Speranța

Fabulos articolul lui Alexandru Mironov! L-am ratat atunci, dar m-am imbogatit acum! Un articol scris fara patima ilogica cu care se vorbeste despre invatamant, despre viitor si, mai ales, despre ceea ce ar trebui sa fie invatamantul in viitor.
Tata are o vorba „decat sa mergi haotic, fara nici un plan, mai bine mergi pe un plan prost”. Romania se afla in primul scenariu de foarte multi ani. Isarescu este singurul care a facut un plan (pe termen mediu): cel de aderare la UE, ulterior implementat mai ales de Nastase, dar si de Tariceanu. Discutii despre cat a fost bun sau rau planul si implementarea sunt in subsidiar, important a fost ca s-a atins obiectivul.
Dupa 2007…nu stiu cum sa spun….Romania s-a inchis la loc in propria neputinata de a visa, de a spera si, implicit, de a planifica un obiectiv, un succes cat de mic.
Daca as putea si, evident, daca Alexandru Mironov ar vrea, l-as numi pe el directorul unui proiect de modernizare si a invatamantului cu orizont de cateva decenii. Succesul acelui proiect ne-ar da aproape certitudinea ca nu vom mai transmite din generatii in generatii cocoasa noastra istorica, ci dorinta de a visa si de a face!
Anunțuri

Năpădiți de ignoranță

Motto: „Tine minte ce-ti spun eu: daca poporul asta va fi candva sters de pe harta, nu va fi nici fiindca l-ar ocupa rusii, turcii, americanii, indienii, chinezii; ci din indolenta, pasivitatea, lipsa de civism, din propria nepasare si din complicitatile interne oferite oricarui inamic.” ILEANA VULPESCU

De mai bine de un deceniu, vorbele celei mai mari doamne a literaturii române, devin de la o zi la alta tot mai actuale. Că rădăcinile răului sunt în politică, e relativ, nu despre politică vreau să vorbim acum. Deși tradiția de a vota gunoaie se regăsește foarte bine în tema noastră: IGNORANȚA.

România este astăzi mai mult decât oricând un simplu exemplu de ignoranță, este însăși definiția ei. Parcă îl aud pe tata spunând că da, așa este, dar nu suntem toți așa. Sigur, nu suntem toți, dar majoritatea covârșitoare este ignorantă.

Ni se trage de la exodul masiv al românilor plecați la muncă prin Europa sau chiar mai departe. Marea majoritate au reușit, dacă nu să-și facă un rost acolo, măcar să supraviețuiască împreună cu familia într-un mod decent. Da, majoritatea a reușit,  dar nu așa cum se vehiculează doar pentru că „românul este muncitor”, ci mai ales pentru că s-au adaptat la reguli. Orice societate supraviețuiește prin reguli, nu prin haos și descurcăleală. 

Acolo, dacă ai călcat strâmb, ai încurcat-o, aici poate scapi dacă ai noroc să cunoști pe cine trebuie sau poate nu te-a văzut nimeni sau nu există legi sau poate există legi, dar nu există norme, etc. Iar dacă totuși ești găsit vinovat, se găsesc destui să spună că ai greșit și că greșeala este umană.

Și uite așa ajungem la subiectul care m-a intrigat foarte-foarte tare (și nu doar pe mine): tânărul de 30 de ani care a murit înecat după ce a sărit în apă să salveze o mamă și copilui ei de 9 ani (știrea aici). Toată lumea îl consideră erou și chiar este! Dar de ce a murit?

L-a omorât ignorața. Nu, nu ignoranța sa. Ci a imbecilei care s-a gândit că dacă s-a chinuit un an de zile să strângă bani sa poată duce copilul la mare, ce dacă e steagul roșu ridicat?! Mai mult, aflu astăzi cu stupoare, că acel copil de 9 ani a înțeles mai bine pericolul decât maică-sa!

Din câte relatau azi şi ieri pe plajă vecinii de şezlong ai celor implicaţi în incident, au spus că femeia era în apa cu un copil (fetiţă) de 9 ani şi copilul zbieră din valuri «Mami, mami, hai să ieşim că mi-e frică!», dar ea nu voia nicicum să iasă. La un moment dat a venit un val mai mare şi i-a tras sub el… în larg.” (Citeste mai mult: adev.ro/oufdi3 )

Dacă aceasta este situația reală (la câtă lume era pe plaja, e imposibil să se nu poată afla adevărul), atunci autoritățile trebuie să se autosesizeze în 2 privințe:

  1. femeia aia trebuie decăzută din drepturile părintești pentru că a pus copilul în pericol de moarte și l-a traumatizat psihic.
  2. procurorii trebuie să o trimită în judecată pentru omor din culpă, iar instanța să decidă.

Frica fetiței față de mare, de apă, nu știm dacă exista de dinainte sau a fost doar o sperietură când a văzut natura dezlănțuită. Dar îmi amintește de altă aberație românească: majoritatea românilor își învață copiii să înoate aruncându-i în apă și forțându-i să se descurce. Chiar dacă ignorăm posibilele traume psihice pe care le pot dezvolta acei copii, cred că nu putem caracteriza metoda asta decât ca fiind barbară.

La fel ca și forțarea copilului să scrie cu dreapta deși este stângaci. Stânga se lega la spate și hai, scrie cu dreapta. Iar asta se întâmpla în anii 70-80 și nu doar prin cine știe ce comune izolate, ci inclusiv în București!

Sau să discutăm despre cum se circulă pe șoselele patriei? Păi hai să spunem cum se dau carnetele și, mai ales, cum nu se iau. Îmi povestea cineva cum puștanii care stăteau la coadă la Pipera se întrebau unii de alții cât au dat șpagă. În sediul poliției rutiere! Să discutăm despre cei de vârsta a treia pe care nu-i verifică nimeni dacă mai au skill-urile necesare să conducă o mașină (nu mă refer doar la reflexe, ci mai ales la văz, auz, etc.). Într-o zi făceam giratoriul și ieșeam pe a 4-a strada din cele 5, iar un batrân de peste 70 de ani a intrat cu aproximativ 70-80 km/h (apropo, strada de pe care venea are limitare la 40 km/h) în giratoriu și era să ne facă muci. Că acu’ 50 de ani când și-a luat el carnet era prioritatea celui care intra în giratoriu! Ce mai contează că s-a schimbat legislația rutieră de vreo 20 de ani?!

Asta ca să nu mai vorbim de ignoranța din spitale, veritabile centre de creștere a stafilococului auriu. Sau de ignoranța din sistemul de învățământ unde la examenul de tituarizare a educatorilor unul dintre subiecte este „capodepera” Hanul Ancuței, după o programă ticluită în mare parte acum 50 de ani și care ignoră până la a destesta importanți scriitori actuali (de la Vișniec la Lucian Dan Teodorovici, de la Dan Lungu la Radu Paraschivescu). Și pe urmă te miri de ce nu mai citesc copiii cum citeau pe vremuri…

Ignoranții ne-au năpădit. De vreo 10 ani sunt majoritari. Asta e realitatea. D-aia nu ne mai mirăm că ditamai șeful diviziei Telecom de la Samsung România spunea anul trecut că este de preferat să avem tablete în şcoli şi pe urmă să rezolvăm problema toaletelor din curte. 

Știu, devine trist. E cazul să mă opresc.

Soluții? Oho, există, nu-i bai. Toată treaba e să se înceapă și să se continue, iar dacă adăugăm un strop răbdare, avem șanse mari să reușim. Dar dacă nu vom face legi, reguli și norme care să pună punct cretinismelor din țara asta, atunci să nu ne mirăm dacă se va adeveri, Doamne-ferește!, ce spune Doamna Vulpescu!

Război civil pentru un „false flag”

Eu am ajuns aseară la concluzia că Dragnea vrea sa pice guvernul.
În plus, TOATE trusturile de presă au reacţionat prea rapid (evident, o eficienţă tipică partizanatului lor), ca şi cum ştiau de dinainte ce sa spună. Fuseseră pregătiţi să fie în alertă. Inclusiv TVR, care la faze d’astea se mişcă greu, a transmis live din Pţa Victoriei.
Cel mai grav/trist/ etc. este ca nu ştim cine cu cine se bate pe România acum.
La cum au procedat toţi (PSD, opoziţie, preşedinte, etc.) am avut mereu senzaţia că deciziile ai fost luate de mult şi totul se rezumă la un teatru prost. După ce am văzut aseară în media (TV, presa online, FB, etc.) cât de bine erau pregătiţi toţi „formatorii de opinie”, senzaţia a devenit certitudine.
Deşi au o mare tradiţie în materie de teatru, în ceea ce priveşte teatrul politic…ruşii au stat mereu prost. Spun asta clar pentru că dpmdv e clar că sunt principalii diavoli care şi-au băgat coada.
Reamintesc că în 2014 Kaplan a spus ca trebuie să ne aşteptăm în următorii ani ca serviciile secrete ruse să lucreze intens la subminarea țărilor estice care sunt la graniță cu sfera de influență a Rusiei. Şi a pus accentul pe România şi Polonia, care au luat poziţie critică faţă de criza ucraineană din 2013.
În plus, întotdeauna când Rusia şi Germania au bătut palma, Romania a avut de pierdut. În urmă cu aproape 8 decenii a fost Pactul Hitler-Stalin (mai cunoscut în România sub denumirea de Pactul Ribentrop – Molotov), acum avem Pactul Merkel – Putin sau cum o să-l numească istoricii. La fel de învrăjbiţi eram şi atunci, la fel suntem şi acum. Şi asta nu doar datorită altora (duşmani direcţi sau nu), ci în primul rând datorită nouă.
Aşa că dpmdv în stradă nu se rezolvă nimic mai mult decât se creează atmosferă.  Sigur, asta nu înseamnă să stăm cu mâinile în sân, să punem mâinile pe piept şi să ne aşteptăm moartea. Dar nici să fim precum cavaleria poloneză trimisă să lupte împotriva panzerelor germane.

Oricum, indiferent de amploarea mişcărilor de stradă, guvernul Grindeanu va cădea la momentul potrivit, parte a planului pe care Dragnea doar îl execută…

Eu îl detest sincer pe Dragnea. Nu de acum, ci cu mult înainte, probabil dintotdeauna. Este la fel de malefic precum Blaga, însă i s-a dat acces la funii mai serioase. Şi, pe româneşte, îl doare-n c** de orice şi de oricine. Inclusiv de România.
Iohannis este însă cu mult mai rău. Nu ştiu dacă este malefic, dacă e slugoi sau ce IQ are, dar este incredibil de incompetent pentru ceea ce scrie în fişa postului său. Se ştie, România funcţionează după Principiul lui Peter – „În orice ierarhie, fiecare angajat tinde să avanseze până atinge propriul prag de incompetenţă”. Însă Iohannis operează după Legea lui Godin „Generalizarea incompetenţei este proporţională cu înălţimea ierarhică”. Mai facem haz de necaz, că aşa-i românul, dar reţineţi ideea asta: este periculos de incompetent!
Înainte de a fi romani, suntem oameni. Şi mulţi se întreabă astăzi de ce nu au plecat. Sau dacă ar trebui să plece acum. Strict ca om, te gândeşti cel mai mult la copii. Ei bine, mărturisesc că şi eu am trăit acest sentiment în ultima vreme. Şi, judecând exclusiv din acest punct de vedere, probabil ar fi fost mai bine să plec. În fond suntem datori (faţă de noi înşine, faţă de Dumnezeu, depinde de fiecare) să ne împlinim menirea. Pentru copiii mei ar fi fost mai mult ca sigur mai bine din punct de vedere al sistemului de învăţământ sau a celui de sănătate. Plus multe alte oportunităţi pe care le-ar fi avut…
Dar au fost luate în calcul multe alte lucruri. Iar acum e cam târziu.
Generaţia mea, chiar dacă a făcut schimbarea – sau cel puţin a început-o!, nu a reuşit să rupă pisica in două. Ne-am agitat mult, am crezut în forţa exemplului şi ne-am trezit acum la vârse de peste 40 de ani că de fapt fiecare a tras în altă direcţie. Fix ca generaţia părinţilor noştri.
În concluzie, asistăm la o operaţiune tipică de „false flag”, problemele mari sunt altele.
De aceea ar fi bine întâi să gândim şi apoi să acţionăm. Şi întotdeauna să alegem libertatea de a crede şi respectul de a lăsa pe ceilalţi să creadă ce vor. Altfel, nu avem şanse decât să inventăm forme moderne de război civil…
P.S. Au trecut aproape 20 de ore de când s-au lansat ordonanţele şi văd că nimeni nu a observat ceva evident…modificarea articolului privind favorizarea făptuitorului – şi anume că nu se pedepseşte pentru rude până la nivel de afin de gradul 2 este pe faţă o dedicaţie pentru băsescu. Era chiar aşa se greu să se prindă „formatorii de opinie”?

România pitorească – ediția 2015

A doua oară în Moldova. Prima oară am fost în 2010 și am văzut zona Neamț (povestea: aici) și, oricât ne-am fi străduit atunci, nu am fi reușit să facem mai mult. 10 zile au părut inițital suficiente, dar cam la limită.

Acum, 5 ani mai târziu, ne-am hotărât să vedem și cealaltă jumătate turistică: zona Sucevei, Bucovina. 9 zile am zis noi, că mai puțin nu prea merită pentru că e lung drumul. Și unde puteam să stăm mai bine dacă nu în Pojorâta, comuna unde începe Transrarăul. În plus, vroiam să petrecem mai multe zile făcând trasee montane și mai puțin să stăm cu fundul în mașină și să mergem să le vedem pe toate mai mult ca să le bifăm.

Apropo de mașină! Drumul până la Roman este OK. Zice lumea că sunt 2 benzi, eu spun că e o exprimare cam metaforică, prima bandă fiind îngustă ca o bandă de urgență. Drept urmare la depășiri cam trebuie să treci un pic sau mai mult pe sensul celălalt. Nu ar fi niciun bai, dar grijă mare că sunt destul de mulți șoferi-berbeci. După Roman, o bandă. Până la Fălticeni, e OK de depășit. Apoi, treptat, cu cât intrii mai mult în munte, sunt puține zone în care poți depăși camioane, tiruri și alți melci obosiți. Dar cum ieși de pe ”european”, drumurile se cam strică. Cu excepția drumurilor asfaltate spre mănăstirile celebre. Închei paranteza cu un sfat: grijă mare când intrați pe drumurile neasfaltate, spre deosebire de Neamț, aici majoritatea lor sunt foarte grele, nu merge decât cu mașini înalte, de la Duster în sus.

Ei bine, indiferent că mergi cu mașina pe ”european”, pe Transrarău sau urci muntele cu piciorul, peisajele sunt extraordinare. Oriunde te uiți, Bucovina este foarte frumoasă.

Desigur, cele mai frumoase priveliști le-am văzut din Rarău-Giumalău. În Rarău am fost la Pietrele Doamnei (există un traseu circular de 2 ore), la Piatra Șoimului (15 min de urcat de la Cabana Rarău) și aproape pe Vărful Rarău – ”pădurea” de antene ne-a determinat să ne oprim pe un pisc un pic mai jos. Dar cel mai frumos nu e Rarăul, ci Giumalăul. Este mai înalt (1858m, cu 200 de m mai mult ca Rarăul), iar panorama de sus îți taie respirația…iar dacă ai noroc ca noi să fie senin vezi 360 grade aproape toți munții Moldovei: Călimani (una dintre cele mai impresionante priveliști din tot ce am văzut vreodată), Suhard, Bistritei, Obcinile și, dacă m-am orientat corect, cred că am văzut în depărtări și Rodnei (99% sigur), și Ceahlăul (50%). Peisaj de vis!

Concediu 2015_132

Concediu 2015_119Toate bune și frumoase, dar traseele din Giumalău sunt prost marcate. Cabanierul, om de treabă, ne spunea că au fost remarcate acum 2 sau 3 ani. Așa o fi, dar nu s-a făcut treabă bună, fiind semnul fiind din 2 în 2, plus că din ce am înțeles sunt și destui moldoveni proști care au tăiat fix copacii cu semne…

Prima oară am vrut să urcăm Giumalăul venind dinspre Rarău. Țeapă! Am lăsat mașina pe șosea și am luat-o prin pădure după semn, care se pierde nu după mult timp … am rătăcit în două direcții vreo oră și jumătate, după care am renunțat pentru că am considerat că era deja prea târziu și cald. A doua zi, a plecat pe jos din Pojorâta pe un drum de car nemarcat făcut de un localnic care își duce vara vacile sus pe Giumalău. Da, eu pe drum nemarcat!, prima oară și probabil ultima… Așa că în loc să fie traseu de 8 ore dus-întors, am făcut 11 ore. Pentru mine, un record. Alt record…că ne-am rătăcit. La o intersectie aveam de ales 3 drumuri și, evident, nu am luat-o pe cel bun. Am cotit dreapta și ne-am dus și tot dus până ne-am intersectat cu drumul marcat cu bulina roșie (tot prost marcat!) care venea din Pojorâta, mergând pe el am ajuns într-o poiană unde se vedea Rarăul, am înțeles că am mers în sensul greșit de mers și am luat-o în sens invers ca să ne intersectăm cu traseul cu bulina albastră care ducea, în sfârșit!, spre vârf. Pe la ora 14, plecați de la 9-9:15….și evident că nu mai aveam decât juma de litru din cei 4 cu care plecasem. (Cât să car și eu?!) Drept urmare luăm decizia să coborâm la Cabana Giumalău, aflată mai jos, pe la 1600-1650m altitudine, spre care scria că se fac 30 minute. Poate, dar nu noi, nu deja obosiți și, mai ales, nu coborând panta aia abruptă. Deși aveam ceva de gustărit la noi, am zis că și mâncăm o ciorbă caldă la cabană, dar … din nou țeapă! Nu se poate mânca. Ne-am odihnit un pic, am băut o bere și…urcă panta aia la loc! Pfoa! Ajungem înapoi în vârf la ora 16:50, devorăm rapid ce aveam la noi (o conservă, o pâine, o ciocolată și 2 banane) și tai-o în jos pe drumul cel bun de această dată, lămuriți de cabanier. Ora târzie și teama că nu avem lanternă la noi au pus picioarele la spinare și, cu ajutorul lui Dumnezeu, am coborât până să se întunece, pe la ora 20-20:15 eram înapoi. Rupți, dar satisfăcuți! Totuși, nu satisfăcuți pe de-a întregul…putea să fie mai frumos dacă nu ne rătăceam și aveam mai mult timp de stat sus, dacă se putea mânca la cabană (orice!). Așa, oboseala fizică și-a spus cuvântul și nu ne-am putut bucura de traseu. Când a auzit cât și pe unde am umblat, a spus că e o performanță! Și, pentru noi, chiar a fost!

Munțomani, drumurile nu sunt foarte lungi, dar pantele sunt foarte abrupte și par nesfârșite. Diferit față de ce am văzut în restul Carpaților, d-aia e o destinație de neratat.

Am vrut să mergem și pe Vf. Oușoru din Suhard, dar și aici aceeași țeapă cu lipsa marcajelor. Localnicii ne-au zis să o luăm fix în sus, dar nu ne-am mai riscat…

În celelalte zile am avut activități mai mult sau mai puțin sedentare. Într-o zi am fost la Moldovița-Sucevița-Putna. În altă zi la Muzeul Oului (extraordinar, de neratat dacă ajungeți în zonă!) și la Voroneț. Mănăstirile astea mega-vizitate au ajuns să fie mai mult oaze de comerț decât orice altceva! Nu sperați că mă înșel, dezamăgirea va fi cu atât mai mare!

În primul rând nu am înțeles ideea de a cere taxă de intrare…mai mult ca sigur, ideea lui Daniel…Dom’le, dacă vrei să vizitezi muzeul mănăstirii, e OK să ceri bani, dar lasă-mă să intru să văd mănăstirea și să decid eu dacă intru și la muzeu, mai ales că nu la toate exponatele chiar merită văzute! Plus, altă taxă, pentru fotografiat mănăstirea din exterior! Din interior, înțeleg, dar din exterior…să fim serioși!

În al doilea rând, iar asta e strigător la cer!, se șterg picturile exterioare de pe bisericile acestor mănăstiri celebre! Nu știu ce se urmărește, dacă e prostie sau răutate sau ce o fi, dar așa ceva este inadmisibil! În loc să fie conservate, picturile sunt șterse. Că o să le repicteze ei sau nu, nu are nicio relevanță, ceea ce se petrece acolo este o distrugere deliberată a patrimoniului național!

Iar la Voroneț…să mă ierte Dumnezeu, dar abia așteptam să plec! Traseul de la parcare (altă taxă!) până la intrarea în mănăstire, lung de vreo 300-400 m era plin și pe stânga și pe dreapta de buticuri care vând orice. ORICE! Și la ce prețuri, nu mai spun…o ie care costa 75 de lei în C-lung Moldovenesc, aici era 150-200 lei. Icoane, linguri de lemn, jucării, cărți de joc, ceramică de Voroneț și ceramică de 2 lei, brelocuri cu plusuri vândute ca ”handmade”, dar mai mult ca sigur ”Made in China”…o industrie permisă care distruge toate semnificațiile istorice, religioase și culturale.

O zi frumoasă a fost când am mers la Suceava. Din copilărie mi-am dorit să văd Cetatea. Am văzut-o, din păcate, doar de afară, consolidarea urmând să se termine la o săptămână după. Însă ne-am scos pârleala cu Muzeul Satului Bucovinean, probabil singurul obiectiv turistic bine administrat de către Statul Român din tot județul Suceava! Deși se află pe o suprafață destul de mică, este foarte bine organizat și la fiecare casă sunt trecute specificațiile necesare (zona, când a fost construită și când a fost adusă la muzeu, etc.) astfel încât să și pricepi ce vezi. Ne-au plăcut mult cele 3 case tematice cu cele 3 momente importante din viață: nașterea, căsătoria, moartea. Cu manechine îmbrăcate în costume populare, cu acareturile lângă ei, cu înregistrări audio care să sublinieze mai bine atmosfera (cântec de leagăn, bocitoarele, etc.). Foarte frumos și interesant, bravo lor!

Lângă Suceava, la vreo 20 km, se află Mănăstirea Dragomirna. Nu foarte celebră, dar foarte frumoasă și, nefiind foarte populată de turiști, chiar m-am simțit ca la o mănăstire. Aici și la Schitul Ioan-Iacob Corlateni, 1 km prin pădure din Transrarău.

Nu pot să închei fără să vorbesc și de mult lăudatele bucate moldovenești. Se gătește bine, gustos, dar gras și greu. Cel mai bine am mâncat în prima zi, pe drum, la Hanul Ancuței. Toți patru aproape că ne-am lins degetele. În rest, după cum spuneam, mâncare bună, servire proastă. Recordul a fost la Hanul lui Miron (C-lung Moldovenssc) unde cele patru porții au venit în trei ture, pe parcursul a vreo 40 min… Mă întreb dacă nu eram 4, ci 7 sau 10 oameni, cum ar fi fost…pentru primul era prânz, iar pentru ultimul cina?! De când sunt nu am pățit așa ceva nici la cea mai proastă crâșmă.  Servire bună a fost în schimb la Cabana Zugreni, situată pe o insulă de pe Bistrița, dar și în Vatra Dornei. În fine, în zonă recomand ciorba rădăuțană, tochitura și ciupercile de orice fel.

Așadar o vacanță plăcută, amintiri frumoase și cu aventuri.

Mai mult ca sigur, la anul mergem iar la Gura Râului. Abia aștept!

Borg de România sau fals tratat de identificat bizonii

Ce se întâmplă în România este, de mulți ani, echivalentul unui curs de manipulare. Luând în considerare succesului punerii în practică, probabil că în curând la cursuri chiar vor fi date exemple concrete despre evenimentele din ultima perioadă.

Succesul este evident…grămada de bizoni care au votat mereu ”cu cine trebuie”, cu Iliescu, apoi cu Constantinescu, apoi iar cu Iliescu (sau Vadim!), de două ori cu băse și o dată cu Iohannis. Bizonii au forța turmei, nu avem ce face. Problema e că bizonul nu are mult creier, el votează schimbarea, mereu ”trendy” că așa e ”cool”. Nu vreau să discut de data aceasta că bizonul e influențat de Gigi Becali, Vadim, Liiceanu și Patapievici (alăturarea nu e întâmplătoare!). Nici de faptul că 90% din presă critică doar în funcție de interese. Nici de canalele pe care sunt influențați – tv, facebook, etc. Nici de interese străine (economice, politice, etc.). Nu vreau să vorbesc despre acestea pentru că s-a vorbit mult, s-a realizat puțin. Vreau să vorbesc despre bizoni.

Bizonii sunt de două feluri, după cum văd viața, unii roz, alții de culoare neagră. Ca orice turmă, și cea de bizoni are un stăpân care îi dă direcția: hăis sau cea. Ca să nu bat câmpii, dau și exemplu cu ce am văzut chiar astăzi referitor la Ponta, DNA, ambasade, politicieni cu apucături de onaniști mereu în căutare de pupat un cur de la Înalta Poartă.

Vestea bună este că pe Facebook eu unul nu am prieteni bizoni. Vestea proastă este că unii dintre ei au. (Problema lor, sper să nu se introducă și impozit pe cap de bizon…) Astăzi am văzut că au postat și ei una-alta, au mai comentat. Mă rog, fiecare cu opțiunile sale. Dacă nu suntem de acord, asta nu înseamnă că unul dintre noi e bizon (dacă nu ai înțeles asta, recitește ”definiția” de mai sus, dacă nici după recitire nu ai înțeles, chiar tu ești bizon și te rog să te identifici!). Mă rog, dacă ai o zi proastă și ai făcut greșeala să încurajezi bizonul, ți-o furi.

Ei bine, haitele de bizoni s-au încăierat astăzi. Din nou. Pe eternul principiu ”cine nu e cu noi, e împotriva noastră”. Bun prof Stalin ăsta! Uite, la o declarație făcută de Monica Macovei – vă rog să nu începeți încă să râdeți! – cineva a scris ”Să dea D-zeu să ajungeți premier!”. Acum puteți să râdeți, eu unul am râs în hohote! Comentariile sunt de prisos!

Sau ziariștii, care în graba de a grăbi știrile fac gafe incredibile. De exemplu: poza asta epocală cu Alina Gorghiu. Aici comentariile nu au fost de prisos. 😉

Desigur, adunătura obișnuită – semidocți, sfertodocți, grandilocvenți sau, pur și simplu, idioți. Unul, cel mai bizon dintre bizonii de astăzi, a adus argument la știrea cu ambasadele că ”eu vb in calitate de cetatean al Romaniei, dar care mai are si o alta nationalitate; prin urmare nu traiesc doar in Romania”. Wow! Categoria ”Din puțul gândirii”. Mai mult, și categoria ”Eu am trei în loc de două…” , l-am și întrebat, să știu și eu – muritor de rând – cu cine stau de vorbă. Mi-a răspuns cu o întrebare la datoria externă, apoi cu alta referitor la taxele introduse de Ponta. Normal, ”dacă nu poți să-i convingi, zăpăcește-i!”.

Și numărul de bizoni crește, să vedeți la alegerile din 2016!

Nicio șansă să scăpăm de ei! Se înmulțesc ca iepurii. Ca virușii de Windows. Ca Borg-ul!

”We Are the Borg. You Will be Assimilated. Resistance is Futile.”

Picard_as_Locutus(sursa foto: Wikipedia)

 

Un pic de IT și multă politică (Pe scurt 2015)

Am tot amânat să scriu, deși subiecte sunt la alegere. Așadar, pe scurt:

1. După aproape 5 ani de laptop, m-am întors la pc. L-am luat de pe okazii.ro, totul OK. Aveam nevoie de o tastatură și un mouse, cele vechi erau păstrate doar ca rezervă dacă ”picau” cele de pe pc-ul lui fi-miu. Tastatura, chiar jalnică, cu un picioruș rupt…d-aia nici nu puteam să scriu mai mult de câteva rânduri.

În fine, m-am documentat un pic și le-am ales pe amândouă de la Altex. Am comandat online, în ideea că ar veni în max 24 h în București, cum se spune pe site. Buuun, zic! Nu a venit în 24 h. OK, hai să nu fiu cârcotaș că am comandat pe la ora 22. Dar primisem mail că îmi confirmă toată comanda (sau ambele produse, nu mai știu cum suna mailul). După aproape 48 h a venit curierul. Doar cu mouse-ul. Grrr. Am amânat vreo 2-3 articole pe blog pe ideea că le scriu în weekend-ul trecut și a trebuit să le amân din nou. Tastatura a venit abia miercuri. După șase zile, nu în 24 de ore cum se laudă ei. Zici că cine știe ce comandasem…  Plus că am constatat că are layout de limba română, ceea ce nu scrie pe site. Pentru mine e chiar OK, dar ceilalți din casă sunt cam deranjați deocamdată. Ideea este că a trebuit să le fac sesizare ca să îmi spună ”Produsul se va livra in urmatoarele 48h cu o notificare in prealabil din partea curierului nemoexpress.” Bine, habar nu am dacă nu cumva este vina curierului, dar – sincer – nici nu mă interesează. La fel de bine poate să fie softul care ține stocurile. Sau altceva. Chiar nu mă interesează. Mai ales că e a doua oară. Probabil și ultima, că nu mai am de gând să mă mai încurc degeaba cu ei.

Ca să fie povestea completă, am să adaug ce am scris și pe FB. La polul opus… o surpriză plăcută de la cel.ro. S-au mișcat nesperat de repede. Mi-ai picat un HDD extern aflat încă în garanție. L-am dus miercuri dupăamiază, joi seara deja aveam mail că se schimbă produsul și să-mi aleg. Am ales, iar luni l-am ridicat. Eu aveam un WD Passport de 2,5”, capacitate de 500 GB pe care îl foloseam pentru backup (fotografii, filme, etc.). Nu vă sfătuiesc să luați d-astea mici. Pică mai repede, mulți pe forumuri spun că e de la interfața USB 3.0 – SATA. Posibil. La mine a dat semne de oboseală (făceam transferul de pe laptop pe pc), am dat un scandisk, au apărut 4 bad-uri, apoi brusc nu i-a mai văzut mbr-ul. Dead! Am plătit o diferență de 80 lei și mi-am luat un Seagate de 3,5”, capacitate 2 TB și, important, alimentare separată. E bun ca upgrade, dar sper să fie un backup mai bun. Din câte știu nu am pierdut nimic sau, cel puțin, nu ceva important de pe cel vechi.

Cele două povești nu sunt ca antireclamă, respectiv reclamă. Pur și simplu e o diferență semnificativă de abordare a clientului. Este trist că vedem în 2015 că există mari jucători pe piață care nu înțeleg încă mare lucru din vânzările online, mai ales că acesta este viitorul. De fapt, deja este prezentul.

2. În nebunia politică a ultimilor 2 săptămâni aș fi avut de scris câteva articole. Evident, tot amânate și răsamânate, ideile s-au diluat. Vreau să punctez câteva aspecte esențiale:

– este un mare pericol ca în actuala situație politico-economică internă și, mai ales, în actuala conjuctură europeană să nu ai șef nici la SIE, nici la SRI;

– s-a dat liber la arestări. Este foarte bine să fie pedepsiți toți cei vinovați. Nu este însă cazul să fie pornită o vânătoare de vrăjitoare în care să fie băgați la închisoare și oameni nevinovați. Cu excepția lui Adrian Sârbu, care cred că putea fi judecat și în stare de libertate, nu am nicio bănuială în acest sens, ci doar consider că este nevoie mare de echilibru. Atât!

– mi-a plăcut mult declarația lui Ion Țiriac:”Vinovații de corupție să dea banii înapoi”. O gândim toți, dar spusă de un milionar de calibru său, declarația capătă conotații suplimentare, o greutate sporită;

– arestările în lanț arată cât de ”dreaptă” era justiția lui băsescu. Brusc, au început să fie luați pedeliștii săi apropiați de parcă ar scoate iepurii din joben. Doar nu crede cineva că până acum nu au existat probe…

– există părerea că sunt multe scandaluri acum pentru ca lumea să uite de dosarele lui băsescu. Posibil, deși nu mai credeam că se vor lămuri vreodată lucrurile în ceea ce privește ”Dosarul Flota”. Doar au fost achitați toți ceilalți în urmă cu ceva ani. Dar mai sunt câteva dosare interesante. În plus, pe măsură ce simte că pământul îi fuge tot mai tare de sub picioare, Udrea devine tot mai agitată. Istoria ne învață că multor conducători li s-a tras de la astfel de blonde. Nu uitați că, având în vedere prima meserie a blondei, ne putem aștepta oricând să ciripească! În decursul anilor, băsescu i-a sacrificat pe toți care l-ai ajutat. De ce nu ar facea-o și acum?! Dar, vorba românului chinezului ”Ţineţi prietenii aproape şi prietenii şi mai aproape!” Eu cred că dacă băsescu va fi vreodată judecat, se va întâmpla și datorită ”blondei de la drept”. Pentru că Dumnezeu nu dă cu parul…

– presa ne-a arătat încă o dată nimicnicia ei. Am văzut în urmă cu câteva luni cât de repede au devenit unii fani ai lui Iohannis. Acum – cum fanii Udrea au început să o atace. Nicio urmă de jenă, nici măcar o recunoaștere umilă gen Bobu cu a sa celebră ”am fost un dobitoc”. De 25 de ani sunt în cârdășie cu oamenii politici. Cea mi bună dovadă este cum au ajuns în presă tot felul de stenograme. Este unul dintre cele mai periculoase mijloace de manipulare și de influențare a justiției. Pe ăștia nu îi judecă nimeni? Hai, mai cu curaj!

– dacă aveți prieteni/rude/cunoscuți care sunt bugetari, sunt covins că știți că majoritatea instituțiilor statului sunt blocate de …frică! Frica de DNA. Orice achiziție se semnează greu, foarte greu. Asta dacă nu cumva licitația a fost blocată de o firmă care a depus o contestație. România economică tinde să fie tot mai blocată. De fapt, firmele private își fac singure rău forțând exagerat cu contestațiile. Cine dorește de fapt acest blocaj? Nu cumva are legătură cu ce spuneam referitor la lipsa șefilor la SRI și SIE? Eu aș spune că da!

– cam de un an, Ponta face gafe după gafe. Clar, ăsta a fost și motivul pentru care a pierdut singur alegerile. A fugit singur și a ieșit pe locul al doilea. Mereu am spus că are o problemă de comunicare. Purtătorii de cuvânt de la guvern,  partid  sau campanie au fost praf. Zaharescu, Palada, Firea = PRAF! Ar trebui ca Iohannis să-i medalieze sau măcar să-i scoată la o bere în Păltiniș. Zău! Totuși, era evident că este ”ajutat” să greșească. Singurul apropiat care are putere mare atât în guvern, cât și în partid este Dragnea. Mi s-a aprins beculețul când în seara turului doi al prezidențialelor când Dragnea a ieșit cu ”se numără”, în timp ce Ponta a fost rezervat, iar după numai două ore a apărut cu ”am pierdut, l-am sunat pe Iohannis și l-am felicitat”. De atunci bănui că Dragnea e pentru Ponta cam ce a fost Gușă pentru Năstase. Ultimele evenimente, în special faza cu cererea de audiere a lui Ponta, îmi confirmă că șansele de a avea dreptate sunt de peste 50%. Timpul îmi va da dreptate. Sau nu 🙂

Deocamdată atât. Voi reveni. Mai avem subiecte: ”uituceala” lui Isărescu, alegerile din Grecia, încrâncenarea germană și căpoșenia rusească și … multe altele!

Cum încep 2015

Intr-una din zilele insorite ale lui Ianuarie 2015 un batran se apropie de intrarea in Palatul Cotroceni. Se apropie de ofiterul de garda si ii spune:
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Ofiterul il priveste bland pe batran si ii spune:
– Domnule, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici.
Batranul ii spune ca e in regula si se indeparteaza incet de intrarea in Palat. A doua zi acelasi batran se indreapta catre intrarea in Palatul cotroceni si se adreseaza ofiterului de garda (acelasi din ziua precedenta):
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
– Domnule, asa cum v-am spus si ieri, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici.
Batranul ii multumeste si pleaca incet spre locuinta sa. A treia zi batranul se duce din nou la intrarea in palatul Cotroceni si se adreseaza aceluiasi ofiter:
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Iritat, ofiterul se incrunta usor la batran si ii spune:
– Domnule este a treia zi consecutiva cand veniti aici si cereti sa vorbiti cu Basescu. V-am spus deja ca Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici. Nu intelegeti?
– Ba inteleg foarte bine, insa nu ma mai satur sa aud asta.
Ofiterul ia pozitia de drepti, il saluta respectuos (ca pe un superior) si ii spune batranului:
– Atunci ne vedem maine, domnule!

P.S. Se pare că din acest punct de vedere începem un an mai bun decât ultimii 10. 🙂

Să aveți un 2015 plin de sănătate și pace, LA MULȚI ANI!