După 10 ani…

Trecut-au anii…în curând se împlinește un deceniu de când nu am mai trăit acest sentiment frustrant că sunt contemporan cu acei conaționali pe care Brucan i-a numit ”proști”.

Forumul Chip, uneia dintre cele mai bune reviste care a existat în România, reprezintă pentru mine o amintire deosebit de plăcută. Acolo am cunoscut mai mulți oameni de foarte bună calitate, din care câțiva chiar i-am cunoscut ulterior live și mi-au devenit amici. Inclusiv Cristi Banu, care – fără să mă cunoască live – mi-a propus la începutul anului 2005 să scriu pentru Cadran Politic. Sau Paul, care recent m-a ajutat să îl descopăr pe Murakami. Pe ”cafeneaua” Chip-ului se discuta de la existența lui Dumnezeu și a OZN-urilor la finanțe sau politică.

Politica a devenit un subiect fierbinte, cvasi-predominant în anul 2004. La alegeri, sper că vă amintiți povestea cu băsescu ”câștigând” alegerile doar declarând/declamând aceasta, emoțiile au atins cotele maxime. Mai ales că exit-poll-urile îl anunțau pe Năstase cîștigător. Atunci unul dintre cei mai buni și mai bine cotați redactori ai revistei dpdv tehnic (adică IT), parcă Mihai Ghinea e numele său, supărat pe ceea ce se credea a fi victoria în alegeri a lui Năstase, a scris o mizerie pe forum pe care a avut grijă să o intituleze ”Te bag în p… m…. România”. Reacția mea a fost vehementă și, cu reale eforturi, am păstrat un ton de minim bun-simț și printre altele l-am rugat să șteargă postarea respectivă. OK, pot să înțeleg un moment de furie necontrolată în care spui sau scrii bălării. Dar după ce îți atrag atenția (și nu doar eu) că nu e site-ul propriu, că pe forumul revistei-mamă din Germania nu s-ar fi tolerat așa ceva, că jignești pe toată lumea, inclusiv pe tine și pe mine, etc., ei bine, nu se poate să fi încăpățânat până la nesimțire și mojicie.

Nu a șters nimic, iar eu am considerat că este normal să părăsesc – demn, nu orgolios! – forumul ce avea tendința de a se transforma din extaz în agonie.

Agonia revistei Chip – repet, cea mai bună revistă autohtonă de IT și în general una dintre cele mai bune ale ultimilor 25 de ani – a venit anul trecut în decembrie, din acest motiv mi-e imposibil să fac trimiterile necesare (link-urile către acea dezbatere).

După 10 ani – mai exact în luna august când am început să scriu acest articolaș – am avut un sentiment de deja-vu. Nu începuse campania electorală, nu citisem, încă!, nicio mizerie precum cea a lui Pleșu referitoare la Beligan. Dar am simțit că lucrurile o iau razna și chiar au luat-o. Nu am finalizat acest ”articolaș” pentru a-mi sublinia feeling-ul anticipativ, nu am făcut-o nici măcar când se putea demonstra lejer asta cu un simplu link sau cu o banală reamintire. Am făcut-o egoist, în special pentru mine, pentru a-mi aminti că uneori lucrurile nespuse cântăresc mai mult decât par a fi. Nesimțirea aceea de pe forumul Chip a fost doar una dintre manifestările care au anticipat un deceniu de nesimțire la cel mai înalt nivel – cel prezidențial.

Am scris și pentru a evoca entuziaștilor – care și azi privesc cu înflăcărarea din 16 noiembrie înscăunarea lui Iohannis –  că au trăit ceva asemănător în 1996.

Totodată, pentru a suplini lipsa de memoria a unora referitoare la Decalogul lui Chomsky și nu în ultimul rând să atrag atenția că mai avem soluții la vârf cu oameni patrioți și cu picioarele pe pământ, precum Călin Georgescu.

P.S. Să nu vă mirați că scriut tot felul, încerc să termin măcar câteva dintre ciornele ultimilor ani🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s