Anii trec…ce se schimbă?

În anul 2005 – primul de colaborare cu Cadran Politic – am scris unul dintre puținele articole (poate singurul) care nu a abordat teme economice.

Tinerii vs. ”Sistemul ticăloșit” reprezintă pentru mine acum un fel de manifest jurnalistic, o prefață la ceea ce urma să scriu, în special pe acest blog. Sigur, cu toate că rămâne de actualitate, am senzația că putea fi scris mai bine.

Vă invit să-l recitiți, eventual să încercați o paralelă între atmosfera de dinainte de primul tur al  prezidențialelor, respectiv atmosfera anului 2005 – când eșecul băsescian devenise dpmdv o certitudine, iar euforia creșterii economice începuse să prindă aripi.

Totuși, vreau să subliniez câteva aspecte care sunt atât de valabile și astăzi, ceea ce vine să demonstreze a mia oară cât de puțin a evoluat societatea românească în ultimul deceniu, infinit mai puțin decât în alte domenii – de ex. cel economic.

Intelectualitatea noastră, în marea ei majoritate, a fost aruncată la periferia societăţii sau trimisă în închisori, lăsând loc fripturiştilor analfabeţi spre vârf, iar după 1990 a mers pe ideea ştergerii complete a 50 de ani şi a reluării de la stadiul de dinainte de război. Cine a făcut, de cele mai multe ori singur, ceva favorabil ţării sub comunişti a fost un colaboraţionist netrebnic. Să-i denigrezi pe Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu, soţii Vulpescu etc., ca să nu mai vorbim de intelectualitatea tehnică ce reuşise să ajungă la conducerea unor întreprinderi, a fost şi este un titlu de glorie şi o dovadă de ataşament la “valorile” naţionale curate de dinainte de război.

Astăzi, conform studiilor sociologice, mai mult de jumătate din tinerii români doresc să plece din ţară după aderarea la Uniunea Europeană, fiind nemulţumiţi de nivelul veniturilor pe care le obţin în România. Este categoria cea mai deschisă spre schimbare – tinerii sunt cei mai scârbiţi de politica românească, de birocraţia de la ghişee, de corupţia care le obstrucţionează iniţiativa.

Bătălia este una a generaţiilor. Un fenomen natural aş spune. Lupii tineri au forţă, cei bătrâni au experienţă. Uitaţi-vă la liderii tineretului liberal şi pesedist – Boureanu şi Ponta -, încep să devină pe zi ce trece aidoma bătrânilor din partidele pe care le reprezintă, uitând interesele celor pe care trebuie să-i reprezinte. Aşadar, nici un motiv de a contrazice studiile sociologice.

Blazarea şi moartea caprei vecinului sunt sporturile noastre naţionale. Iar când ai 20 de ani şi te simţi în stare să schimbi tu lumea, îţi vine să “dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni”.

Fiecare are un sistem al valorilor, în funcţie de educaţia de acasă şi de la şcoală, cultură, vârstă şi maturitate, de personalitatea şi trăsăturile umane. Unii decid să plece, alţii să rămână. Tragedia este că cei rămaşi sunt mai mult cei care nu au putut/reuşit să plece. Dar aici ce li s-a oferit? Ce le-a fost oferit şi părinţilor lor. Adică nimic!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s