2021 e pe sfârșite, 2022 stă să-nceapă, un fel de Regele a murit! Trăiască Regele!
Anul 2021 a fost un an interesant și, cum spune chinezu’, să te ferească Dumnezeu să trăiești vremuri interesante. Sigur, treaba asta este relativă, cel puțin din punct de vedere istoric nu cred că au fost vremuri plicticoase, poate cel mult în țări mai liniștite, neimplicate în războaie, mai puțin lovite de crize. Acum suntem în plin război informațional, criza economică a început, dar …să fim optimiști! Istoria este ciclică, vor urma vremuri mai bune.
Anul ăsta am avut mai multă tragere de inimă la citit, am vizionat ceva filme bune și am făcut multe alte lucruri interesante. Activitățile turistice mi-au umplut sufletul de bucurie și sunt amintirile mele speciale din 2021, mai ales concediul în Maramureș și (re)descoperirea unei zone frumoase în Argeș unde am fost de vreo 5 ori anul acesta – văile Vâlsanului, Robăii, etc. – și unde sigur o să mai merg mulți ani de acum înainte. Am mai descoperit mănăstiri frumoase, unde slujesc preoți cu har care-ți umplu sufletul, atât la doi pași de București (Bolintin, Sămurcășești, Glavacioc), cât și un pic mai departe (Turnu – de Prahova, Aninoasa – de Argeș, etc.). Cele mai memorabile zile au fost weekend-urile de la începutul verii când am fost la Mănăstirea Rupestră Șinca Veche și mai ales minunata duminică petrecută la Trovanții din Buzău (Babele de la Ulmet). Sunt atât de multe locuri frumoase în țara asta încât e suficient să exploatezi o zonă oarecare cu mașina și pur și simplu vei fi uimit.
Teatrul a fost o bucurie rară din motive de pandemie. Am fost la Oden la ”Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, un recital actoricesc excepțional al Doamnei Carmen Tănase. Poate că Adrian Titieni nu a fost chiar la nivel de Richard Burton, dar îndrăznesc sa spun că mi-a plăcut mai mult de Carmen Tănase decât de Liz Taylor. Și am mai fost la ”Artă” la Bulandra, o comedie savuroasă cu Vlad Zamfirescu, Șerban Pavlu și Gheorghe Ifrim.
Anul ăsta chiar am văzut multe filme și, cu noroc, majoritate chiar bune, de calitate. De prin vară, când am văzut trailerul, și până ieri am crezut că French Dispach este filmul anului, Wes Anderson realizând un film aproape la fel de bun ca Grand Budapest Hotel și filmat oarecum similar (regie genială, cea mai bună din ce am văzut la filmele din 2021).
Dar aseară am văzut Don’t Look Up și spun că acesta este filmul anului! Este o excelentă satiră asupra societății actuale – probabil se dorește doar pentru societatea americană, dar e universal valabilă. Ca impact, Don’t Look Up este la nivel cu ce a fost American Beauty în 1999, în rest e total altceva. Am văzut că unii îl compară cu Idiocracy și nu-i pot contrazice, dar cred – și sper! – ca impactul să fie mult mai puternic asupra oamenilor. Eu unul abia aștep să-l revăd și să-l pătrund mai bine.
Am revăzut marile restanțe din ultimii 2 ani, din care recomand (dacă ați ratat) Jojo Rabbit, Tenet, Marriage Story, Ideal Palace, 4×4 sau Queen’s Gambit, dar și filme clasice din diferite epoci de la Crucișătorul Potemkin (1925) la Glengarry Glen Ross (1992).
Câteva superlative:
- Cel mai bun film din 2021: Don’t Look Up
- Cea mai bună regie a unui film din 2021: French Dispach
- Cea mai bun film vechi văzut în 2021: Contact (1997)
- Cea mai bună comedie văzută în 2021: Honeymood (2020)
- Cel mai bun scurt metraj văzut în 2021: Utopia (2019)
Muzical, 2021 a fost anul celor de la James, care au scos albumul ”All the Colours of You”. Nu (neapărat) că sunt eu fan James, dar albumul este foarte bine realizat, cu piese una și una! O mențiune specială pentru Magic Bus:
Sunt două cărți care mi-au marcat anul: ”Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă” de Murakami și ”Al Pacino in dialog cu Lawrence Grobel – Autobiografia”.
Cam așa…se puteam și mai mult, și mai bine, dar sunt mulțumit!
Vă urez dragii mei un 2022 spiritual, cu sănătate maximă și plin de bucurii care să vină fix de unde le așteptați mai mult! La mulți ani fericiți!
Blogul unei nopţi de vară 