Unde găsim un Seldon?

Motto:

…şi chiar ai motive să te miri că Imperiul Galactic a rămas, timp de atâtea milenii, un mecanism care func­ţionează. Să fiu sincer, cred că în cea mai mare parte s-a condus singur. Dar acum, în cele din urmă, se prăbuşeşte.

Isaac Asimov – „Fundația Renăscută”

În fiecare din cele 7 romane ale seriei „Fundația” Asimov repetă laitmotivul „Imperiul Galactic se prăbușea„. Am devorat volum după volum cum nu am mai făcut-o de mult, admirând geniul ideilor simple, dar profunde, revoluționarul mod de a gândi o lume viitoare, scriitura excepțională și limpezimea profundă a legăturilor care se crează pe întregul parcurs al seriei. (Mărturisesc că mai am de citit ultimele două romane „Marginea Fundației” și „Fundația și Pământul”, din acest motiv poate unele concluzii sunt premature.)

Dincolo de latura SF, personajul principal Hari Seldon, pe care Asimov l-a considerat în decursul deceniilor un alter ego al său – autorul murind la câteva zile după ce a scris moarte lui Seldon din finalul „Fundației Renîscute”- , ei bine, dincolo de toate acestea Hari Seldon întrevede nu doar punctual sfârșitul Imperiului Galactic și metoda de revenire a acestuia, ci el întrevede modul în care un imperiu al oamenilor se prăbușește, PRĂBUȘIREA în sine.

Păstrând proproțiile, prăbușirea lumii descrise de Asimov este și prăbușirea actuală a omenirii.

Pare frapant, dar este asemănările sunt absolut izbitoare:

– economia în cădere

– infrastructura care se prăbușește datorită lipsei de întreținere, a banilor și dezinteresului

– seceta apariției de noi tehnologii sau invenții cu adevărat revoluționare

– decăderea vieții culturale, intelectuale

– societatea este apatică, demotivată și frustrată

– creșterea violenței, inclusiv stradale

– lupta grupurilor de interese pentru putere, inclusiv prin folosirea terorismului

– imixtiunea paranoică a poliției secrete în toate activitățile

– democrația de fațadă – teoretic toți oamenii au drepturi egale, practic nu

– cenzura deliberată față de semnele decăderii

– ura pe care o resimte populația față de conducători, față de sistem, dar și față de cei care văd și semnalează decăderea

ș.a.m.d.

Pentru cei care au citit „Fundația”, cred că legătura s-a făcut – cel târziu – acum, pentru ceilalți spun că pot exemplifica cel puțin lista de argumente-asemănări de mai sus, dacă nu cumva mai multe.

Oamenii sunt prin natura lor conservatori și acceptă greu schimbarea, deși ei înșiși sunt autorii ei. Criza actuală economică, pe care eu am anticipat-o încă din urmă cu mai bine de 15 ani, este doar începutul unor schimbări ireversibile. Ceea ce va urma, eu îi spun capitalism 2.0 sau cum doriți să-i spuneți, este doar începutul schimbărilor de ansamblu care vor urma. Este vorba de ani și decenii, pare mult, dar procesul a ajuns într-un moment ireversibil. Această ireversibilitate sperie puternic lumea, cel mai mult prin prisma ideii de necunoscut. Populația se sperie că nu știe ce vremuri vor venii și ce presupune marea schimbare, conducătorii se sperie pentru că marea cădere afectează pe toată lumea, inclusiv puterea lor economică și de manipulare prin media, dar și de reacția/rezistența maselor la schimbare.

Concret, eu, ca un optimist incurabil ce sunt, văd o întoarcere la rădăcini („back to roots”), în care lumea să fie mult mai atrasă de activități spirituale decât de materialismul actual. Factorul economic/material nu va dispărea, ci se va diminua la nivelul decent pe care l-a avut în trecut și pe care trebuie să-l aibă – munca trebuie să înnobileze, nu să creeze ahtiați după bani care să fie apoi cheltuiți pe un consumism keynesist meschin.

Argumentul. Teoria economică a lui Keynes a fost dusă la extrem: banii creați din bani (a se citi de instituțiile financiare) nu au o plus-valoare și au depășit nivelul celor creați de producția efectivă de bunuri și servicii. Goana după îmbogățire a condus la creșterea interesului material la cote aberante în dauna totală a nevoilor spirituale. Lumea nu poate evolua dacă societatea este condusă de oameni care știu doar management, dar nu înțeleg geografia, istoria, muzica sau literatura, indivizi care nu au timp de familie, dar conduc destinele a sute sau mii de oameni cărora se străduiesc să le insufle exemplul propriu. Chiar marii conducători, inclusiv cei „din spate”, au fost și sunt afectați de această gogoriță pe care a creat-o lumea construită de imperiilor lor financiare.

Nu sunt un acuzator al „capitalismului sălbatic”, din contră chiar am încurajat mereu  luarea de măsuri corecte în economia de piață, indiferent de duritatea acestora, dar cred că lipsa instituționalizării logicii economice a dus la un dezastru economic, după care va urma cel social, apoi probabil și cel politic (detalii aici).

În condițiile actuale, când asistăm la o importantă revoluție economică, repet este o schimbare implacabilă, negocierea viitorului social și politic este următoarea mare încercare a omenirii. Egalitatea în drepturi indiferent „rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere, naștere sau orice alte împrejurări” este doar o lozincă. Unitatea prin diversitate și acceptare trebuie să fie cheia de boltă a globalizării 2.0. Nu ca lozincă utopică, ci prin cultivarea ideii că lucrăm cu toții în aceeași echipă, iar principala competiție este cu noi înșine, valorile conjugate valorează mai mult pentru toți decât o nimicnicia luptelor intestine pentru un pumn de dolari.

Rămâne de văzut cum noi, oamenii, vom face aceste schimbări. Depinde de noi cât de negrii vor fi norii și pentru cât timp, dar nu uitați că la finalul tot soarele va străluci. Unii speră să apară un nou Adam Smith sau un Keynes, alții reîncarnarea lui Churchil, Napoleon sau chiar Hitler, ori mai știu io ce.

Eu regret că nu avem un Seldon care să întemeieze Fundația secolului XXI.

Publicitate

6 gânduri despre &8222;Unde găsim un Seldon?&8221;

  1. Interesant post, interesanta analiza. Cred ca in scurt timp vom vedea din ce in ce mai multe posturi pe aceasta tema si pe alte blog-uri.
    Chiar si nebagind in seama „previziunile” lui Nostradamus sau ale „Mamei Omida” din Bulgaria, nu pot sa nu observ ca au fost o serie de evenimente care in mod normal duc la o tensiune extrema: 9/11, falimentul EnRon, criza Wall Street, disfunctionalitatile de la Bruxelles, progresele Iranului pe linia nucleara, tendinta Chinei de a deveni mai mult decat un pol comercial si militar, si…nu in cele din urma, lipsa unui sistem capabil sa concureze economia bazata pe consum.

  2. serbanfl zice:

    „capitalism 2.0.” / ” globalizare 2.0.” / “Fundația Renăscută” – Sa se discute si sa se decida? Unde?
    La G20 / G8 / G7 se practica genul de amabilitate rezervata excentricilor inofensivi, asa ca nici o sansa!
    Asa cum stii, contrar parerii lui EOC, eu sunt convins ca vectorii schimbarii vor fi, sau chiar sunt(!), cei ai Chinei. Imbecilitatile gastii lui Basescu ne-au scos din cartile Chinei, care isi face intrarea in UE pe la greci si bulgari.
    Ma gandesc ce atu aveam cu Nastase, care, in plina campanie cu pandemia de gripa aviara izbucnita in China, s-a dus in vizita la ei!

  3. Mihnea Graur zice:

    @Bogdan
    Bine ai revenit! Sper şi eu să fie tot mai des abordată şi aprofundată această temă. Dar am dubii mari, cel puţin pentru viitorul apropiat.

    @Serbanfl
    Degeaba mai aşteptăm să se discute şi să se decidă. Posibilităţile de rezolvare prin întâlnirea oricărui G au expirat.
    Abia peste 1-2 ani o să vedem concret care va fi motorul schimbării. Oricum, va fi unul clasic dpdv al istoriei (război, revoluţii, descoperiri, etc.).
    China este deja unul dintre vectorii schimbării. În economia discuţiei nu intră însă nici TB, nici AN, nişte detalii nesemnificative la scara istorică a schimbărilor actuale.

  4. Stii foarte bine parerea mea… Omenirea e pe cale de disparitie ca specie. Ne degradam pe zi ce trece. pre aputini din noi sunt inventivi, inovatori, creatori de idei, de curente. Daca te uiti mai atent in jur vezi cum puterea creativa a omului e pe cale descendenta, in orice domeniu. N-o sa mai vezi asa usor un Edison, un Tesla, ca sa nu vorbesc de Einstein. N-o sa mai vezi asa usor un Beethoven, un Verdi, un Mozart si exemplele pot continua in orice domeniu. Avand atat de multe unelte la indemana, atat de usor ne obtinem cele necesare traiului incat nu ne mai intrebam cum se fabrica…Generatia noastra inca mai stie, dar peste o generatie sau 2, rari o sa fie oamenii care stiu cum se face branza de casa (dau un exemplu). Disparem ca specie…asa cum se intampla cu toate speciile la un moment dat.

  5. Mihnea Graur zice:

    Ne cunoaștem părerile, că doar am discutat nu o dată despre aceste lucruri. Eu însă nu cred că devenim „specie pe cale de dispariție”, ci că suntem în decădere și ne vom reveni. Când ne vom reveni, nu știu, dar e în natura umană să se întâmple așa. Chiar tu azi spuneai de mia de ani în care omenirea a bătut pasul pe loc…apoi au apărut Beethoven și Verdi, Einstein și Tesla, Da Vinci și Nobel, etc.
    Exemplul tău cu brânza de casă este excelent. Nu știu câți realizează importanța lucrurilor simple. Dacă se continuă ritmul actual, peste câteva generații o să găsim, vorba bancului, marinari morți de sete lângă o ladă de vin pentru că nu aveau tirbușon…
    Sad, but true!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.