Năpădiți de ignoranță

Motto: „Tine minte ce-ti spun eu: daca poporul asta va fi candva sters de pe harta, nu va fi nici fiindca l-ar ocupa rusii, turcii, americanii, indienii, chinezii; ci din indolenta, pasivitatea, lipsa de civism, din propria nepasare si din complicitatile interne oferite oricarui inamic.” ILEANA VULPESCU

De mai bine de un deceniu, vorbele celei mai mari doamne a literaturii române, devin de la o zi la alta tot mai actuale. Că rădăcinile răului sunt în politică, e relativ, nu despre politică vreau să vorbim acum. Deși tradiția de a vota gunoaie se regăsește foarte bine în tema noastră: IGNORANȚA.

România este astăzi mai mult decât oricând un simplu exemplu de ignoranță, este însăși definiția ei. Parcă îl aud pe tata spunând că da, așa este, dar nu suntem toți așa. Sigur, nu suntem toți, dar majoritatea covârșitoare este ignorantă.

Ni se trage de la exodul masiv al românilor plecați la muncă prin Europa sau chiar mai departe. Marea majoritate au reușit, dacă nu să-și facă un rost acolo, măcar să supraviețuiască împreună cu familia într-un mod decent. Da, majoritatea a reușit,  dar nu așa cum se vehiculează doar pentru că „românul este muncitor”, ci mai ales pentru că s-au adaptat la reguli. Orice societate supraviețuiește prin reguli, nu prin haos și descurcăleală. 

Acolo, dacă ai călcat strâmb, ai încurcat-o, aici poate scapi dacă ai noroc să cunoști pe cine trebuie sau poate nu te-a văzut nimeni sau nu există legi sau poate există legi, dar nu există norme, etc. Iar dacă totuși ești găsit vinovat, se găsesc destui să spună că ai greșit și că greșeala este umană.

Și uite așa ajungem la subiectul care m-a intrigat foarte-foarte tare (și nu doar pe mine): tânărul de 30 de ani care a murit înecat după ce a sărit în apă să salveze o mamă și copilui ei de 9 ani (știrea aici). Toată lumea îl consideră erou și chiar este! Dar de ce a murit?

L-a omorât ignorața. Nu, nu ignoranța sa. Ci a imbecilei care s-a gândit că dacă s-a chinuit un an de zile să strângă bani sa poată duce copilul la mare, ce dacă e steagul roșu ridicat?! Mai mult, aflu astăzi cu stupoare, că acel copil de 9 ani a înțeles mai bine pericolul decât maică-sa!

Din câte relatau azi şi ieri pe plajă vecinii de şezlong ai celor implicaţi în incident, au spus că femeia era în apa cu un copil (fetiţă) de 9 ani şi copilul zbieră din valuri «Mami, mami, hai să ieşim că mi-e frică!», dar ea nu voia nicicum să iasă. La un moment dat a venit un val mai mare şi i-a tras sub el… în larg.” (Citeste mai mult: adev.ro/oufdi3 )

Dacă aceasta este situația reală (la câtă lume era pe plaja, e imposibil să se nu poată afla adevărul), atunci autoritățile trebuie să se autosesizeze în 2 privințe:

  1. femeia aia trebuie decăzută din drepturile părintești pentru că a pus copilul în pericol de moarte și l-a traumatizat psihic.
  2. procurorii trebuie să o trimită în judecată pentru omor din culpă, iar instanța să decidă.

Frica fetiței față de mare, de apă, nu știm dacă exista de dinainte sau a fost doar o sperietură când a văzut natura dezlănțuită. Dar îmi amintește de altă aberație românească: majoritatea românilor își învață copiii să înoate aruncându-i în apă și forțându-i să se descurce. Chiar dacă ignorăm posibilele traume psihice pe care le pot dezvolta acei copii, cred că nu putem caracteriza metoda asta decât ca fiind barbară.

La fel ca și forțarea copilului să scrie cu dreapta deși este stângaci. Stânga se lega la spate și hai, scrie cu dreapta. Iar asta se întâmpla în anii 70-80 și nu doar prin cine știe ce comune izolate, ci inclusiv în București!

Sau să discutăm despre cum se circulă pe șoselele patriei? Păi hai să spunem cum se dau carnetele și, mai ales, cum nu se iau. Îmi povestea cineva cum puștanii care stăteau la coadă la Pipera se întrebau unii de alții cât au dat șpagă. În sediul poliției rutiere! Să discutăm despre cei de vârsta a treia pe care nu-i verifică nimeni dacă mai au skill-urile necesare să conducă o mașină (nu mă refer doar la reflexe, ci mai ales la văz, auz, etc.). Într-o zi făceam giratoriul și ieșeam pe a 4-a strada din cele 5, iar un batrân de peste 70 de ani a intrat cu aproximativ 70-80 km/h (apropo, strada de pe care venea are limitare la 40 km/h) în giratoriu și era să ne facă muci. Că acu’ 50 de ani când și-a luat el carnet era prioritatea celui care intra în giratoriu! Ce mai contează că s-a schimbat legislația rutieră de vreo 20 de ani?!

Asta ca să nu mai vorbim de ignoranța din spitale, veritabile centre de creștere a stafilococului auriu. Sau de ignoranța din sistemul de învățământ unde la examenul de tituarizare a educatorilor unul dintre subiecte este „capodepera” Hanul Ancuței, după o programă ticluită în mare parte acum 50 de ani și care ignoră până la a destesta importanți scriitori actuali (de la Vișniec la Lucian Dan Teodorovici, de la Dan Lungu la Radu Paraschivescu). Și pe urmă te miri de ce nu mai citesc copiii cum citeau pe vremuri…

Ignoranții ne-au năpădit. De vreo 10 ani sunt majoritari. Asta e realitatea. D-aia nu ne mai mirăm că ditamai șeful diviziei Telecom de la Samsung România spunea anul trecut că este de preferat să avem tablete în şcoli şi pe urmă să rezolvăm problema toaletelor din curte. 

Știu, devine trist. E cazul să mă opresc.

Soluții? Oho, există, nu-i bai. Toată treaba e să se înceapă și să se continue, iar dacă adăugăm un strop răbdare, avem șanse mari să reușim. Dar dacă nu vom face legi, reguli și norme care să pună punct cretinismelor din țara asta, atunci să nu ne mirăm dacă se va adeveri, Doamne-ferește!, ce spune Doamna Vulpescu!

Reclame

2 gânduri despre &8222;Năpădiți de ignoranță&8221;

  1. serbanfl zice:

    Câtă dreptate ai!
    Referitor la: „procurorii trebuie să o trimită în judecată pentru omor din culpă, iar instanța să decidă.”, am o mică nedumerire – Chestia cu despăgubiri plătite de criminal către familia victimei, se aplică numai în cazul accidentelor auto sau este aplicabilă și în cazul încrimijnat de tine?!
    Șmecheria asta, legală am înțeles, o știu însă TOȚI ignoranții cu mașini super fițoase!

    • Mihnea Graur zice:

      Art. 192 Uciderea din culpă
      (1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

      Deci, nu știu cum se aplică despăgubirile, probabil e în funcție de cum consideră judecătorul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s