”Aripi pentru un vis”

În viața fiecărui om sunt întâmplări pe care nu le poate uita niciodată. De cele mai multe ori sunt legate de alți oameni care te-au făcut fericit sau cu care te-ai simțit fericit. În timp, amintirea unui moment fericit valorează mai mult decât fericirea trecătoare pentru că o poți retrăi de câte ori vrei.

Mai aparte este fericirea ca împlinire a unui vis de-o viață. Ne petrecem viața visând la împlinirea unor dorințe. Atunci când aceste realizări chiar se întâmplă este mare lucru să știm să le apreciem, să ne bucurăm de ele cu adevărat, să fim fericiți ca un copil. Am constatat că, de fapt, cei mai pricepuți în a primii fericirea sunt copiii și bunicii – probabil din acest motiv și relația dintre ei este una specială, puternică.

Apropo. Recent am citit concluziile unui studiu interesant (nu făcut de ”cercetătorii britanici”) care preciza că oamenii în vârstă au nevoie de timp mai mare de gândire ca să spună ceva sau să-și amintească pentru că au cumulat în timp un volum mare de informație/experiență și se comportă ca un calculator supraîncărcat. Fabulos!

Ei bine, nu vreau să o lungesc prea mult pentru că vă așteptă un material pe care l-am urmărit de câteva ori și de tot atâtea ori m-a impresionat puternic.

Vizionare și gândire plăcută!

Poate că nu ne este dat să părăsim pământul prin propriile puteri şi de aceea zborul este una din noţiunile pe care nu le putem deprinde. De la Icar încoace zborul rămâne doar un vis, pe care din păcate mulţi nu şi-l pot permite. La Frătăuţi, in jud. Suceava, aerodromul devine din ce în ce mai aglomerat, hangarul tinde să fie neîncăpător şi tot mai mulţi tineri susţin examenele de obţinere a brevetului de pilot. Păşind încet, o femeie de optzeci şi doi de ani, îşi face loc printre piloţi şi elevi. Zborul, visul ei de o viaţă se va împlini peste câteva minute, graţie pilotului Alexandru Scheul.” Corneliu Cirdeiu (mulțumesc aviația.ro, fără de care nu aș fi aflat de acest film excepțional).

Filmul aici:

Anunțuri

2013 spre 2014

Mă bătea gândul să scriu două vorbe – cinci prostii despre acest sfârșit de an, așa cum am făcut-o și în anii trecuți. Chiar am recitit ceva postări din alte finaluri de an, parcă sperând că așa îmi va reveni inspirația.

M-a oprit ceva ce seamănă cu pesimismul…un soi de indignare că nu mă mai pot indigna fără patimă de majoritate subiectelor despre care aș scrie. Sau ar trebui să scriu.

Așa că, dacă tot nu am reușit, vă invit să citiți ce a scris tata, un articol bun la ale cărui idei subscriu în mare parte.

Articolul său aici: http://serbanfl.wordpress.com/2013/12/30/2014/

Linkuri bune…de spart gheața!

Am vreo 4-5 ciorne de articole, dar nu mi-am găsit încă ziua în care să am și timp, și chef să scriu (adică să sparg gheața).

E o scuză ieftină, știu!, dar rămân fidel unor principii firești pentru mine. Această precizare este în mod special pentru cei doi cititori fideli (sper nu singurii! 🙂 ) care m-au sunat de câteva ori să mă ”certe” că nu scriu.

Întâmplarea a făcut să dau în ultima vreme de câteva lucruri frumoase pe net, care merită să vi le împărtășesc (în special celor fără de Facebook!)

Liceeni la 80 de ani – o poveste EXTRAORDINARĂ scrisă de Viorel Vișoi. Numai respect atât autorului, cât – mai ales – personajelor!

Wildlife Romania (2) – atenție sporită la pozele din superba pădure de la Comana

Știința îi apropie pe oameni de Dumnezeu – o lista mai lungă decât cea pe care o știam eu!

 

Să mai și citim, că face bine!

În primu rând – Remember Sorin Stoica: http://revistacultura.ro/blog/2012/11/sorin-stoica-un-text-inedit-mircea-omul-care-face-cosciuge/

Apoi, câteva articole care îmi face plăcere să vi le împărtățesc:

Britannica a murit, traiasca Britannica!

Soarta artistului în vremuri de criză

Avanpremieră la o carte interesantă: Kamceatka de Marcelo Figueras

La final, o recomandare cu privire la artele vizuale: Alecsandra Raluca Drăgoi a devenit primul fotograf român care a câştigat un trofeu la gala Sony World Photography Awards, ca urmare vizitați-i site-ul și, mai ales, nu ratați portretele: www.alecsandraralucadragoi.com

Paralympics Games 2012

Pozele de la Paralympics Games sunt mereu mai impresionante/impresionabile decât cele de la JO. Este vorba de oameni cărora le lipsește o mână, un picior sau ambele și, cu toate acestea, reușesc în viață ENORM prin simpla lor participare la Paralympics Games. Respect profund tuturor acestora.

Ca și în urmă cu 4 ani, cele mai ”crâncene” fotografii, cele care te fac să îți dai jos pălăria și chiar să te simți mic față de participanții la Paralympics Games, sunt postate pe boston.com.

Numai respect, respect profund!