La Mulți Ani 2023!

Anul 2022 a fost relativ atipic pentru mine, două jumătăți de an diferite semnificative, extreme chiar, cu experiențe, cu bune și rele, așa cum e viața. Am împlinit 49 de ani, varsta pecare spiritualitatea orientala o asociază cu atingerea maturitatii depline, pornind de la premiza ca dureză 7 ani să dezvolți o chakră, pentru toate 7 e nevoie, așadar, de 49 de ani. Sper să fie chiar așa! 🙂

Deși mulți în jurul meu când aud de 2022 spun ”ducă-se!”, gândindu-se la războiul din Ucraina, la criza economică aflată abia la început, la ROBOR-ul care a luat-o razna, la eșecul aderării la Schengen, etc., eu – în nota mea obișnuită de ”copil optimist” mă gândesc cu ce sunt mai bun decât anul trecut pe vremea asta și chiar mă simt bine!

Oarecum paradoxal, anul a fost împărțit în două tot de …COVID!

În prima parte mai mult am citit și am vizionat o mulțime de filme de referință aflate in wishlist-ul meu de pe IMDB, care acum numără ”doar” 479 filme. Sezonul cald a început cu un weekend superb la mare, întâlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului, plus o vara spectaculoasă, cu mai multe locuri memorabile ….revenirea mult așteptată pe Vf. Bătrâna (Cindrel), ziua superbă cu Parcul dendrologic Simeria, Giardini di Zoe – Grădinile Banpotoc și Muzeul Aurel Vlaicu, si Muzeul Aurel Vlaicu, Sarmizegetusa Regia, biserica de piatră din Densuș, etc.

A doua parte a fost marcată de deschiderea totală a teatrelor și mai multe weekend-uri în afara Bucureștiului, în special cel cu drumeția la Schitul Pătrunsa, dar totodată și o perioadă obositoare cu multă muncă la job, dar și rezultate de care sunt mândru. Dar să revin la teatru – deși reușisem să vad câteva piese și în primăvară, în toamnă pot spune că am reușit să mă răsfăț, doar la 2-3 piese nereușind încă să prind bilete.

Așadar superlativele anului 2022….să sune trompetele!…TATATAAA!

Teatru

Cel mai bun spectacol: ”Regele moare” de Eugène Ionesco, Regia: Andreea și Andrei Grosu, cu Rebengiuc magistral la aproape 90 de ani, Mariana Mihuț la „doar” 80 de ani o regină cu rol de regina!, iar Ana Ciontea, Florentina Țilea, Șerban Pavlu și, nu în ultimul rând, Richard Bovnoczki le au dat replica pe masură.

Cel mai bun actor: Richard Bovnoczki. În primul rând pentru interpretarea din ”Adio, domnule Haffmann”, dar și pentru cele din ”Regele moare” și ”Orchestra Titanic”.

Carte

Cea mai bună carte citită din literatura română: ”Mirii nemuririi” de Radu Aldulescu

Cea mai bună carte citită din literatura universala: ”La sud de granita, la vest de soare” de Haruki Murakami

Film

Cel mai bun film din 2022: Top Gun: Maverick

Cel mai bun film văzut în 2022: In the Mood for Love

Cel mai bun film european văzut în 2022: The Hand of God

Mai multe mențiuni speciale pentru filmele din 2021 ”oscarizate” în 2022: Belfast, The Worst Person in the World, CODA, Drive My Car și Licorice Pizza.

Muzică – am continuat să ascult tot James și alte trupe de Brit-rock. Vorba aia dacă e un cântec mișto și nu știi cine cântă, sigur e o trupă britanică. 🙂

Cam atât despre 2022….doar e un blog de minte, inimă și literatură, nu?

Vă urez un 2023 în care să fiți cât mai sănătoși și să evoluați în toate planurile personale – spiritual, familial, profesional și al tuturor viselor pe care vi le doresc împlinite!

La mulți ani fericiți tuturor!

Publicitate

Altfel de Top 10

După concediu, după revenirea în agitația de la jobși după un film Lucy care îl consider în mod categoric unul dintre cele mai bune din ultimii 15 ani (da, a lui Besson, cel care a regizat capodopere de la Nikita și Leon, până la Fifth Element, ca să nu mai pomenesc de producerea celebrelor serii Taxi și Trasporter), simt nevoia să răspund unei provocări nerostite pe FB:

TOP TEN melodii din anii 60 care sunt sau nu în topul personal (deci fără ”greii” Beatles, Rolling Stones, Doors, Led Zepp, Pink Floyd, etc.), dar pot fi în topul copiilor noștri care știu limba engleză mai bine decât o știam noi la vârsta lor!

Așadar…

1. Animals – House of Rising Sun

2. Moody Blues – Nights In White Satin

3. Simon & Garfukel – Sound of Silence (The Graduate …Doamne, ce film!)

4. Scott MacKenzie – San Francisco

5. Sinatra – My Way (thanks again Paul Anka!)

6. Janis Joplin – Me and Bobby McGee

7. The Mamas & The Papas – California Dreamin’

8. The Beach Boys – Good Vibrations

9. Yardbirds – For your love

10. Bob Dylan – Blowin’ in the Wind

Cei 4 magnifici

O zi frumoasă de Paște…ouă roșii și nu numai, drob de miel și alte bunătăți, o masă frumoasă și fericită cu a mea familie și ai mei părinți. Dar și o discuție interesantă: cui nu-i place Beatles?!

Ei, care ar putea fi un Top 10 Beatles? Sincer, habar nu am. Știu doar că White Album e cel mai tare album marca Beatles, poate cel mai bun album din istoria muzicii rock sau măcar cel mai de suflet album pentru mine.

Dar … hai să încercăm!

1. While My Guitar Gentle Wheeps – probabil prima baladă hard rock din istorie!
2. Eleanor Rigby – melodia mea de suflet
3. Hey Jude – cel mai tare hit al maeștrilor din Liverpool
4 – 10. A Day in the Life
Yellow Submarine
With a Little Help from My Friends
She’s Leaving Home
Strawberry Fields Forever
Let It Be
Yesterday

Așadar, mulți vor spune  că e prea mult Ringo sau că de ce e compoziția lui George Harrison pe primul loc…ei bine, știți răspunsul: D’AIA!

Adevărul e că m-am tot ”foit” făcând acest top…scoate „Lucy In the Sky With Diamonds”, bagă „Across the Universe”, gândește-te la „Penny Lane” pentru ca până la urmă să rămână „Strawberry Fields Forever”. 🙂

Ei bine, de copil, Ringo a fost favoritul meu pentru stilul său simplu de a fi, inclusiv acela de renunța greu la ideea de a fi frizer când succesul deja era clar. Ulterior, Ringo mi-a plăcut mult când am aflat că a fost un liant al grupului. Nu în ultimul rând mi-a plăcut mult de tot pentru că a fost tipul de percuționist care a știut  să echilibreze o formație de ”grei”.

George a reușit poate prea puțin, față de cât putea, ca membru Beatles. Dar a reușit mult!

Probabil că mai toți putem vorbi ore în șir despre Beatles.

Un prieten vechi din liceu cu care am dezbătut toate problemele omenirii, în general, dar și ale omului în particular – implicând în lungile noastre dezbateri deseori degenerând până aproape de violență -, a spus o vorbă de duh de care îmi amintesc și azi ”Adevărul este că singurul lucru care ne-a unit cu adevărat este Beatles”.

Vineri, oarecum întâmplător, am aflat că superba ”Norwegian Wood” a inspirat și un roman cu același nume al unui scriitor japonez de mare excepție Haruki Murakami. Am pus mâna pe carte și am citit deja cam două treimi și pot să vă spun de pe acum că este efectiv fabuloasă.

Documentarele despre Beatles m-au făcut să nu-l mai subapreciez pe Sir Paul, mi-a plăcut și o mărturie englezească a acelor ani ”Când apărea o melodie nouă și nu știai cine din cei patru cântă, era sigur Paul”. Divergențele cu John au fost însă exacerbate și mulți au intrat fie într-o tabără, fie în cealaltă, deși acum mi-e evident că e o abordare aberantă și că trebuie să ne bucurăm de ce au reușit împreună cei 4 magnifici!

Deocamdată dedicație pentru toată lumea: A day in the life

P.S. „Înregistrarea orchestri a avut loc pe data de 10 februarie, iar unii dintre membrii orchestrei au fost costumați cu pălării comice, nasuri de clovn și labe de gorilă. Au fost invitați și alți muzicieni renumiți ai timpului, precum Mick Jagger, Marianne Faithfull, Keith Richards, Michael Nesmith și Donovan. Sesiunea a fost filmată de către NEMS Enterprises, care intenționa să facă un film de televiziune. Filmul n-a fost terminat niciodată, dar fragmente pot fi văzute în filmul promoțional A Day in the Life.”

 

 

Top 10 (x 2) melodii românești

Ce poate fi mai greu ca un top 10 la care ai vrea să selectezi peste 100 de melodii?!

Nu am selectat 100 – deși nu ar fi fost greu deloc! – , ci doar 20.

Așadar, un top 10 x 2pentru că nu m-am priceput să mă restrâng mai mult, cu precizarea că primul loc este cvasiexclusiv datorită faptului că e primul hit românesc ce mi s-a fixat în minte, următoarele sunt într-o ordine aleatoare:

1. Ducu Bertzi – M-am îndrăgostit numai de ea

2. Mondial – Iubire Bibelou de Porțelan

3. Semnal M – La Fereastra Ta

4. Vali Sterian – Amintire cu haiduci

5. Aura Urziceanu & Nicu Alifantis – Aproape liniște

6. Bere Gratis – Vacanță la Roma

7. Mircea Baniciu – Înțelegere

8. Doru Tufiș – Natașa

9. Tatiana Stepa – Copaci fără pădure

10. Direcția 5 – Seducție

11. Cargo – Doi prieteni

12. Phoenix – Muzica și Muzichia

13.  Doru Stănculescu – Hai, hai, haidi, hai

14. Florin Pittis – Ploaia care va veni

15. Tudor Gheorghe – Ludmila
16. Iris – Baby
17. Mihaela Runceanu – Pentru voi, muguri noi

18. Carla’s Dreams feat. INNA – P.O.H.U.I.

19. Voltaj – 20 De ani

20. Florin Chilian – 10

Știu, lipsesc o mulțime de nume mari precum Celelalte Cuvinte, Holograf, Compact, Vintilă, Socaciu, Șeicaru, Hrușcă, Vank, Vama Veche,  Krypton, Pro Musica, Roșu și Negru, etc. O mulțime lipsesc – iar la cei prezenți în top, nici măcar nu sunt sigur că am ales cele bune melodii ale acestor mari artiști! -, dar acesta este topul meu, pentru topul vostru vă invit să faceți și voi Top 10. Dacă puteți!

Top Ten Covers

În general nu îmi plac cover-urile. De ce? Pentru simplul motiv că rareori reușesc să mă facă să simt același lucru cu originalul. Cu toate acestea, există unele care sunt reușite sau, mai mult, personal le consider mai bune ca originalul.  Sigur, în concerte este altceva.

Iată un top ten al celor mai bune melodii cover:

10. Metallica – Stone Call Crazy

9. Jimi Hendrix – All Along The Watchtower

8. Various Artists – Perfect Day

7. Limp Bizkit – Behind Blue Eyes

6. Nirvana – The Man Who Sold The World

5. Joe Cocker – With A Little Help From My Friends

4. Robbie Williams – My Way

3. Gary Jules – Mad World

2. The Corrs and Bono – Summer Wine

1. Pet Shop Boys – Always On My Mind

Premiile Oscar – marile filme nepremiate

Jurnalismul românesc a ajuns o afacere rușinoasă. Ca să mai existe într-un mediu online pe care par să nu-l priceapă, publicațiile recurg fie la indivizi ce nu poți fi numiți ziariști nici măcar în glumă, fie la titluri care să atragă și care conțin invariabil aceleași câteva câteva cuvinte-cheie (”șoc”, ”nu o să îți vină să crezi”, ”incredibil”, ”cum a fost posibil”, etc.).

Perla zilei vine de la tentativa de articol ”Filme incredibile care nu au câștigat Oscarul – GALERIE FOTO”, care folosește ambele metode de mai sus. În fapt nu este un articol, ci un fel de prezentare cu 12 slide-uri pentru 10 filme cu câte o fotografie și câteva vorbe aiuristice, care denotă lipsa unei minime documentări (ce-o fi aia?!) și chiar a unor minime culturi în domeniu.

Am rezistat psihic până la slide-ul 8 unde sub o fotografie cu De Niro scrie negru pe alb: ”7. Taxi Driver/Network:Premiul din 1970 a fost acordat filmului „Rocky” ”. Poftim?! În primul rând Taxi Driver și Rocky sunt filme din 1976, care – logic! – au concurat la Oscar în 1977; în al doilea rând Network este un alt film nominalizat în 1977 – în opinia mea cel mai bun din acel an! În al treilea rând nu trebuie uitat un alt film excepțional din același an: ”All the President’s Men” al lui Pakula cu Dustin Hoffman, Robert Redford și Jack Warden în mare formă. A fost un an excelent pentru cinematografia americană, mă gândesc că au fost filme care au fost doar nominalizate la alte categorii și nu au primit nimic – mă refer aici în special la Carrie, dar și la Marathon Man sau chiar la Midway.

Pe cale de consecință, am procedat și eu la o listă a filmelor care au ratat marele Oscar – sper să o găsiți mult mai interesantă.

Am luat în calcul ultimii 50 de ani și, mea culpa!, doar filmele pe care le-am văzut (e problemă mare să găsești pe undeva un film de dinainte de 1990!).

Oscar 1963: To Kill a Mockingbird și The Longest Day (a câștigat Lawrence of Arabia, unul dintre cele mai bune filme din istorie)

1964: This Sporting Life

1965: Alexis Zorbas

1966: Doctor Zhivago (probabil una dintre marile nedreptăți ale Premiilor Oscar, a câștigat atunci The Sound of Music – film bun, dar departe de tot  ce a presupus Doctor Zhivago)

1967: Who’s Afraid of Virginia Woolf?

1968: The Graduate (Absolventul este unul dintre filmele mele de suflet și, mai ales, filmul unei generații. Nu am văzut câștigătorul In the Heat of the Night, dar am senzația că a fost acordat pentru că în rolul principal era Sidney Poitier). Alte filme: Bonnie and Clyde, Cool Hand Luke, Guess Who’s Coming to Dinner.

1969: The Lion in Winter

1970: Butch Cassidy and the Sundance Kid

1971: – (film câștigător: Patton)

1972: A Clockwork Orange (film de referință marca Kubrick)

1973: – (film câștigător: The Godfather)

1974: – (film câștigător: The Sting)

1975: – (film câștigător: The Godfather II)

1976: Dog Day Afternoon (ghinionul lui Sidney Lumet a fost că a fost lansat în același an cu capodopera câștigătoare a lui Milos Forman: One Flew Over the Cuckoo’s Nest)

1977: Taxi Driver și Network (am vorbit în preambul)

1978: Star Wars

1979: – (film câștigător: The Deer Hunter)

1980: Apocalypse Now și …And Justice for All

1981: The Elephant Man

1982: – (film câștigător: Chariots of Fire)

1983: – (film câștigător: Gandhi)

1984: The Right Stuff (pentru regia deșteaptă a lui Philip Kaufman)

1985: – (film câștigător: Amadeus – din nou Milos Forman câștigător fără drept de apel!)

1986: – (film câștigător: Out of Africa)

1987: Blue Velvet

1988: – (film câștigător: The Last Emperor)

1989: – (film câștigător: Rain Man – Doamne, ce film!)

1990: – (film câștigător: Driving Miss Daisy)

1991: Wild at Heart (a treia mare ratare a lui Lynch!) și The Godfather III

1992: The Silence of the Lambs

1993: Scent of a Woman (cine mai ține minte azi câștigătorul Unforgiven – chiar dacă unul dintre cele mai frumoase western-uri ale ultimilor decenii?!)

1994: Philadelphia (a câștigat Schindler’s List, probabil atunci a apărut celebrul banc: Î: Care este sărbătoare națională a evreilor? R: Premiile Oscar!)

1995: The Shawshank Redemption (poate cel mai bun film din istorie, fie măcar prin prisma voturilor de pe IMDB!) și Pulp Fiction (s-au nimerit în același an cu capodopera  Forrest Gump…)

1996: offf, câte filme bune într-un singur an: The Bridges of Madison County, Sense and Sensibility, Apollo 13, Casino, Living Las Vegas (a câștigat Braveheart, un alt mare film)

1997: Jerry Maguire

1998: Good Will Hunting, As Good As It Gets

1999: La vita è bella

2000: The Sixth Sense, The Straight Story

2001: – (film câștigător: Gladiator)

2002: The Lord of the Rings: The Fellowship of the Ring

2003: The Lord of the Rings: The Two Towers

2004: 21 Grams

2005: Eternal Sunshine of the Spotless Mind (dovada că Jim Carrey nu e doar actor de comedie)

2006: Good Night, and Good Luck (singur film care cât de cât poate concura cu câștigătorul Crash)

2007: Little Miss Sunshine

2008: – (film câștigător: No Country for Old Men)

2009: – (film câștigător: Slumdog Millionaire)

2010: – (film câștigător: The Hurt Locker)

2011: – (film câștigător: The King’s Speech)

2012: – (film câștigător: The Artist – o interesantă revenire la filmul mut)

2013: ?

După 20 de ani (I)

Mare întâlnire mare! 20 de ani de la finalul liceului. Recunosc, deși știu de eveniment de vreo două săptămâni și mai e mai bine de o lună…e fascinant să te gândești la o perioadă atât de lungă și atât de scurtă în același timp. Rost și timp de filosofat mai e, încep să-mi adun creierii gândindu-mă la muzica acesor două decenii.

1992: Runaway Train -Soul Asyum

1993: Numb – U2

1994: Black Hole Sun – Soundagarden

1995: Miss Sarajevo – Passengers

1996: Child – Robert Miles

1997: Anybody Seen My Baby? – Rolling Stones

1998: Frozen – Madonna

1999: Vama Veche – Vama Veche

2000: Baby – Iris

2001: Geri Halliwell – It’s Raining Men

2002: 1000 – VANK

2003: Behind Blue Eyes – Limp Bizkit  (preluare după faimoasa piesă cu același titlu a formației The Who)

2004: Vertigo – U2

2005: Fuck Them All – Mylene Farmer

2006: You’re Beautifull – James Blunt

2007: Paul van Dyk – Let Go

2008: Viva La Vida – Coldplay

2009: No Line On The Horizon – U2

2010: Stai pe același drum – Bere Gratis

2011: Someone Like You – Adele

Lumea bancară

Criză economică mondială, pornită – după cum bine se știe – încă din 2007 (criza subprime), dar conștientizată la nivel global abia un an mai târziu, în septembrie 2008, când a avut loc spectaculoasa prăbușire a Lehman Brothers și multor altor nume mari din industria financiară le-a trecut glonțul pe la ureche. Deși sistemul bancar global nu a avut schimbări semnificative, viața și evoluția băncilor s-a schimbat semnificativ: încrederea în bănci nu se mai măsoară exclusiv în termeni financiari (total active, profit, etc.), ci și din punct de vedere al imaginii, al puterii de a oferi încredere, al brand-ului.

Brandirectory – o foarte cunoscută agenție britanică de brand rating – a publicat la începutul acestui an topurile pentru anul 2011. La nivel global, pe primul loc se află Google cu o valoare a brand-ului de 44,4 miliarde USD (locul 2 în 2010), urmat de Microsoft (locul 5 în 2010) și Walmart (locul 1 în 2010). Singurele bănci aflate în top 10 sunt Bank of America pe locul 6 (30,6 mld. USD) și Wells Fargo pe locul 9 (28,9 mld. USD).

Câteva aspecte statistice interesante:

  • în primele 10 poziții o singură companie din afara SUA: Vodafone (Marea Britanie);
  • valoarea totală a mărcilor americane reprezintă peste 1.300 de miliarde USD reprezentând 40% din total, în timp ce valoarea mărcilor din Uniunea Europeană este de 975 mld. USD (30%). Mărcile nipone au o valoare de 324 mld. USD (10% în total, locul 2 pe națiuni!), peste cele ale BRIC de  275 mld. USD (8% din total);
  • General Electric este pe locul 6 al valorii brand-ului, dar se menține pe primul loc în lume, deși capitalizarea sa pe piață este de peste 475 mld. USD.

Dar să revenim la bănci: locul pe care o bancă îl ocupă într-un top (indiferent de criteriile topului) este direct dependent de valoarea activelor și de notorietatea băncii pe piață. Cele două aspecte sunt interdependente și, mai mult decât atât, este evident că o scădere semnificativă a unuia dintre cele două elemente aduce cu sine riscuri imense, în actuala conjunctură mondială punându-se chiar problema supraviețuirii.

Valoare brand

 

Valoarea totală a brand-urilor bancare din The BrandFinance® Banking 500 a crescut în 2011 cu aproximativ 139 mld. USD, 78% din câștigul total fiind aferent băncilor de pe primele 100 de locuri, conform autoriilor studiului. Creșterea nu este atât de spectaculoasă pe cât pare, în 2010 s-a înregistrat un declin de 209 mld. USD, din care 84% datorat primelor 100 locuri.

Evoluția mărcilor a fost însă diferită datorită condițiilor diferite din mediul economic din SUA, Uniunea Europeană, Japonia sau China. SUA, care a reușit o restructurare mai rapidă și mai naturală prin sute de bănci care au dat faliment, a avut un an 2011 mult mai bun decât conservatoarea Europă tot mai mult presată de criza datoriilor și de lipsa unor soluții pe termen lung. Aceasta a condus la creșterea cu cinci a numărului de bănci americane prezente în top, în timp băncile europene au scăzut …tot cu cinci.

De altfel, SUA este prezentă cu patru bănci în top (Bank of America si Wells Fargo pe primele două locuri, Chase pe 5 și Citi pe 9), Marea Britanie cu două bănci (HSBC loc 3 și Barclays loc 7), China de asemenea cu două bănci (ICBC loc 8, China Construction Bank loc 10).

Topul este completat de Santander, care ocupă locul 4 (singura bancă din zona euro prezentă în primele zece mărci pe plan mondial este una spaniolă!) și de Bradesco – banca braziliană de pe locul 6 având așadar cel mai valoros brand dintre țările BRIC.

Brandirectory consideră că cea mai spectaculoasă creștere a valorii de brad a avut-o tot o bancă braziliană, Itaú, ca urmare a achiziției și rebranduirii Unibanco (altă bancă braziliană).

Dintre băncile care au subsidiare în România, remarc prezența Societe Generale pe locul 24 (valoarea mărcii 8,1 mld. USD), Unicredit loc 30 (6,6 mld. USD), Erste loc 41 (4,3 mld. USD) și Raiffeisen loc 68 (2,5 mld. USD). Desigur, la nivel național situația este cu totul alta, notorietatea CEC fiind uriașă și valorând enorm.

…și valoare active…

Topul mondial al băncilor din punct de vedere al activelor totale este însă mult diferit. Firesc, intervin în ecuație o multitudine de factori, printre care segmentul pe care acționează cu precădere (retail, investiții, etc.), influența crizei asupra evoluției din ultimii ani (de la criza subprime din SUA până la criza datoriilor suverane din Europa), precum și consolidarea pozițiilor financiare prin fuziuni, preluări, etc.

Așa se face că topul primelor 10 bănci (conform site-ului relbanks.com), arată astfel:

Loc

Banca

Active

(mld. USD)

Tara

Data

1

BNP Paribas

2,792.10

France

30.06.2011

2

HSBC Holdings

2,690.90

UK

30.06.2011

3

Deutsche Bank

2,681.30

Germany

30.06.2011

4

Mitsubishi UFJ Financial Group

2,479.50

Japan

30.03.2011

5

Barclays PLC

2,395.30

UK

30.06.2011

6

Royal Bank of Scotland Group

2,319.90

UK

30.06.2011

7

Industrial & Commercial Bank of China

2,304.40

China

30.06.2011

8

Bank of America

2,264.40

US

30.06.2011

9

JPMorgan Chase

2,246.80

US

30.06.2011

10

Credit Agricole SA

2,236.80

France

30.03.2011

Sunt sesizabile două diferențe majore față de topul Brandirectory:

– diferențele valorice în structura primelor locuri sunt mult mai mici: 25% variație între prima poziție 1 și cea de a zecea, față de 80% în cazul brand-urilor;

– 6 bănci europene (3 bănci din zona euro, 3 din Marea Britanie), două din SUA și cîte una din Japonia și China.

…sau siguranță și prudență?

 Din nou ne vom raporta la un top, este vorba de topul 50 al celor mai sigure bănci din lume întocmit de revista Global Finance. Pentru ca o bancă să fie eligibilă s intre în top trebuie să fie în primele 500 de bănci din lume din punct de vedere al activelor și să fi primit ratinguri de la cel puțin două dintre cele trei agenții: Moody’s, S&P și Fitch.

Binențeles că a treia părere diferă la rândul ei de celelalte două. Pe primul loc se află banca germană KfW fondată în 1948 având scop reconstrucția Germaniei și coordonarea fondurilor Planului Marshall; banca are capital integral de stat (sic! parcă vorbeam ceva de CEC mai devreme!). În continuare aflăm tot bănci de stat, pe locul doi este Caisse des Dépôts et Consignations din Franța (da, tot un fel de CEC!), iar pe trei Bank Nederlandse Gemeenten din Olanda. Primul nume important îl regăsim abia pe locul 10, este vorba de spaniolii de la Santander, în timp ce BNP Paribas și HSBC se află pe locurile 15 și respectiv 16.

De remarcat că în primele 10 poziții sunt ocupate exclusiv de bănci europene, în timp ce SUA are doar șase bănci în top – BNY Mellon pe locul 24 este prima prezență americană în top. Un alt aspect interesant este reprezentat de prezența în clasament a două bănci arabe: National Bank of Abu Dhabi (loc 46) și National Bank of Kuweit (loc 47).

Statele BRIC sunt prezente în acest top doar cu două bănci chineze: China Development Bank (loc 38) și Agricultural Development Bank (loc 42).

În concluzie se ridică firesc întrebarea: ce legătură este între aceste topuri? Ar fi la îndemână să spunem că niciuna sau să ne pierdem într-un lung lanț de dezbateri privind criterii, iar fondul problemei să pice în derizoriu. În realitate răspunsul este simplu: ne aflăm în plină schimbare și, cum apele nu s-au limpezit, este dificil să lipim etichete și să dăm verdicte.

În studiul intitulat ”Banking in 2050”, PricewaterhouseCoopers anticipa în anul 2007 că piața bancară internă a Chinei o va depăși pe cea din SUA în 2043. În 2011 același PwC a revizuit proiecția scăzând-o la orizontul anului 2023. De asemenea, au mai fost modificate și alte previziuni: piața E7 (China, India, Brazilia,Rusia, Mexic, Indonesia, Turcia) o va depăși pe cea a G7 (SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franta, Italia, Canada) în 2036 (față de 2046 cum se anticipa în studiul precedent), India va depăși Japonia în 2033 (2041 în studiul precedent), etc.

Sigur, factorii de influență se pot schimba oricând, generând pe termen scurt sau mediu o evoluție contradictorie. Totuși, trendul are o direcție clară, indiferent dacă va continua să se accelereze sau, dimpotrivă, să decelereze. Lumea se schimbă, inclusiv lumea bancară.

Superlativele anului 2011

Anul 2011 a fost un an deosebit din multe puncte de vedere. Atât de deosebit, încât spunând-o sună a platitudine. Totuși, a fost un an în care s-au întâmplat atât de multe lucruri, în acest sens cred că toate aspectele importante, complicate, merită mai curând o caracterizare în termeni simplii, decât un vocabular sofisticat, năucitor, care ar aduce poate mai multe semne de întrebare.

2011 va rămâne în istorie cu multe momente de cotitură, evenimente importante:

– revoltele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu;

– criza datoriilor suverane, în special în zona euro;

– demararea intenției Europei de a crea SUE (Statele Unite ale Europei);

– evenimente violente: cutremur și tsunami în Japonia, violențele din Londra, atentatul de la Oslo, moartea liderilor numiți teroriști: Ben Laden, Ghaddafi, Kim Jong Il, etc.;

– populația mondială atinge 7 miliarde de locuitori;

– războiul economic mondial (retrogradarea ratingurilor de țări și bănci, demisiile guvernelor din Italia și Grecia, etc.);

– moarte unor oameni care au marcat istoria, în special prin activitatea lor artistică și/sau socială: Annie Girardot, Liz Taylor, Garry Moore, Sidney Lumet, Ernesto Sabato, Peter Falk, Ralph Malvin Steinman (primul laureat Nobel postum – motivația comisiei fiind că la momentul deciziei nu a știut de moartea sa; premiul a fost primit pentru descoperiri în domeniul activării imunității înnăscute), Steve Jobs, Dennis Ritchie (creatorul limbajului C, al Unix-ului), Joe Frazier (mare ”greu” al boxului profesionist), Socrates (celebru fotbalist brazilian), Cesaria Evora, Havel – ordinea e pur cronologică;

– moartea unor români importanți: Marin Constantin (fondatorul Madrigal a murit chiar în prima zi a anului 2011), Bartolomeu Anania,    Ion Hobana, Romul Munteanu (printre altele directorul Editurii Univers între 1970 și 1989, unde a contribuit decisiv la crearea unei ”biblioteci universale” în limba română, ideal prima oară propus de I.H. Rădulescu), Teodor Negoiță (primul român la Polul Nord în 1995), Fănuș Neagu, Mircea Iorgulescu, Cornel Fugaru, Mircea Ivănescu, Arsenie Papacioc, Viorica Bucur, Johnny Răducanu, Paul Everac, Liviu Ciulei, Alexandru Tocilescu, Andrei Blaier, Mihnea Gheorghiu (președintele Uniunii Cineaștilor din România, scenaristul filmului Burebista, fondator al Revistei Secolul XX, autor a mai unor traduceri antologice din limba engleză a întregii opere a lui Shakespeare și Walt Whitman, precum și a altor opere semnate de Dickens, T. Williams, etc.).

Superlativele anului 2011:

Cel mai bun film produs în 2011 (din cele văzute): The Adjustment Bureau

Cel mai bun film vechi văzut în 2011 :  It’s a Wonderful Life din 1946, cu James Stewart și Donna Reed

Cea mai bună carte citită în 2011: Taras Bulba de Gogol

Cea mai frumoasă melodie: Someone Like You – Adele, care, de asemenea, a avut cel mai bun album al anului ”21” și tot ce mai vreți voi în materie de muzică

Cea mai ascultată melodie: Drive – REM

Cel mai bun post de radio: Radio România Cultural (acest post este o bucurie enormă pentru mine, grație în primul rând faptului că mi-a fost furată antena de pe mașină!). Remarc aici în primul rând matinalul (în mod special rubrica 5 km/h a lui Ioan Budura) și teatrul radiofonic.

Cel mai bun post TV: TVR Cultural. De departe.

Cea mai bună emisiune TV (e drept că eu nu prea mă uit la TV de ani de zile): ”Românii au talent” – PRO TV. Motivația e simplă, dar extrem de importantă: format internațional calibrat inteligent pentru cultura poporului român; show de excepție care poate fi urmărit de oricine între 7 și 100 de ani, de la muncitor necalificat la profesor universitar.

Cea mai bună postare pe blog: ”Anul 2012 – o ipoteză optimistă” – premiu sincer, nu pentru că e scris de tata…

Cea mai bună postare a mea pe blog și apărut în Cadran Politic (uite că îmi dau și mie un premiu :P): ”Statele Unite ale Europei – soluția pentru criza euro” – pentru simplul motiv că am anticipat argumentat cu câteva zile înainte trendul Europei 😉

Premiul special al anului 2011: Sibiul, Mărginimea Sibiului, Gura Râului: PENTRU CĂ EXISTĂ.

SĂ FIM SĂNĂTOȘI ÎN 2012 ȘI FIE BINE PENTRU TOATĂ LUMEA! LA MULȚI ANI!

TOP 250 filme

Ieri, după activitățile administrativ-gospodărești și înainte de venirea Moșului, am reușit să finalizez Top 250 filme, proiect început pe la începutul anului (vezi aici).

TOP 250 filme l-am pus și pe IMDB ”My best 250 movies”. Înainte să dați click, citiți mai jos și câteva dintre premizele pe care le-am avut în vedere, inclusiv câteva statistici de care m-am mirat chiar și eu! 🙂

Mi-a fost imposibil să le pun într-o ordine a valorii, așa că le-am ordonat cronologic descrescător. Cele mai multe filme sunt din perioada anilor ’90: 61 de filme (aproape un sfert din total!), pe locurile 2 si 3 fiind anii 2000 cu 46 filme, respectiv anii 60 cu 44 filme. Sigur că depinde de generație, de memorie, dar nu are rost să intrăm în teoria chibritului și în polemică inutilă.

Din punct de vedere al prezenței regizorilor în top – aici am avut chiar și eu parte de câteva mari surprize! – vreau să remarc două prezențe pe primul loc ex equo Chaplin și Kubrik cu câte 8 filme.  Urmează cu câte 6 filme: Fellini, Hitchcock și Milos Forman, cu 5: David Lynch, Mike Nichols și Sydney Lumet, iar cu 4: Antonioni și Coppola. Aceștia ar fi, așadar, primii 10 regizori dpdv al numărului de filme. M-a surprins și pe mine prezența lui Coppola înaintea lui David Lean, Orson Wells sau Polanski (toți cu câte 3 filme), ca să nu mai spun că Brian de Palma – care mie nu îmi prea place – e prezent cu Carrie și Scarface (în principal datorită rolurilor memorabile făcute de Sissy Spacek, respectiv Al Pacino), este înaintea lui Truffault sau Capra. Însă film nu înseamnă doar regie… Nota bene: 137 regizori sunt prezenți cu doar un film.

Să vedem o statistică privind actorii. Inițial, topul l-am făcut în Excel, cu toți actorii pe o coloană, așa că statistica nu o pot face decât manual: Al Pacino 13 filme, De Niro 10, Nicholson 9, Hopkins 7, Chaplin 8 (logic), Dustin Hoffman 6, Tom Cruise 5, Anthony Quinn 4, Paul Newman 6, Robert Redford 6, Mastroianni 3, James Stewart 6, Charlton Heaston 5, Tom Hanks 4, Olivier 3, tatal Douglas 3, fiul tot 3, etc.

4 filme românești în top: Mihai Viteazul, Filantropica, Occident și California Dreamin’. Acum realizez că am uitat Balața lui Pintilie, care e însă în top datorită prezenței în lista celor 40 de regizori care au realizat Lumiere et Co.

Cam atât, restul vă las să descoperiți singuri. Sigur că lipsesc multe filme celebre, sunt altele de care poate nici nu ați auzit, dar dacă nu vă convine, făceți-vă propriul top. Succes!

Crăciun fericit cu sănătate și pace alături de cei dragi vouă!