Borg de România sau fals tratat de identificat bizonii

Ce se întâmplă în România este, de mulți ani, echivalentul unui curs de manipulare. Luând în considerare succesului punerii în practică, probabil că în curând la cursuri chiar vor fi date exemple concrete despre evenimentele din ultima perioadă.

Succesul este evident…grămada de bizoni care au votat mereu ”cu cine trebuie”, cu Iliescu, apoi cu Constantinescu, apoi iar cu Iliescu (sau Vadim!), de două ori cu băse și o dată cu Iohannis. Bizonii au forța turmei, nu avem ce face. Problema e că bizonul nu are mult creier, el votează schimbarea, mereu ”trendy” că așa e ”cool”. Nu vreau să discut de data aceasta că bizonul e influențat de Gigi Becali, Vadim, Liiceanu și Patapievici (alăturarea nu e întâmplătoare!). Nici de faptul că 90% din presă critică doar în funcție de interese. Nici de canalele pe care sunt influențați – tv, facebook, etc. Nici de interese străine (economice, politice, etc.). Nu vreau să vorbesc despre acestea pentru că s-a vorbit mult, s-a realizat puțin. Vreau să vorbesc despre bizoni.

Bizonii sunt de două feluri, după cum văd viața, unii roz, alții de culoare neagră. Ca orice turmă, și cea de bizoni are un stăpân care îi dă direcția: hăis sau cea. Ca să nu bat câmpii, dau și exemplu cu ce am văzut chiar astăzi referitor la Ponta, DNA, ambasade, politicieni cu apucături de onaniști mereu în căutare de pupat un cur de la Înalta Poartă.

Vestea bună este că pe Facebook eu unul nu am prieteni bizoni. Vestea proastă este că unii dintre ei au. (Problema lor, sper să nu se introducă și impozit pe cap de bizon…) Astăzi am văzut că au postat și ei una-alta, au mai comentat. Mă rog, fiecare cu opțiunile sale. Dacă nu suntem de acord, asta nu înseamnă că unul dintre noi e bizon (dacă nu ai înțeles asta, recitește ”definiția” de mai sus, dacă nici după recitire nu ai înțeles, chiar tu ești bizon și te rog să te identifici!). Mă rog, dacă ai o zi proastă și ai făcut greșeala să încurajezi bizonul, ți-o furi.

Ei bine, haitele de bizoni s-au încăierat astăzi. Din nou. Pe eternul principiu ”cine nu e cu noi, e împotriva noastră”. Bun prof Stalin ăsta! Uite, la o declarație făcută de Monica Macovei – vă rog să nu începeți încă să râdeți! – cineva a scris ”Să dea D-zeu să ajungeți premier!”. Acum puteți să râdeți, eu unul am râs în hohote! Comentariile sunt de prisos!

Sau ziariștii, care în graba de a grăbi știrile fac gafe incredibile. De exemplu: poza asta epocală cu Alina Gorghiu. Aici comentariile nu au fost de prisos. 😉

Desigur, adunătura obișnuită – semidocți, sfertodocți, grandilocvenți sau, pur și simplu, idioți. Unul, cel mai bizon dintre bizonii de astăzi, a adus argument la știrea cu ambasadele că ”eu vb in calitate de cetatean al Romaniei, dar care mai are si o alta nationalitate; prin urmare nu traiesc doar in Romania”. Wow! Categoria ”Din puțul gândirii”. Mai mult, și categoria ”Eu am trei în loc de două…” , l-am și întrebat, să știu și eu – muritor de rând – cu cine stau de vorbă. Mi-a răspuns cu o întrebare la datoria externă, apoi cu alta referitor la taxele introduse de Ponta. Normal, ”dacă nu poți să-i convingi, zăpăcește-i!”.

Și numărul de bizoni crește, să vedeți la alegerile din 2016!

Nicio șansă să scăpăm de ei! Se înmulțesc ca iepurii. Ca virușii de Windows. Ca Borg-ul!

”We Are the Borg. You Will be Assimilated. Resistance is Futile.”

Picard_as_Locutus(sursa foto: Wikipedia)

 

Discriminat, ca de obicei

România este probabil cel mai bun exemplu de dictatura minorității. Ești minoritar, ai șanse să ai niște drepturi în plus, condiția e să te descurci. Foarte asemănător cu situația de dinainte de 1990.

Concret, m-a iritat ideea asta a lui Ponta: „Opinia mea este că alocaţia pentru copii trebuie să fie diferenţiată, în funcţie de cine are nevoie de bani, pentru că 82 de lei pentru o familie amărâtă sunt foarte puţini şi 82 de lei pentru o familie care are posibilităţi nu contează, probabil că nici nu-şi încasează. Ideea de a da 82 de lei la toată lumea în mod egal e o idee pe care eu o consider nepractică. Aş fi preferat să dau nu 82, ci, nu ştiu, 164 sau 328 de lei la familiile care au venituri reduse (…) şi să nu mărim la cei care oricum nu vor lua cei 42 de lei, pentru că au părinţii venituri suficiente şi la care cei 42 de lei nu contează” (sursa: Mediafax)

Mai mult, i-a dat temă și Rovanei Plumb, care a declarat astăzi că va întreba la Curtea Constituțională dacă alocaţia copiilor este drept universal sau diferenţiat!

WTF?!

În actuala situație, eu mă simt discriminat față de cei care au salariul minim pe economie datorită următoarelor aspecte:

1. plătesc impozit de venit peste medie, deci și peste cei cu venituri mici (”amărâți”, după cum i-a numit Ponta)

2. nu beneficiez de nicio deducere din impozit pentru copii pentru că depășesc limita stabilita prin lege

3. familia mea are un venit de peste 530 lei/membru, deci nu beneficiem de ajutorul de 42 lei/copil/luna (hotărâre luată chiar de Mr. Ponta în mijlocul campaniei din 2014).

4. nu beneficiez de niciun ajutor direct de stat (ex. ajutor pentru încălzire în sezonul rece)

5. am cumpărat aproape în fiecare an manuale din banii mei pentru că erau fie mizerabile, fie lipsă (recordul a fost cu manualul de istorie parcă tipărit în 2009 și atât, dar după care se preda și în anul 2014!). Pentru că nu a fost gata școala de renovat, noi părinții am decis în 2007 să achiziționăm bănci din banii noștri pentru ca să poată copiii noștri să învețe să scrie (clasa I-a). Și mai am n exemple similare din învățământ, sănătate, etc.

6. nu am primit casă de la ANL, deși îndeplineam mai multe condiții încă din anii 2000-2001 de când am depus cererea (căsătorit, copil, etc.). În schimb, au primit casă (achiziție sau închiriere) oameni care nu îndeplineau/îndeplinesc condițiile deloc sau aproape deloc. Unii le-au luat ”ca investiție, ca să le închiriem”, în schimb eu a trebuit să aștept câțiva ani să am posibilitatea de a-mi lua casă și de a plăti 20 de ani rate. Și, mulțumesc lui D-zeu, nici nu am încurcat băncile vreodată. Evident, nu am beneficiat de Prima Casă (un program foarte bun!).

7. Evident, nu am beneficiat de Prima Mașină (alt program, dar doar … bunicel!)

…..

Lista e lungă. Nu îmi propun nici să mă laud, nici să mă plâng. Înțeleg foarte bine protecția socială și mecanismele acesteia, inclusiv dpdv financiar.

Desigur, e absolut normal ca statul să ajute populația de ”amărâți”. Dar hai să nu întindem coarda prea tare, că se rupe. Să nu mai încurajăm țiganii să facă 10 copii care să trăiască din alocații și/sau din furtișaguri.

Eu unul, deși consider că e mică alocația, chiar și așa mărită la 84 de lei, este un plus pentru orice buget. Un copil, din care să iasă un om care să producă pe viitor, nu să fie un asistat social, costă mult lună de lună. Asta e datorita mea firească, normală, de părinte responsabil.

Dar tu pleci de la premiza că ăia cu bani nu își ridică alocațiile, că toți copiii au smartphone și alte aberații d-astea, înseamnă că ești rupt total de realitate.

Trezirea!

P.S. Pentru cei care au semnalat și nu numai… Greșeala cu 82 de lei în loc de 84 de lei îi aparține lui Ponta, nu mie!

Papahagi – nici Papă, nici Hagi, doar un demagog

Nu mi-a plăcut niciodată Adrian Papahagi. Întotdeauna mi s-a părut aciuat pe lângă tripleta băse-Boc-Udrea. (Vizual ceva de genul acesta.)

Mă abţin să intru în detalii, deşi cred că am destule argumente.

Aflu însă de o recentă declaraţie a sa, cu care sunt în mare măsură de acord.

Iată teoria mea asupra ciclurilor istorico-morale: efectele devastatoare ale comunismului se văd doar acum, la zeci de ani distanţă. Omul nou, parvenitul fără studii şi moralitate, impostorul, ţoapa (e.g. Udrea, Zgonea, Vanghelie, Ponta etc.) a ajuns dominant. În anii cei mai negri ai comunismului – 50-60 – erau activi încă oamenii din interbelic. În anii 70-90 omul interbelic mai trăia încă, iar cei maturi erau elevii lui. Abia după anii ’90, şi mai ales în anii 2000 s-a impus definitiv omul nou, născut, crescut, educat de alţi oameni noi, în comunism.

La fel în Occident. După război domina o generaţie austeră, morală, conservatoare, creştină, care cunoscuse oroarea şi preţuia cum se cuvine patriotismul, morala, tradiţia. Mai 1968, cu toată agitaţia marxistoidă, comunistoidă, anti-valori, anticreştină, cu toată depravarea şi deconstrucţia aferente, îşi dă abia azi roadele, când soixantehuitarzii de ieri au ajuns sexagenarii care conduc Europa. Graniţa sunt anii ’90, când au ieşit din scenă ultimii lideri născuţi în interbelic, care trăiseră la o vârstă matură războiul şi aveau alt tip de educaţie: Thatcher (1925), Reagan (1911), şi chiar Mitterand (1916), Kohl (1930)”.

Sursa: TheEpochTimes

Apreciez declaraţia. Nu şi demagogia! El s-a trezit să vorbească?!

1. Sunt cu 3 ani mai mare ca el, iar tata e născut cu 4 ani înaintea lui taică-su. Deci aceeaşi generaţie, educaţi de aceeaşi generaţie. Da, aceeaşi generaţie cu Ponta sau Udrea. Sau Ridzi. Sau Funeriu. Asta e, nici mie nu-mi face plăcere să o spun. Dar sigur nu sunt cu generaţia decreţeilor Vanghelie sau Zgonea, generația celor care au făcut Revoluția din 1989, dar care a reușit să scoată în prim-plan mai mult ”șmecherașii” decât oamenii de valoare. Sociologii pot să explice mai bine ca mine de ce, dar intuiți și voi.

2. A intrat în politică în 2010 – consilier al ministrului Teodor Baconsky -, iar doi ani mai târziu era, împreună cu Udrea, unul dintre cei mai aprinși susținători ai lui Băsescu pe perioada suspendării acestuia. Demagogie curată, Coane Fănică! În 2012 a candidat cu probabil cel mai aberant slogan posibil „Forţa mea eşti tu! Femeie romă, lesbiană şi atee„.

La urma urmei, dacă am ajuns să avem un premier plagiator, pucist şi cheguevarist, de ce n-am avea în scurtă vreme o preşedintă romă, lesbiană şi atee„, a scris Papahagi pe pagina sa de Facebook la acea vreme. Prin această postare, se pare că a vrut să-i dea o replică lui Remus Cernea, consilier al premierului Victor Ponta în acel moment, care declrase că: „România va fi cu adevărat liberă şi democratică atunci când va avea preşedinte o femeie romă, lesbiană şi atee„.

A pierdut și vroia să schimbe legea, să se judece cu cineva, era greu de digerat eșecul. O altă mizerie – când i-a șoptit tot Elenei Udrea să spună de Ponta și Antonescu că sunt ”SIDA și cancerul”, dar aceasta a preferat expresia ”tusea și junghiul” șoptită de Baconsky (vezi aici, dacă ai uitat). De fapt prietenia Papahagi – Baconsky este una firească în condițiile în care amândoi au același nivel de bun-simț: zero barat. Firesc, doar sunt ”copiii” lui băsescu.

3. Întotdeauna pozează în posturi foarte elitiste. (Putem spune firesc, pentru că se adresa electoratul băsist, care ”pune botul” ușor la nunanțele superficiale.) Probabil și datorită faptului că, având studii și în România, dar și în străinătate, își imaginează că este superior. Probabil mai țineți minte când i-a spus cu nesimțire totală profesorului universitar Vlad Nistor: ”Am auzit că sunteţi profesor. Aţi studiat ca mine la Sorbona? Aţi trimis studii ca mine la Sorbona?” (link aici, dacă ai uitat). Nu contest valoarea sa profesională – chiar nu mă interesează! – , ci valorile sale umane de joasă speță. Studiile îți pot deschide mintea, crea numeroase oportunități, dar drumul ți-l alegi singur.

Mă opresc aici, dacă îmi mai amintesc ceva, sigur am nevoie de un antivomitiv…

Un pic de IT și multă politică (Pe scurt 2015)

Am tot amânat să scriu, deși subiecte sunt la alegere. Așadar, pe scurt:

1. După aproape 5 ani de laptop, m-am întors la pc. L-am luat de pe okazii.ro, totul OK. Aveam nevoie de o tastatură și un mouse, cele vechi erau păstrate doar ca rezervă dacă ”picau” cele de pe pc-ul lui fi-miu. Tastatura, chiar jalnică, cu un picioruș rupt…d-aia nici nu puteam să scriu mai mult de câteva rânduri.

În fine, m-am documentat un pic și le-am ales pe amândouă de la Altex. Am comandat online, în ideea că ar veni în max 24 h în București, cum se spune pe site. Buuun, zic! Nu a venit în 24 h. OK, hai să nu fiu cârcotaș că am comandat pe la ora 22. Dar primisem mail că îmi confirmă toată comanda (sau ambele produse, nu mai știu cum suna mailul). După aproape 48 h a venit curierul. Doar cu mouse-ul. Grrr. Am amânat vreo 2-3 articole pe blog pe ideea că le scriu în weekend-ul trecut și a trebuit să le amân din nou. Tastatura a venit abia miercuri. După șase zile, nu în 24 de ore cum se laudă ei. Zici că cine știe ce comandasem…  Plus că am constatat că are layout de limba română, ceea ce nu scrie pe site. Pentru mine e chiar OK, dar ceilalți din casă sunt cam deranjați deocamdată. Ideea este că a trebuit să le fac sesizare ca să îmi spună ”Produsul se va livra in urmatoarele 48h cu o notificare in prealabil din partea curierului nemoexpress.” Bine, habar nu am dacă nu cumva este vina curierului, dar – sincer – nici nu mă interesează. La fel de bine poate să fie softul care ține stocurile. Sau altceva. Chiar nu mă interesează. Mai ales că e a doua oară. Probabil și ultima, că nu mai am de gând să mă mai încurc degeaba cu ei.

Ca să fie povestea completă, am să adaug ce am scris și pe FB. La polul opus… o surpriză plăcută de la cel.ro. S-au mișcat nesperat de repede. Mi-ai picat un HDD extern aflat încă în garanție. L-am dus miercuri dupăamiază, joi seara deja aveam mail că se schimbă produsul și să-mi aleg. Am ales, iar luni l-am ridicat. Eu aveam un WD Passport de 2,5”, capacitate de 500 GB pe care îl foloseam pentru backup (fotografii, filme, etc.). Nu vă sfătuiesc să luați d-astea mici. Pică mai repede, mulți pe forumuri spun că e de la interfața USB 3.0 – SATA. Posibil. La mine a dat semne de oboseală (făceam transferul de pe laptop pe pc), am dat un scandisk, au apărut 4 bad-uri, apoi brusc nu i-a mai văzut mbr-ul. Dead! Am plătit o diferență de 80 lei și mi-am luat un Seagate de 3,5”, capacitate 2 TB și, important, alimentare separată. E bun ca upgrade, dar sper să fie un backup mai bun. Din câte știu nu am pierdut nimic sau, cel puțin, nu ceva important de pe cel vechi.

Cele două povești nu sunt ca antireclamă, respectiv reclamă. Pur și simplu e o diferență semnificativă de abordare a clientului. Este trist că vedem în 2015 că există mari jucători pe piață care nu înțeleg încă mare lucru din vânzările online, mai ales că acesta este viitorul. De fapt, deja este prezentul.

2. În nebunia politică a ultimilor 2 săptămâni aș fi avut de scris câteva articole. Evident, tot amânate și răsamânate, ideile s-au diluat. Vreau să punctez câteva aspecte esențiale:

– este un mare pericol ca în actuala situație politico-economică internă și, mai ales, în actuala conjuctură europeană să nu ai șef nici la SIE, nici la SRI;

– s-a dat liber la arestări. Este foarte bine să fie pedepsiți toți cei vinovați. Nu este însă cazul să fie pornită o vânătoare de vrăjitoare în care să fie băgați la închisoare și oameni nevinovați. Cu excepția lui Adrian Sârbu, care cred că putea fi judecat și în stare de libertate, nu am nicio bănuială în acest sens, ci doar consider că este nevoie mare de echilibru. Atât!

– mi-a plăcut mult declarația lui Ion Țiriac:”Vinovații de corupție să dea banii înapoi”. O gândim toți, dar spusă de un milionar de calibru său, declarația capătă conotații suplimentare, o greutate sporită;

– arestările în lanț arată cât de ”dreaptă” era justiția lui băsescu. Brusc, au început să fie luați pedeliștii săi apropiați de parcă ar scoate iepurii din joben. Doar nu crede cineva că până acum nu au existat probe…

– există părerea că sunt multe scandaluri acum pentru ca lumea să uite de dosarele lui băsescu. Posibil, deși nu mai credeam că se vor lămuri vreodată lucrurile în ceea ce privește ”Dosarul Flota”. Doar au fost achitați toți ceilalți în urmă cu ceva ani. Dar mai sunt câteva dosare interesante. În plus, pe măsură ce simte că pământul îi fuge tot mai tare de sub picioare, Udrea devine tot mai agitată. Istoria ne învață că multor conducători li s-a tras de la astfel de blonde. Nu uitați că, având în vedere prima meserie a blondei, ne putem aștepta oricând să ciripească! În decursul anilor, băsescu i-a sacrificat pe toți care l-ai ajutat. De ce nu ar facea-o și acum?! Dar, vorba românului chinezului ”Ţineţi prietenii aproape şi prietenii şi mai aproape!” Eu cred că dacă băsescu va fi vreodată judecat, se va întâmpla și datorită ”blondei de la drept”. Pentru că Dumnezeu nu dă cu parul…

– presa ne-a arătat încă o dată nimicnicia ei. Am văzut în urmă cu câteva luni cât de repede au devenit unii fani ai lui Iohannis. Acum – cum fanii Udrea au început să o atace. Nicio urmă de jenă, nici măcar o recunoaștere umilă gen Bobu cu a sa celebră ”am fost un dobitoc”. De 25 de ani sunt în cârdășie cu oamenii politici. Cea mi bună dovadă este cum au ajuns în presă tot felul de stenograme. Este unul dintre cele mai periculoase mijloace de manipulare și de influențare a justiției. Pe ăștia nu îi judecă nimeni? Hai, mai cu curaj!

– dacă aveți prieteni/rude/cunoscuți care sunt bugetari, sunt covins că știți că majoritatea instituțiilor statului sunt blocate de …frică! Frica de DNA. Orice achiziție se semnează greu, foarte greu. Asta dacă nu cumva licitația a fost blocată de o firmă care a depus o contestație. România economică tinde să fie tot mai blocată. De fapt, firmele private își fac singure rău forțând exagerat cu contestațiile. Cine dorește de fapt acest blocaj? Nu cumva are legătură cu ce spuneam referitor la lipsa șefilor la SRI și SIE? Eu aș spune că da!

– cam de un an, Ponta face gafe după gafe. Clar, ăsta a fost și motivul pentru care a pierdut singur alegerile. A fugit singur și a ieșit pe locul al doilea. Mereu am spus că are o problemă de comunicare. Purtătorii de cuvânt de la guvern,  partid  sau campanie au fost praf. Zaharescu, Palada, Firea = PRAF! Ar trebui ca Iohannis să-i medalieze sau măcar să-i scoată la o bere în Păltiniș. Zău! Totuși, era evident că este ”ajutat” să greșească. Singurul apropiat care are putere mare atât în guvern, cât și în partid este Dragnea. Mi s-a aprins beculețul când în seara turului doi al prezidențialelor când Dragnea a ieșit cu ”se numără”, în timp ce Ponta a fost rezervat, iar după numai două ore a apărut cu ”am pierdut, l-am sunat pe Iohannis și l-am felicitat”. De atunci bănui că Dragnea e pentru Ponta cam ce a fost Gușă pentru Năstase. Ultimele evenimente, în special faza cu cererea de audiere a lui Ponta, îmi confirmă că șansele de a avea dreptate sunt de peste 50%. Timpul îmi va da dreptate. Sau nu 🙂

Deocamdată atât. Voi reveni. Mai avem subiecte: ”uituceala” lui Isărescu, alegerile din Grecia, încrâncenarea germană și căpoșenia rusească și … multe altele!

Un război încurcat

În ultimele zile ale anului trecut, în cadrul unei emisiuni de retrospectivă a anului 2014 și de previziuni pentru 2015, Emil Hurezeanu a făcut o afirmație care a uimit ”A fost anul unor măsuri radicale şi un ultim an de pace în Europa continentală.” Declarația pe larg o găsiți aici.

Dpmdv Hurezeanu s-a referit în principal la:

– (necesitatea pentru) o nouă ordine mondială;

– criza economică nerezolvată;

– ofensiva ISIS;

– problema palestiniană;

– războiul civil din Ucraina și, în general, acutizarea tensiunilor dintre Rusia și NATO;

– terorismul.

Este evident că toate aceste elemente se întrepătrund, dar nu mă refer aici doar la terorism.

Terorismul a lovit încă de la începutul anului în stilul cel mai aberant posibil: un măcel inuman. Numai un criminal nebun poate folosi gloanțe împotriva creioanelor.

Începând de ieri, s-a tot pus problema dacă acest act terorist este sau nu o reacție provocată de caricaturile din Charlie Hebdo. Aici a apărut o nouă dezbatere ce pare să scinteze opinia publică în special în mediul online.

Oameni buni, nu mai readuceți în discuție imbecilismul violenței teroriste pentru că este ceva subînțeles. Ați văzut voi pe cineva în România, nu mai vorbesc în Occident, care să considere altfel?! E superfluu…

Cu toate acestea, e important să gândim lucrurile cât mai la rece, chiar dacă situația este foarte fierbinte. Sunt mare amator de umor, de caricaturi, dar am văzut vreo zece caricaturi de o violență pe care nu am mai întâlnit-o și care jignesc și creștinii, și evreii, și musulmanii, pe scurt – pe toată lumea.

Libertate nu înseamnă că ai voie să faci ce vrei, ci să faci ceva ce nu ofensează/jignește/etc. o terță parte. Noi, europenii, am (re)inventat libertatea acum vreo 250 de ani (chiar în Franța!). Totuși, libertatea absolută nu există în democrație, ci în haos! Doar acolo orice nebun poate face ce vrea…până ce un alt nebun îi dă în cap!

Americanii au atras atenția încă din 2012 că nu văd nicio logică în a publica astfel de caricaturi în Charlie Hebdo (detalii aici). Dar nu au fost luați în seamă, pe principul că nu are rost să îi creadă pe americanii ăia stresați de 11 septembrie. Așadar, o altă prostie tipic europeană.

Cu alte cuvinte, da, sunt de acord cu ce spun Pleșu și CTP. Surprinzător chiar și pentru mine, și nu glumesc!

Ca urmare, am dus ieri câteva ”lupte” pe Facebook cu cei care nu pricep că respectul și bunul simț sunt – sau ar trebui să fie – la baza oricărei forme de jurnalism, așa cum este și libertatea de expresie.

Nu am să reiau ”luptele” de acolo. Întâi pentru că m-am despărțit prieten cu fiecare în parte. În al doilea rând pentru că libertatea de opinie nu înseamnă că o dezbatere trebuie să se încheie cu un învingător. Nu, nu e musai nici măcar cu o opinie impusă de duelul argumentelor. Sistemul meu de valori are în centru cinstea și corectitudinea. Accept greșeala, e umană. Dar nu admit lipsa de onestitate. Ca urmare, dezbaterile acestea – deloc lipsite de substanță – m-au determinat să citesc și să tot citesc cât mai multe opinii, știri mai noi sau mai vechi, tot ce mi s-a părut că are relevanță.

Mai multe opinii mi-au atras atenția în mod pozitiv. Una dintre ele aparține lui George Damian:

Ştiţi bancul cu ţiganul borât care a plecat la furat împreună cu un jidan scârbos şi un bozgor tâmpit? E un banc fenomenal, râzi de pleznesc maţele în tine. S-a făcut şi o caricatură cu ţiganul borât care are două gâşte la subţiori, jidanul scârbos cu buzunarele pline de bani şi bozgorul tâmpit care molfăie carne crudă. Foarte tare caricatura, te dor fălcile de cât râzi. E cu satiră şi umor, bancul mi l-a spus Mircea Toma aşa că n-are cum să fie rasist. Şi mai ştiu nişte caricaturi foarte tari, apăreau într-un ziar german mai vechi, Der Stürmer, deci nişte caricaturi mortale cu jidani.

Aaa?!? Nu este voie cu jidani, ţigani şi bozgori? Dar de ce este voie cu musulmani?

(Articolul integral – aici)

O alta lui Ionel Nițu:

Mi se pare mie sau organizatiile/celulele teroriste au invatat intelligence? Am in vedere de ex operatiunea (bazata pe o combinatie rafinata) prin care a fost neutralizata o celula CIA (in Afganistan sau FATA) cu cativa ani in urma si informatiile despre cei 2 teroristi din Franta (buletinul „uitat”, ba vin spre Paris, ba sunt in nord, ba au jefuit o benzinarie, ba s-au baricadat intr-o casa). Sau sa fie o forma noua de terorism?

(Mesajul său de pe Facebook – aici)

Nu în ultimul rând, remarca lui Radu Tudor (singurul ziarist de la Antena 3 care contează):

Societatile occidentale se afla in fata unei provocari noi. Analistii au remarcat deja o autocenzura asumata de mari canale tv, ziare sau agentii de presa in privinta atentatului de la Paris. Caricaturile ironice din Charlie Hebdo nu au fost reproduse in relatarile si editiile speciale dedicate tragediei franceze. Asta inseamna ca democratia, libertatea de exprimare si drepturilor omului incep sa fie afectata de o maniera soft. Pentru inceput.

(Articol integral – aici)

Există, așa cum probabil ați observat, o multitudine de opinii de toate genurile și speciile: de la cei care acceptă orice fel de caricatură de dragul libertății de exprimare până la cei care spun că nu ar fi avut loc acte de terorism dacă Charlie Hebdo nu le-ar fi publicat. Partea bună e că toată lumea dezaprobă actele teroriste. Partea proastă este că mediul online miroase din nou a manipulare ieftină, cristalizarea atacurilor la jugulară – caracteristică postacilor, dar și semidocților – amintindu-mi de multe alte episoade pe care le-am trăit în ultimii ani, în special pe Facebook.

Oarecum, este firesc. Pe de altă parte, acest mod de abordare arată că teroriștii care au împușcat tot ce au prins (inclusiv un om de serviciu aflat în redacție în momentul atacului) și-au cam atins țelurile. Mă refer în primul rând la scopul primordial – de mediatizare a acțiunilor lor.

Devine tot mai clar că intelligence-ul poate funcționa și ad-hoc, nu neapărat în forme instituționalizate. Fac o mică paranteză. Am lucrat puțin în domeniu – mai exact m-am ocupat de coordonarea și monitorizarea activităților de Competitive Intelligence, cu accent pe analiza competitorilor, în vederea identificării punctelor slabe ale acestora și a potentialelor pericole pe care le pot genera companiei în care lucrez. Sincer, mi-ar fi plăcut să lucrez mai mult în acest domeniu, dar …nu e timpul pierdut! 🙂 Am prins ceva și…prinde bine în orice domeniu dacă știi să-ți folosești creierul.

Am făcut această paranteză pentru a pregăti o știre interesantă apărută în urmă cu o lună, dar care a ajuns la mine abia astăzi. La începutul lunii decembrie 2014, Hollande a făcut o vizită în Kazahstan. La întoarcere a făcut și o vizită-surpriză la Moscova unde, evident, s-a întâlnit cu Putin. În cadrul discuțiilor – care, oficial, au avut ca subiect situația din Ucraina – Hollande i-a povestit lui Putin cum DGSE (serviciile de informații externe franceze) l-au informat că regimul Obama pregătește un atac terorist asupra Franței sub forma unei operațiuni de tip ”false flag”, urmând ca apoi vina să pice pe Rusia. Articolul integral: aici.

Știu, site-ul pare o ciudăţenie: redacția e condusă de un sud coreean cu cetăţenie americană care e profesor universitar la Beijing, aproape sună a banc! Totuși, informația este datată 9 decembrie 2014, iar faptele vorbesc de la sine, ceea ce a și făcut ca până la această oră să fie deja preluată de multe alte site-uri.

În concluzie, războiul informațional este în toi, ceea ce îngreunează mult o analiză de intelligence, chiar dacă ne referim la DGSE, el însuși actor important în acest război. Pentru mine, mai este nevoie de timp ca să decelez evenimentele ultimelor zile atât în privința evenimentelor propriu-zise, cât și a flood-ului de informație.

Oricum, resorturile nu le vom cunoaște prea curând. Sunt multe scenarii posibile, iar asta fără să suferim de scenarită. Unul singur pare a fi valabil în orice variantă: manipularea maselor prin sensibilizare (ex. naționalism) capătă proporții, în special cu ajutorul rețelelor de socializare. Spiritul de turmă dăunează grav sănătății, mai ales când informațiile toxice curg din toate părțile. Războiul pare să nu mai aibă răbdare.

Cum încep 2015

Intr-una din zilele insorite ale lui Ianuarie 2015 un batran se apropie de intrarea in Palatul Cotroceni. Se apropie de ofiterul de garda si ii spune:
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Ofiterul il priveste bland pe batran si ii spune:
– Domnule, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici.
Batranul ii spune ca e in regula si se indeparteaza incet de intrarea in Palat. A doua zi acelasi batran se indreapta catre intrarea in Palatul cotroceni si se adreseaza ofiterului de garda (acelasi din ziua precedenta):
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
– Domnule, asa cum v-am spus si ieri, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici.
Batranul ii multumeste si pleaca incet spre locuinta sa. A treia zi batranul se duce din nou la intrarea in palatul Cotroceni si se adreseaza aceluiasi ofiter:
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Iritat, ofiterul se incrunta usor la batran si ii spune:
– Domnule este a treia zi consecutiva cand veniti aici si cereti sa vorbiti cu Basescu. V-am spus deja ca Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici. Nu intelegeti?
– Ba inteleg foarte bine, insa nu ma mai satur sa aud asta.
Ofiterul ia pozitia de drepti, il saluta respectuos (ca pe un superior) si ii spune batranului:
– Atunci ne vedem maine, domnule!

P.S. Se pare că din acest punct de vedere începem un an mai bun decât ultimii 10. 🙂

Să aveți un 2015 plin de sănătate și pace, LA MULȚI ANI!

Vodafone? Hai, pa!

Ca economist în general, dar mai ales ca profesionist în analiza costurilor, cel mai mult mă deranjează modul ”urechist” în care sunt construite prețurile în România. Se știe foarte bine că orice nimic se poate vinde la noi fie măcar și cu un ban în plus decât aproape oriunde în U.E.

Dincolo de rădăcinile psihologice ale lipsurilor din anii ’80 și apoi – din alte motive – în anii ’90, populația continuă de vreo 15 ani să cumpere orice i se bagă pe gât indiferent de preț sau de raportul preț-calitate. Cine mai merge pe afară știe clar despre ce vorbesc. Nu mă refer aici la puterea de cumpărare, ci la prețul final. Sigur, politica unor produse ar putea să aibă șansa de a benefica de politici care să țină cont și de puterea de cumpărare  – de ex. software – , dar aceasta se întâmplă datorită fricii marilor producători de a nu provoca scăderea prețurilor pe piețele mari aducătoare de profit (UK, Germania, etc.) prin re-exportarea lor din România. Probabil vă amintiți că în urmă câțiva ani țara noastră era mai mare exportator de banane decât de …morcovi 🙂

Însă nu toate aberațiile provin din operațiunile de import-export. Uneori vin pentru că …se poate! Cred că măcar acea jumătate din România care are internet a comparat prețurile din ”ofertele” marilor hypermarket-uri (nu compar vânzările din online cu cele din offline că acolo e altă poveste) și a remarcat că niciodată un produs aflat la ofertă în hypermarket-ul X nu îl vei găsi mai ieftin la hypermarket-ul Y sau Z, ceea ce este mai mult decât aberant într-o economie de piață. Se vede bine treaba, Consiliul Concurenței este un fel de lup paznic la oi sau, poate mai bine spus, o oaie paznică la lupi…că prea se înmoaie ușor 🙂

Mai concret, am să dau exemplul telefoniei mobile. Sunt Am fost client Vodafone încă de pe la începuturile lor (Connex, remember?! 🙂 ), mai întâi pe cartelă prepay, iar de vreo 15 ani abonat. La momentul inițial am preferat această rețea pentru că acolo aveam ceva mai multe contacte decât în Orange (Dialog, remember?! 🙂 ). Inițial, erau mai multe avantaje în a fi abonat decât posesor de cartelă prepay: tarife, minute incluse, progamul de loialitate, etc.  În ultimii 10 ani politica Vodafone a migrat treptat, dar semnificativ în ansamblu, pentru a oferi un produs mai bun pentru cartele decât cel pentru abonamente. Concret, eu am avut un abonament de 8 EUR cu 1000 minute/SMS-uri în rețea, 120 min/SMS naționale și 250 MB trafic internet, evident inferior cartelei deținute de fii-miu care la 6 EUR avea 4000 minute/SMS-uri în rețea, 500 min/SMS naționale și 250 MB trafic internet.

Nu sunt genul care vorbește mult la telefon și nu cred că am vorbit vreodată mai mult de 400, poate 500 de min în rețea, iar aceasta în luna decembrie de obicei. Însă minutele naționale erau evident puține…mai suni la un call-center sau un curier care nu te-a găsit acasă sau pur și simplu ai de vorbit și nu îți ajunge. O dată am fost la limită și cu traficul de net, dar în general aceasta nu e o problemă în condițiile în care WiFi găsesc aproape oriunde am nevoie.

Ca urmare, am decis să trecem pe DigiMobil. Sunt client vechi RCS&RDS și îmi plac foarte mult dpdv calitate, dar și preț. În decursul timpului m-a deranjat un singur aspect: relațiile cu publicul, dar și acesta a fost remediat acu’ vreo 5 ani. Acum sunt prompți și au servicii civilizate. Dar să nu insist că nu e articol publicitar 🙂

Primul pas – am solicitat Vodafone rezilierea contractului și trecerea pe cartelă (portarea dintr-o rețea în alta se poate face doar dacă e același nume, iar contractul cu RCS&RDS e pe numele soției). Am mai rămas 30 de zile la ei, conform contractului, ceea ce e logic și normal. M-au sunat a doua zi după solicitare, o fată amabilă m-a întrebat ce și cum. I-am explicat ce am spus mai sus: politica VDF față de abonați. Mi se explică un pic cât de avantajos e abonamentul de 19 EUR. O fi, dar nu am nevoie de toate alea așa că nu văd de ce aș trece de la 8 EUR la 19 EUR. Mă rog, fiind vorba de 2 abonamente, era vorba de o diferență propusă de 22 EUR, adică de vreo 100 lei. Pentru ce?! Le spun că decizia e luată și nu are rost să o lungim, ea mi-a explicat procedura și mi-a recomandat să îmi consum punctele de loialitate.

Buuun, zic, end of story. Pe naiba! Mai erau câteva zile și mă sună alt angajat VDF. Explic că am mai fost sunat și că decizia e luată, dar el nu și nu…să îl las să-și spună poezia cu oferta. Bine, mă, zi-o! Și iar mă ia că la aceiași 8 EUR îmi dă în plus mii de minute în rețea și în rest câteva minute naționale, câțiva mega … D’oh! Repet: NU mă interesează, plec la alt operator de telefonie mobilă. La cine, domnu’, că la concurență nu găsiți ofertă ca la noi. Haha, good one! La cine plecați? La Digi. Haideți, domnu’, client vechi … mă gândeam că plecați la Orange sau la Telekom, aberează ceva de calitate. Mă lași?!, am telefonie mobilă de la Digi de când a apărut și chiar s-a vorbit intens ani de zile și se aude bine, nu dă rateuri de rețea, etc. Iar acoperirea oricum e aceeași că datorită roaming-ului cu Vodafone 🙂 Plus că acolo unde îmi fac eu concediul semnalul VDF e slab, în timp ce Orange-ul are semnal full. Deci, despre ce vorbim?! Aaaa, păi haideți domnu’, una e să zici că pleci la Orange sau Telekom, așa vă duceți la Digi doar că vă dă abonamentul cu 4 EUR?! Da’ spusă așa…cu tupeu maxim, cu nesimțire în glas care trăda o expresie de genul ”ce dracu’ ești prost așa, bă … săracule?!”, mă rog stil de puști cocalar. I-am zis că nu tolerez nesimțirea, pa și am închis. A sunat instant de încă două ori, fără succes că i-am respins apelurile.

Dar am primit după 10 min un SMS cu o ofertă la 3 EUR inclusiv TVA, contract 6 luni: nelimitat în rețea și 100 de minute naționale/internaționale. Am râs în hohote atunci și acum cred că o iau de capăt :))

După mine oferta asta și, în general, toată această experiență finală cu VDF intră în categoria ”cât de prost să fii?!”:

1. În primul rând dacă tu, Vodafone, ai o politică de a targeta alte segmente decât ăsta al meu, te privește. Însă mă afectează și pe mine, iar asta e greșeala ta! A, dacă VDF plătește bine, cred că împreună cu unii dintre actualii și foștii subalterni le fac o segmentare mai bună decât ce fac ei acolo, bonus o estimare a impactului financiar pe câțiva ani. Și nu o să regrete, serios!

2. Dacă vrei să eviți plecările doar pe ultima sută de metrii, vino cu oferte personalizate. Erau suficiente maxim 5 minute să se documenteze că nu am ce să fac cu mii de minute în rețea sau chiar nelimitat, ci de minute naționale și chiar ceva trafic de internet.

3. Dacă departamentul de marketing (sau cine se ocupă la ei) îți spune că toată lumea pleacă pentru 2 EUR mai puțin la abonament, atunci dă-i afară. Sau, mai bine, șeful care chiar ascultă și crede asta, să plece. Că e în plus.

4. Cine subestimează concurența, face o mare greșelă. Cu atât mai mult cu cât această greșeală au mai făcut-o și alții în raport cu RDS. La lansarea telefoniei mobile în România, Vodafone s-a axat pe clienții de tip corporate (persoane juridice), iar Orange către retail (persoane fizice). Binențeles, primii au avut de câștigat pe termen scurt dpdv al cotei de piață, însă Orange este câștigătorul pe termen lung, de vreo 7-8 ani sunt fiind number one pe acestă piață foarte dinamică. Telekom e tot un fel de Romtelecom…rebrandingul este un eșec atâta timp cât faci asta fără să schimbi nimic altceva în afară de nume. Ceva, orice, măcar să lași clientului senzația că beneficiază de ceva în plus, dacă tot nu oferi ceva real, palpabil.

5. Exceptând clienții de tip corporate, Vodafone și-a focalizat atenția pe clienții tineri, interesați să aibă telefoane trendy (ex. iPhone 6) și servicii moderne (ex. 4G). Dacă se poate, premium. Binențeles, aceștia sunt dispuși să dea acești bani și chiar mai mult, căutându-și servicii sau produse suplimentare (gadget-uri). Cred că ei reprezintă în acest moment cash-cow-ul lor. Evident, ar trebui să fie stupizi să ignore acest segment. Însă  ignorând nevoile segmentul familist (35+) și al seniorilor (60+), pierd niște bani inutil. În acestă industrie costurile mari sunt cele investiționale (infrastructură, licențe, branding, etc.). Apoi, din ce știu, cheltuielile cu personalul sunt aproximativ jumătate din cheltuielile de exploatare, restul fiind servicii de întreținere a rețelei (upgrade-uri necesare ca urmare a creșterii rețelei, piese de schimb, etc.), energie electrică și nimicuri. Sigur, P&L-ul lor e grevat ani buni de cheltuielile de amortizare, dar până la urmă tot cash-ul este esențial. (Hmm, chiar ar fi interesantă o analiză comparatvă OpEx și CapEx între marii jucători de pe piață.) Nu o lungesc, ideea e că profiturile industriei sunt uriașe. Pe vârful crizei, marii operatori de telefonie mobilă aveau rezerve uriașe de cash. Evoluția averii lui Carlos Slim Helu este sinergic legată de evoluția America Movil. Și exemplele pot continua…închei aici acest punct în privința operatorilor de telefonie mobilă, deși ar mai fi multe de spus referitor despre repatrierea profiturilor, despre protecția de care s-au bucurat, mai ales în primii ani, din partea Consiliului Concurenței (și nu numai), etc.

6. VDF a pierdut mult în ultimii ani și la capitolul responsabilitate socială. Nu știu dacă au tăiat din buget sau pur și simplu este lipsă de inspirație. Ultima campanie cu adevărat bună a fost cea derulată în 2012 ”Împreună suntem mai puternici” (cu Rebengiuc, Iureș, etc.), care a dat putere brand-ului. Un proiect de responsabilitate socială trebuie dublat și de o comunicare pe măsură, altfel devine o aberație și au existat situații când chiar au făcut mai mult rău decât o neimplicare totală. Nu sunt specialist în branding/rebranding, dar percepția mea este că de câțiva ani Vodafone a încercat o repoziționare doar pe baza ”directivelor de la centru”, fără o adaptare/etalonare la cultura locală. RED este probabil cel mai bun exemplu.

7. Nesimțirea tarifelor la apelurile în alte rețele – mai scumpe decât apelul din roaming. O bună abordare a subiectului o găsiți aici.

În concluzie, prețurile le face piața. Atunci când e economie de piață. Adică acolo unde și clienții contează în ochii furnizorului. În UK – Vodafone, în România – RCS&RDS.

LE: Spelling. Și mă gândeam dacă nu cumva pierderea de câteva sute de mii de clienți suferită de Vodafone în 2014 nu cumva este și efectul plecării lui Mihai Ghyka din companie în urmă cu aproape doi ani?!