Pentru mine, mai este nevoie de timp ca să decelez evenimentele ultimelor zile atât în privința evenimentelor propriu-zise, cât și a flood-ului de informație.

Oricum, resorturile nu le vom cunoaște prea curând. Sunt multe scenarii posibile, iar asta fără să suferim de scenarită. Unul singur pare a fi valabil în orice variantă: manipularea maselor prin sensibilizare (ex. naționalism) capătă proporții, în special cu ajutorul rețelelor de socializare. Spiritul de turmă dăunează grav sănătății, mai ales când informațiile toxice curg din toate părțile. Războiul pare să nu mai aibă răbdare.

Pe ultima sută de metri…

Pe cât de ternă a fost prima săptămână de după primul tur al prezidențialelor, pe atât de animată a fost a doua.

Faptul că în primul tur nu am votat cu nici unul dintre cei doi finaliști, dar și faptul că amândoi nu-mi plac, cred că mă pot pune în situația de a putea analiza obiectiv evoluția din ultimele 3 zile.

– Iohannis a venit la Realitate TV surprinzând pe toată lumea: staful de campanie care se pare că nu a știut de hotărârea sa de pe ultima sută de metri, Ponta care s-a grăbit să atace prea virulent venirea acestuia complet nepregătit, moderatorii care s-au dovedit neprofesioniști atât dpdv al organizării, cât și al moderării dezbaterii.

– Peste noapte, ambii candidați și-au făcut temele și au apărut altfel la B1TV. Iohannis a devenit mai agresiv (ceea ce, spre binele său, se impunea), dar la fel de slab pregătit, fapt accentuat de figura de învins cu care s-a prezentat. Ponta – mai calm, s-a controlat pe tot parcursul emisiunii, dar a exagerat cu defensiva. Sigur, l-au încurcat și temele propuse de moderatoare au fost exclusiv acolo unde putea puncta mai bine Iohannis, dar era firesc să se întâmple asta atâta vreme cât era la cea mai băsistă televiziune (propusă de el!).

– După cele două dezbateri, fiecare a înțeles cât îl ajută capul și fiecare tabără de fani a avut senzația că al lor a învins. Total fals, mai ales că aici se poate pune problema doar de a atrage voturi de la nehotărâți. În primul rând că la Realitatea nu a fost dezbatere, ci o panaramă totală irelevantă. Chiar dacă Ponta s-a prezentat mult mai bine, a păcătuit prea mult la capitolul autocontrol, ceea ce în ochii electoratului nehotărât a însemnat ”iar e ăsta arogant!”. La B1, pentru că Iohannis a mai redus din handicap, senzația că a fost ceva mai bine decât la Realitatea a fost confundată de mulți că e peste Ponta.

– Ieri însă situația a devenit mai interesantă. În primul rând că Iohannis a aberat că e într-un procent de 1% față de Ponta și are trend crescător. Eu văd aici doar câteva variante. Ori era convins că pierde și a fost mințit grav de către staful de campanie pentru a-l încuraja și determina să se prezinte mai decent, ori vrea sa aplice tactica băsescu din 2004, când de fapt se pare că Năstase a câștigat (dar a fost oprit de Iliescu pentru că băsescu amenințase cu mișcări de stradă). Și atunci, ca și acum…Mr. Blaga șef de campanie! Bluful fiind similar cu cel din 2009 – votul din diaspora, pe ideea comunistă că acea șmecherie poate funcționa la nesfârșit. O a treia variantă posibilă ar putea fi faptul că vrea să scadă cota de încredere în Ponta ca  o răzbunare germană tipică, pentru că se simte abandonat de Antonescu, care și-a dat seama târziu că a fost păcălit de o infiltrare băsistă…

– Așa cum am mai spus, este limpede că trăim niște alegeri foarte violente. Da, prin limbaj, dar sunt foarte violente. Pentru că sunt simpatizant și am am votat cu Tăriceanu mi-am luat-o și continui să mi-o iau din ambele părți. De când sunt nu am văzut atâtea postări agresiv-imbecile pe Facebook. Din ambele părți! Pur și simplu mi-am propus de marți seară să nu mai intru pe Facebook pentru că sunt sătul de aceste aberații (nicio pierdere!).

Overall, nu-mi place Ponta. Am scris asta și într-un articol din 2006. Dar e om de cuvânt, în ciuda imaginii proaste pe care o are la acest capitolmai ales în urma meciului cu băsescu. Așa că o sa votez cu el, în primul rând sperând că Tăriceanu va fi premier, dar și pentru că mi-e frică să nu iasă Iohannis, care nu doar că e complet nepregătit, dar și  pentru că are în spate tot PDL-ul (când apare practic nu mai e nimeni din PNL !!!). S-a ferit de TV, dar până la urmă a apărut ca sa fie sigur că se face de ras. Sau..pentru scenariul expus mai sus cu Blaga?!
Vom vedea!
Oricum ar fi, eu vă rog doar să votați. Nu cu cine, poate și pentru că am convingerea că oricum ne va fi mai bine decât cu panarama asta de își spune președinte, dar foarte-foarte mult pentru că eu asta cred cu convingere că înseamnă democrația. De asemenea, indiferent cine va fi preşedinte, consider că trebuie să-l respectăm. Tot pentru că asta înseamnă democraţie şi pentru că ar trebui să depăşim handicapurile pentru care Brucan ne-a făcut proşti.
Au trecut 25 de ani şi e nevoie de o schimbare în primul rând în societate, abia apoi putând vorbi de una în viaţa politică.
P.S. Inițial, am vrut să fac un articol – bilanț al guvernării Ponta. Din punct de vedere economic, e clar că e de foarte departe cel mai bun guvern de la Tăriceanu încoace. Dar nu am vrut să mă grăbesc. Poate săptămâna viitoare…

Turul al doilea

Primul tur al alegerilor a trecut, câteva concluzii sunt evidente:

1. Cel mai agresiv scrutin electoral. A depăşit precedentul record negativ din urmă cu 10 ani. Ca şi atunci, factorul generator al perturbaţiilor este băsescu. Ca şi Ceauşescu, se lasă dus greu, foarte greu.

2. Nu înțeleg tembelismul de a considera în anul 2014 că electoratul pesedist e plin de proști. Nu doar că îl dezavuez, dar efectiv nu pricep resorturile unei astfel de mișcări. Sigur, înțeleg că se află în spate se află un ”menșevic” precum Liiceanu (epitetul îi aparține lui Michnik, nu mie!), la care mulți pun botul, dar asta nu înseamnă că are vreo logică…mai ales că, așa cum toată lumea cu bun-simț a remarcat că Ponta a câștigat alegerile în București, în premieră pentru PSD.

3. Valoarea cumulată/totală a „specialiştilor” în marketing politic al celor 14 este de fix 2 lei. Fiecare s-a axat în primul tur să atragă exact segmentele cele mai uşor de atras, care le controlează mai bine, ceea ce a accentuat polarizarea pe zone, pe grupe de vârstă, etc. Trebuie să avem însă în vedere o excepție care întărește regula: excelenta campanie făcută de Macovei pe Facebook.  Sigur, asta a adus și aberația tinerilor de 20-25 de ani care vorbesc despre cât de rău a făcut Iliescu la începutul anilor 90. Sigur că greșelile nu au fost puține, dar cei care nu le-au trăit mi-e greu să cred că pot avea o părere cât de cât obiectivă. Fac pariu că lista mea cu greșelile lui Iliescu sau a PSD-ului din perioada 1990-1996 nu are multe puncte în comun cu lista lor. 🙂

4. Respect foarte mult munca, indiferent de natura ei. Implicit, respect românii plecați la muncă afară. Însă nu la modul în care este făcut de majoritatea sau de agarici gen Guran sau Petreanu, care doar se bucură de faptul că oamenii aceștia trimit bani în țară încurajând astfel consumul. Acest aspect este important, dar nici pe departe cel mai important. Eu îi apreciez la modul cel mai serios cu putință pentru sacrificiile care le fac (înstrăinarea de familie, înstrăinarea de prieteni, de munți și de tot ce înseamnă ”acasă”). Tocmai din acest motiv cred că este dreptul acestor oameni să voteze atâta vreme cât sunt cetățeni români. Nu mai suntem in 1990 să judecăm în termeni de cine a mâncat salam cu soia (și atunci era o aberație colosală, deși nu se realiza asta de prea multă lume!), putem să judecăm ceva mai corect. În primul rând este evident că nu se poate vota chiar și în localitățile unde se află doar 1-2 români, mod normal vine Mahomed la munte. Dar nu-mi place faptul că sunt mulți plecați ”afară” fără nici un fel de forme legale, nu sunt ”prinși” pe nicio listă de rezidenți ai acelei țări, dar au pretenții ca și cum ar fi. Asta nu se poate! Atâta vreme cât nu îți plătești impozitele, nu ai asigurări de sănătate, nu faci parte din niciun sistem, nu poți fi luat în calcul, indiferent că îți convine sau nu. Pentru că trebuie întâi să te respecți tu pe tine însuți, abia apoi poți cere celorlalți să te respecte. Indiferent că ești muncitor necalificat sau director general!

5. Nu îmi place Iohannis, nu-mi place Ponta. OK, dar mergeți, fraților, la vot și în turul al doilea! Gândiți-vă la cine a trădat, la cine a aberat și cine v-a făcut să trăiți mai bine și mai rău. Nu în ultimul rând, luați în calcul și cine va fi pe post de premier! Și mai mult, nu mai judecați cu patimă excesivă. Până la urmă rămânem tot în NATO și UE, vom fi conduși – la fel de mult ca și celelalte țări est-europene (și nu numai!) de cele două structuri sus-amintite – , iar rolul președintelui – indiferent care va fi acesta – va fi mai puțin important decât al lui băsescu, care a încălcat Constituția de nenumărate ori.

Cu alte cuvinte, ieșiți, vă rog, la vot! Ponta nu va băga România în Rusia, iar Iohannis nu va vinde Ardealul. Eu unul voi vota cu cel care îmi lasă senzația nu doar că îl voi ”înjura” mai puțin, ci în primul rând cu cel care are mai mult bun-simț și mai mic apetit pentru trădare. Că așa mă duce pe mine capu’.

P.S. Mă regăsesc foarte bine în rolul bătrânului din celebrul banc de mai jos. 🙂

Intr-una din zilele insorite ale lui Ianuarie 2015 un batran se apropie de intrarea in Palatul Cotroceni. Se apropie de ofiterul de garda si ii spune:
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Ofiterul il priveste bland pe batran si ii spune:
– Domnule, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici.
Batranul ii spune ca e in regula si se indeparteaza incet de intrarea in Palat. A doua zi acelasi batran se indreapta catre intrarea in Palatul cotroceni si se adreseaza ofiterului de garda (acelasi din ziua precedenta):
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
– Domnule, asa cum v-am spus si ieri, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici.
Batranul ii multumeste si pleaca incet spre locuinta sa. A treia zi batranul se duce din nou la intrarea in palatul Cotroceni si se adreseaza aceluiasi ofiter:
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Iritat, ofiterul se incrunta usor la batran si ii spune:
– Domnule este a treia zi consecutiva cand veniti aici si cereti sa vorbiti cu Basescu. V-am spus deja ca Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici. Nu intelegeti?
– Ba inteleg foarte bine, insa nu ma mai satur sa aud asta.
Ofiterul ia pozitia de drepti, il saluta respectuos (ca pe un superior) si ii spune batranului:
– Atunci ne vedem maine, domnule!