Adio 2016, bun venit 2017!

De prin primăvară tot aștept anul 2017. Nu că aștept ceva anume, dar 2016…nu mi-a plăcut. A fost un an plin, dar parcă prea a fost plin de rele…parafrazând un film celebru pot spune că am avut parte de doua nunți și-o înmormântare. Și multe spitale, și mulți medici, implicit și multă alergătură, multe emoții, bătaie de cap cât cuprinde.

Mai mult, 2016 nu mi-a luat doar pe cineva drag, ci și mulți artiști dragi mie, dar și alte personalități de calibru.

În primul rând Leonard Cohen, un artist de geniu. A fost de două ori în România, dar nu am putut ajunge prima oară pentru că eram în concediu în perioada aia, a doua oară nu am mai găsit bilete când m-am întors din concediu (cred că de atunci nu mai plec în concediu fără laptop).

Prince – o altă mare dispariție. Când spun Prince, îmi vin în minte două melodii: Purple rain, dar mai ales celebrul live de la ”While my guitar gentle weeps”

Apoi…David Bowie, Natalie Cole, Greg Lake (ex.King Crimson, Emerson, Lake & Palmer), George Michael, Adrian Enescu, Gene Wilder, Robert Vaughn, Michael Cimino, Andrzej Wajda, Bud Spencer, George Kennedy, Alan Rickman sau foarte tânărul Anton Yelchin. Plus John Glen , plus Muhammad Ali, Elisabeta Polihroniade, Cornel Patrichi, Solomon Marcus, Umberto Eco, etc.

Din nefericire, avem o listă lungă și de actori români care ne-au părăsit în 2016: Beligan, Albulescu, Marin Moraru, Papaiani, Gyuri (un artist complet, nu doar actor), George Alexandru.

În paranteză fie spus, Nick Serpell de la BBC are o explicație – încep să plece generația baby-boomers (cei născuți după Al doilea război mondial, aproximativ între 1946 și 1964): ”Cei care au început să devină faimoși în anii 1960 trec în această perioada de pragul celor 70 de ani și încep să se stingă”.

Sigur, vârsta e o explicație, dar cine nu ar vrea să vadă un film în regia lui Wajda cu Alan Rickman în rol principal și cu o coloană sonoră compusă de Adrian Enescu?!

Mai mult și fără echivoc, vârsta nu e o consolare pentru apropiații celui care a murit!  Sună a platitudine, lucrurile evidente nu se spun, dar uneori sunt necesare să ne reamintească aspectele primordiale.

Așadar, adio 2016! Nu mă plâng de tine, alții – inclusiv persoane de lângă mine – au avut un an muuult mai greu. Dar am prins și vremuri mai bune…

Bine ai venit mult-așteptatule 2017! Să fim sănătoși și să dea Dumnezeu să ne meargă bine!

Am zis!

 

 

The World is Changing

Lumea a început de astăzi să se schimbe. În ultimele secole, schimbările majore au fost date de obicei de Europa. Acum, la un secol de când este principala putere mondială, SUA a dat și un semnal al schimbării mondiale. Trump, chiar dacă va eșua, a pornit tăvălugul implacabil al schimbărilor sistemice. Istoria va consemna momentul ca fiind primordial în ceea ce privește schimbarea SISTEMULUI.

Mai întâi, aș vrea să demontez ideea aparent spectaculoasă că asistăm la un moment istoric prin faptul că un om de afaceri învinge în alegeri un om politic. Nimic mai fals! Au existat alte 6 cazuri mai înainte, din care două în istoria recentă Bush Sr. și Bush Jr. (ceilalți au fost, pe rând, Harding, Hoover, Truman și Carter). Fără a fi mare specialist în istorie, dar cred că toți putem identifica cu ușurință faptul că datorită spiritului antreprenorial pronunțat au reușit – cu bune și cu rele – să fie vector imporanți ai schimbării.

În al doilea rând, este important de subliniat faptul că americanii au reușit să treacă peste niște tabuuri clasice mai mult de tip monden decât elitist. Mod normal, un scandal de genul celui prin care a trecut Trump în septembrie fiind catalogat drept misogin, ar fi fost imposibil de învins în ultimele decenii. Se pot găsi n argumente, dar faptul că față de 2012 doar 1% dintre femei s-au mutat de la republicani la democați demonstrează că americanii au pus de această dată mai mare preț pe aspecte importante decât pe chestiuni de imagine.

Hillary reprezintă pentru oricine omul Sistemului. Pentru cei amatori de teoria conspirației, reprezintă ”oculta mondială”. Este soția lui Bill Clinton, fost de 2 ori președinte SUA și de 5 ori guvernator de Arkansas, calitate pe care multe voci au considerat-o ca fiind principalul criteriu de calificare în postul de secretar de stat în timpul celui de-al doilea mandat al lui Obama. Nu în ultimul rând, a fost indirect parte a unui scandal sexual mult mai mare decât cel cu Donald Trump.

Cifrele vorbesc de la sine

Cătălin Tolontan a scris azi de dimineață un articol excelent ”Donald Trump încremenește lumea! Și nu, să nu spunem că au votat ”cei din Teleorman”! Cronica unei nopți americane. ”Perdanții globalizării” au vorbit și au vorbit clar”. În media românească a fost primul (cred singurul până la această oră) care a atras atenția că nu este cazul să explicăm surpriza în stilul clasic:

Nimeni nu e imun la demagogie și nici la insultele dinspre cei care se consideră superiori. Chiar echipa lui Clinton recunoaște că ”în multe locuri din America rurală au ieșit cu 10% mai mulți oameni la vot decît ne-am așteptat”. Ceva i-a scos din case ca să voteze cu Trump. Dorința de cineva diferit?

Instrumentele guvernării sunt grele, Donald Trump nu va putea reinventa binele public, iar viața nu se poate îmbunătăți decît cu răbdare, iar oamenii nu mai au. Pericolul autoritarismului e mare.

Democrația liberală suferă.

Se va spune ca netul a cîștigat alegerile, că presa și televiziunea sînt moarte.

Vor începe răfuielile și se va scanda după paternalism în numele libertății. Siteul autorității de emigrare din Canada a căzut din cauza cererilor bulucite de la americanii care vor să ia cetățenie la vecini. Cei răniți de rezultat îi vor răni în continuare pe cei care au votat pentru că au fost răniți.

Totodată, Tolontan face și o excelentă paralelă – pe care toți cred că am simțit-o – cu turul doi de la prezidențialele din anul 2000. Surpriza a fost la ei, a câștigat Trump, echivalent demagogic al lui Vadim. Citiți articolul, e de neratat!

Parcă vrând să-i dea dreptate lui Tolontan, The New York Times a publicat un exit-poll care arată detaliat profilul votanților de la aceste alegeri. Multe aspecte le știam cu toții de dinainte de vot. Tocmai din acest motiv, cred că e necesar să NU ne apucam să căutăm acele elemente care să ne confirme teoriile. Din contră, să vedem de unde vine surpriza!

Personal, cred că trebuie să ne atragă atenția următoarele aspecte:

  • 83% au considerat că Trump poate aduce schimbarea ”Can bring needed change”;
  • 58% dintre protestanți, respectiv 52% dintre catolici au votat Trump. Mai mult, 56% merg cel puțin o dată la biserică (față de 40% în cazul democratei H.C.) și 49% merg cel puțin o dată pe lună (față  de 46%);
  • 53% dintre căsătoriți au fost de partea lui Trump (față de 43%)
  • 61% dintre cei care au efectuat serviciul militar au fost de partea republicanului Trump (față de doar 34% în cazul lui Hillary)

Din punctul meu de vedere, americanii au votat ”back to the roots”. Aici problematica devine discutabilă. Fanii lui Hillary vor spune că cei de vârsta a doua și a treia sunt cei care au înclinat votul spre Donald Trump. Ceea ce este perfect adevărat. Dar nimic negativ în situația dată.

Vârsta a treia înseamnă în mare măsură generația hippie, care a marcat istoria prin rock, prin ridicarea împotriva războiului din Vietnam, care mai apoi a înfrânt comunismul în anii 80 și l-a propulsat la putere pe Bill Clinton în anii 90.

Vâsta a doua este generația care facut din anii 90 și prima parte a anilor 2000 o veritabilă relansare economică din revoluția IT, au pornit globalizarea și liberalizarea piețelor

Grupele de vârstă tinere 18-29 ani și 30-44 ani au prins prea puțin din cele de mai sus. În schimb, au trăit la cote înalte criza economică, drept urmare nu doar că nu au avut ocazia să schimbe prea multe, dar nici nu prea au termeni de comparație.

Întoarcerea situației

Mă așteptam să câștige Hillary. Tocmai datorită Sistemului. Dar și datorită sondajelor de opinie din ultimele luni. Aici este vorba nu doar de caracterul manipulativ (depinde cine comandă sondajul!), ci și de faptul că nehotărâții s-au îndreptat în mod decisiv spre Trump.

Pe de altă parte, CNN – supranumită mai în glumă, mai în serios ”Clinton News Network” – nu mai are aceeași putere de influență/manipulare. Trăim în epoca internetului, evident supus acelorași tendințe de manipulare de care vobeam mai sus, dar care oferă oportunitatea de alege sursele și de a trage concluziile, dacă omul chiar își dorește asta.

Stilul exagerat elitist a fost înfrânt. În fond, aceasta este esența democrației așa cum a fost reinventată de francezi în secolul XVIII: drepturi egale. Indiferent de rasă, de etnie, de opțiuni politice, de sex, de orice. Inclusiv indiferent de nivelul de educație sau de cel de trai. Pentru că înainte de a fi american sau român, bărbat sau femeie, protestant sau ortodox, ei bine înainte de orice sunte oameni și ar trebui să ne preocupe interesul speciei, nu doar cel individual izvorât din interese meschine neoliberale (nu neapărat copooratiste).

Ceea ce în România se numește capitalism sălbatic a ajuns să deranjeze o lume întreagă. Și în SUA, dar și în România se mai numește Sistem. Indiferent cum e numit sau supranumit, deranjează. Mult mai mult decât a deranjat problema lui Hillay numită Benghazi, scandalul Lewinsky sau orice altceva.

Încă ceva. Alegerea lui Trump este considerată o surpriză la fel de mare ca Brexitul. De fapt, privind prin această prismă, putem spune încă o dată că asistăm la eșecul Uniunii Europene așa cum este ea condusă de Merkel. Putem spune că acesta este motivul – da nu și scuza – pentru care un maniac precum Putin are tot felul de adepți  ai stilului său comunist în toată Europa.

În aceste condiții, victoria lui Trump nu este nici pe departe întâmplătoare și va genera schimbări importante la nivel mondial. Pentru că lumea se schimbă.

The World is Changing!

 

Explicații logice pentru români

Noi, „regăţenii”, avem multe metehne moştenite după sute de ani de stăpânire otomană, fanariotă şi rusească. Aşa cum şi ardelenii au după ocupaţia austro-ungară. Dar, pentru că toţi suntem români, avem şi metehne comune, pur româneşti.

Unul dintre cele mai mari defecte româneşti este spiritul justiţiar deformat. Se manifestă la iresponsabili: atunci când apare o problemă, vinovat este altul. Se manifestă la pupincurişti: de la „da, doamna dirigintă, aşa e, cum spuneţi dvs.” până la „da, şefu’, sigur că ai dreptate”. Se manifestă la frustraţi: de la dinamoviştii care sunt convinşi că Steaua a avut rezultate mult mai bune în cupele europene datorită norocului până la grasa care înfulecă 3 meniuri de 5 lei de Mc şi nu înţelege că nu neapărat metabolismul o salvează de la obezitate pe vecina care-şi cumpără la aceiaşi bani un McTasty. Acest spirit justiţiar deformat se manifestă în fel şi chip, influenţat – desigur – şi de educaţie, de IQ şi EQ, aşa cum este oriunde pe lumea asta.

Noi însă suntem mai deosebiţi: atunci când românul nu poate găsi o explicaţie logică, plauzibilă, dă vina pe forţe superioare, oculte, paranormale.

Exemplul 1 „aşa a vrut Dumnezeu”

Dacă se urcă unul beat la volan, sigur se găseşte un idiot „să-l înţeleagă” şi să ofteze „aşa a vrut Dumnezeu”.  Poftim?! Sigur, viaţa ne învăţă că multe lucruri se întâmplă pentru că „aşa a vrut Dumnezeu” (alţii, în funcţie de preferinţe pot spune soartă, coincidenţe, fiecare cu sistemul său de valori), dar asta nu înseamnă că poţi fi un dement iresponsabil fără consecinţe.

Exemplul 2 „străinii sunt vinovaţi” 

În ultima vreme o bună parte din presă şi din reţele de socializare vehiculează ideea că austriecii sunt vinovaţi de despădurirea şi deşertificarea României, nu legile proaste care permit prea multe şi nu pedepsesc suficient, nu partea coruptă a autorităţilor locale şi centrale, nu vecinii care tac complice când văd şmenarii care coboară sâmbăta seară cu camioanele pline, etc. Sau nu ştiţi faza cu 100 de maramureşenii care au luat cu asalt maşina poliţiştilor de frontieră calmaţi brusc abia când a venit primarul?…

Exemplul 3 „scenarita”

Dacă oamenii ar fi luat de bun doar ceea ce îi spun alţii, probabil am fi trăit tot în peşteri, neştiind nici măcar că Pământul e rotund. Stresaţi de anii comunismului, când propaganda era pe cele mai înalte culmi ale succesului, iar Europa Liberă contracara, aşa cum aveam să constatăm ulterior, utilizând exagerări sau minciuni prin omisiune, dupa 1989 românii au furat această manie, dând crezare aproape oricărui scenariu. Vă mai amintiţi desigur isteria miliardelor de dolari pe care i-ar fi avut Ceauşescu la băncile elveţiene şi câte altele! Sigur, stresul, secretomania, lipsa de transparenţă a unor subiecte de larg interes şi alte metehne comuniste a generat o creştere spectaculoasă a interesului faţă de scenarita – la început serialele din reviste, precum Zig-Zag, apoi EVZ, OTV, ajungând acum pe tot felul de site-uri. Temele sunt foarte variate: de la cele politice la cele de ştiinţă.

Am să  zăbovesc un pic aici datorită diversităţii de situaţii la care mă refer. Am să dau două exemple de tip … MTV ca să spun aşa! Then & Now (Atunci şi acum).

Exemplul 1:

Then

În 1994 aflam cu uimire de la un amic care lucra în media, că Adrian Năstase şi Dinu Patriciu fac afaceri împreună. Un pesedist cu liberal?! Cine credea aşa ceva atunci? S-a convins lumea mult mai târziu, când Năstase a continuat cu pomana începută de Isărescu.

Now

În exclusivitate! Breaking news! Nu o să-ţi vină să crezi! Dă click aici să vezi ce ţi se potriveşte! Dar de ce e prieten Băsescu cu Oprea….n-ai să afli! Sau nu din presă!

Exemplul 2:

Then

Zig-Zag 1990: rubrica de fenomene paranormale este coordonată de Dan Mirahorian.

Now

Un cercetător britanic spune că Pământul e plat şi că suntem manipulaţi de sute de ani să credem asta. Informaţia este preluată de toată media (agenţii de presă, TV, etc.) şi expusă ca teorie pe picior de egalitate cu teoria lui Galileo Galilei, de fapt cu tot ce se învaţă în şcoală la fizică şi geografie! Doar e libertate, putem abera orice!

Bine ne-am găsit!

În primul rând: bine aţi venit! Indiferent de cât de mult sau de puţin ne cunoaştem, vreau să vă mulţumesc că aveţi răbdare să citiţi aceste rânduri şi, sper eu, în special cele ce vor urma.

Aşa cum lejer se poate observa, deocamdată blogul nu este organizat. Am decis să îl pornesc şi apoi să îmi aleg categoriile, linkurile etc., lucruri formale şi fireşti pe toate blogurile.

Mulţumiri tuturor celor care într-un fel sau altul m-au făcut să demarez acest proiect personal. Un plus de mulţumiri pentru Cristi Banu, cel care m-a adus şi în presa scrisă şi m-a încurajat.

Să ne vedem sănătoşi!