90% din operele literare studiate în școală sunt aceleași ca în urmă cu 50 de ani. Cei din generația mea își aduc probabil aminte că majoritatea manualelor din anii ’80 erau concepute prin perioada 1968-1975 (unele, foarte puțin modificate la edițiile ulterioare). Dar autorii de manuale au mers în continuare pe principiul ”cărțile din cărți se scriu”. E mai ușor, aia au făcut toată viața, de ce să supere pe cei mai în vârstă, mulți dintre ei odihnindu-se prin minister incapabili să construiască ceva pe termen lung. Sigur, o strategie adecvată în învățământ se poate face doar după ce s-ar elabora o strategie la nivel național. Dar când vezi după 30 de ani că școala românească nu a fost capabilă să formeze oameni care să înțeleagă importanța unei strategii de țară cu tot ce decurge de aici în plan economic, social, educațional, ș.a.m.d., atunci devine clar că primul plan pe termen lung care trebuie făcut este cel al învățământului.
O strategie a învățământului trebuie gândită pe o perioadă de 20-25 de ani, să ai timp să vezi rezultatele nu doar ca simple note la examene și concursuri, că nu ăla este scopul, ci ca impact social, în special pe piața muncii: oameni pregătiți, calificați, capabili să gândească măcar un pic mai mult decât dilema de a avea sau nu ce pune pe masă. La acel moment zero copii care intră în școală să știe (ei, părinții lor, profesorii, etc.) toate examene care urmează până la doctorat, toate materiile și toate opțiunile pe care le are pe tot parcursul său educațional. Atenție!, e la fel de important să existe un plan de implementare al acelei strategii și, totodată, care să ofere posibilitatea unor mici corecții, dar doar dacă este absolut necesar (de ex. actualizarea manualelor de științe în funcție de noile cercetări/descoperiri).
Sunt multe materii la care problematica este complexă: de la incoerența programei (de ex. nenumăratele cazuri când profesorii de matematică de liceu au semnalat că nu se pot preda anumite noțiuni pentru că s-a scos teoria necesară din gimnaziu) până la lipsa de profesori bine pregătiți (de ex. limbile străine altele decât engleza și informatica – pentru simplul motiv că salariile sunt mici în învățământ, iar opțiunile pe piața muncii sunt mult mai avantajoase).
Insă, de departe, cea mai groaznică situație este la limba și literatura română. În loc să-i determine pe copii să citească, pentru că asta este BAZA educației, programa mai rău îi determină să fugă literatură. Vorbim de milioane de copii care au terminat liceul în ultimii 20 de ani și care nu au citit niciodată un roman sau o nuvelă de 100 de pagini. Aceștia sunt analfabeții funcționali de astăzi și, la cum decurg lucrurile, de mâine.
De unde această lipsă a poftei de a citi? Există tendința de a arunca vina pe calculatoare și telefoane (filme, seriale, jocuri video, rețelele de socializare, etc.). Demonizarea asta excesivă îmi amintește de epocile trecute, când au apărut mașinile și oamenii spuneau că-i necuratul. Sigur, așa cum apariția automobilului a avut și efecte negative (sedentarismul), sunt efecte adverse și dacă stai toată ziua doar în lumea imaginară a jocurilor video. Asta înseamnă că stai și te joci ca prostul, nu mai e hobby sau relaxare.
Cartea ar putea însă echilibra situația dacă ar trezi interesul real al elevului. Sa aibă senzația aia unică de a aștepta cu sufletul la gură să ieși de la școală ca să te duci să termini cartea.
Cum să se întâmple asta când îi pui să citească Sadoveanu?! Pe bune, chiar vorbesc serios, deși deja toate generațiile – de la bunici la nepoți – sunt obișnuite cu el în școală, adevărul este că a fost un scriitor cel mult mediocru și atât. Mi se pare odios că trebuie să înveți Baltagul pentru BAC, ca roman tradițional și obiectiv. Chiar nu au găsit altul mai bun din punct de vedere literar, dar și mai atractiv pentru elevi?! Sau Moara cu noroc a lui Slavici și Alexandru Lăpușneanu de Negruzzi … singurele nuvele din programa de BAC! Dar Capul de zimbru de Vasile Voiculescu? A, stai, profii ăștia nu au învățat de Voiculescu că l-au interzis comuniștii și ei nu au mai pierdut vremea să se pună la punct după 1990… Idem nuvelele fantastice ale lui Mircea Eliade (Domnisoara Christina, La Tiganci, etc.). Dar mai sunt și nuvelele lui Rebreanu, Marin Preda, Francisc Munteanu sau Bassarabescu.
De ce nu s-ar învăța Radu Tudoran – în gimnaziu Toate pânzele sus!, iar în liceu Fiul risipitor. Ar fi superb! Nu pentru că sunt eu lăzărist, dar Cismigiu & Comp. ar putea fi de asemenea introdusă în programa gimnazială, deși nu este vreo capodoperă, dar pentru simplul fapt că i-ar face pe copii să citească și să descopere și altceva. La fel și Elevul Dima dintr-a saptea, ce carte! Sau Romanul adolescentului miop.
Însă este realmente tragic faptul că sunt ignorate o sumedenie de capodopere ale literaturii române și, nu spun vorbe mari, ale literaturii universale:
- Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade (cel mai bun roman românesc!)
- Chira Chiralina – Panait Istrati
- poeziile lui Geo Bogza
- poeziile, dar și proza lui Marin Sorescu
- Cronica de familie – Petru Dumitriu
- Prins – Petru Popescu
- Voica – H.Y. Stahl
- Arta conversaţiei – Ileana Vulpescu
etc.
Nu sunt de ignorat nici Paler, Buzura, Norman Manea, Matei Vișniec, de ce uităm de ei?! De asemenea, măcar la profilul uman aș încuraja să fie incluși autorii ultimilor 2-3 decenii care sunt în plină perioadă de creație: Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Cărtărescu. Ce dorim, doar să îi recunoaștem postum în buna ”tradiție” românească?! Apropo, Sorin Stoica ar fi fost un scriitor colosal dacă nu s-ar fi stins la doar 28 de ani!
Mă opresc aici cu lista. Cine vrea și poate să priceapă, a înțeles, cine nu…nu.
Literatura română nu trebuie să mai fie confundată cu istoria. În ultimii 50 de ani literatura română s-a îmbogățit cu o mulțime de opere de calitate (în primul rând prin romane și poezii). Volumul crește, trebuie făcute selecții cu cap, nu ”pe genunchi”. Nu se poate să ne rezumăm pentru eternitate la aceiași autori. E ca și cum i-am învăța pe copii doar să inventeze roata și focul. Ce interes poate prezenta pentru ei? Zero barat. Și este normal. Pentru cine a citit 3 romane scrise de Eliade și 3 de Sadoveanu, e limpede situația. Conservatorismul ăsta s-a transformat deja în incompetență și deprofesionalizare. Ajunge!
Fotografie de Skitterphoto pe Pexels.com
Blogul unei nopţi de vară 
Ha..Ha.. Ha.!
Să-ți spun cum a fost pe vremea mea – În programa școlară din anul terminal și la Examenul de Maturitate (Bacaleureat) din 1962, am avut inclus volumul lui Paul Anghel „Victoria de la Oltina”, apărut în 1961!
Continuund pe linia humorului negru vreau să-ți amintesc de faptul că în anii ’90 a fost schimbat manualul de Istorie a României cu unul ce-l expedia pe Mihai Viteazu în câteva rânduri, ca să o poată include pe fosta ta colegă de la Lazăr – Esca!
Serios vorbind – am impresia că se dorește să se provoace repulsie față de școală și se pare că s-a reușit destul de mult. Am în vedere abandonul școlar.
Pe de altă parte excesul de atenție pentru telefonul mobil este o plagă mondială.
Știu că pe tine te doare că ai tăi copii sunt în ani terminal la gimnaziu și liceu și au de luptat cu multe texte inutile, iar tu n-ai cum să-i ajuți!
Nu dispera, mută-ți speranța la nepoți!!!
E culmea, ai scris asta de parca nu cu tine as fi avut cu tine dezbaterea asta anti-Sadoveanu! :))) N-are nicio legatura cu copiii mei si examenele lor. Subiectul este cu mult mai important, nu e doar un marunt subiect de interes personal. Reciteste! Sau asteapta urmatoarele parti!
Intrebarea este: Vrea cineva un popor cultivat ? Ma refer la politicieni desigur. Pai un popor cultivat, voteaza cu competenta, este greu de pacalit, e greu de manevrat. Nu, nu se vrea. Se vrea un popor de votaci inculti, o masa de consumatori nu de initiatori.
Este adevărat că politicienii asta doresc. Le convine că votează maxim 40%. Dar nu este vorba doar despre politicieni. Specialistii s-au retras in turnul de fildes ca sa nu se murdareasca, ceea ce pe de o parte e de inteles, dar pe de alta le da mai multa apa la moara….