De ce nu-mi place Iohannis

Iohannis a ieșit pentru prima dată în evidență în 2007, când Sibiul chiar a fost o capitală culturală europeană. Apoi, după nominalizarea sa la funcția de prim-ministru, a intrat în hora dâmbovițeană. O bună parte din impresiile despre Iohannis sunt mai mult mituri decât realitate.

În primul rând mărețele sale realizări ca primar al Sibiului sunt supraevaluate. Cunosc Sibiul destul de bine, desigur din postura de turist, dar îl cunosc cu bune și cu rele. Pentru 2007 a știut să pregătească centrul orașului, în primul rând prin renovarea clădirilor istorice, dar cam atât. Mai putem adăuga pe listă ceva plusuri la Dumbravă și Parcul de sub Arini …și cam atât! În rest, unde era țigănie, este și acum. Au rămas în continuare poduri și clădiri vechi superbe care arată jalnic, de zici că sunt abandonate. O influență pozitivă a avut-o și deschiderea șoselei de centură cu regim de autostradă, dar la capitolul trafic mai are mult de învățat de la Brașov, de exemplu, care a rezolvat multe probleme prin sensuri giratorii, sensuri unice, etc.

În al doilea rând este supraevaluat faptul că este etnic german. Sunt absolut de acord că etnicii germani au anumite calități  care îi recomandă, eu însumi îi admir pentru tenacitate, răbdare, luciditate sau spirit tehnic. Dar asta nu înseamnă că acestea sunt și trăsăturile lui Iohannis… În altă ordine de idei, nu înțeleg de ce trebuie să considerăm modelul german ca fiind un etalon și nu căutăm să luăm în calcul și alte etaloane europene, unele mult mai potrivite nouă. Sau, și mai bine, să căutăm un model potrivit românilor, pentru că nu toți românii sunt proști, hoți sau curve. Până la capăt, ca să fiu mai dur în exprimare, Germania este un stat  cu o vechime de doar 150 de ani și, dacă nu era Bismark, poate că istoria ar fi fost scrisă fără cele două războaie mondiale sau, măcar, fără cel de-al doilea în care au murit mai mult oameni nevinovați (nu mă refer doar la Holocaust, ci și la moartea a multor milioane de europeni pentru o cauză care era pierdută din start).

În al treilea rând – oportunismul. Crin Antonescu a fost naiv de mai multe ori în cariera sa politică, dar mișcarea de după europarlamentare a fost o greșeală mare nu doar pentru sine, ci și pentru PNL. Au mutat partidul în PPE, apoi și-au dat demisia, dar au condus partidul în continuare, au organizat alegerile în partid și s-au votat singuri… Sigur, nu e primul caz când PNL este doar o unealtă în cadrul marilor manipulări, dar statusul ăsta tinde să devină o obișnuință vecină cu eternitatea. Mai ales că toată lumea știe că pentru mutarea în PPE, soția lui Crin a devenit vicepreședinte PPE, iar Iohannis a fost medaliat de Merkel pentru bunele servicii aduse patriei. Însă trădătorii nu fac niciodată casă bună succesul, ci – cel mult – cu oportunismul!

Nu în ultimul rând, m-a deranjat foarte tare stilul în care s-a apărat pentru că are 6 case. Dpmdv mai bine tăcea, pentru că așa a jignit inteligența profesorilor. Întâmplarea face să cunosc relativ mulți oameni care lucrează în sistemul de învățământ. Toți se străduie să supraviețuiască și atât. Chiar și cei care fac meditații. Și mai am o întrebare. OK, să zicem că a meditat tot județul, dar a plătit impozitul pentru aceste venituri?!

Sunt doar câteva puncte care mă fac să-l percep pe Iohannis ca un simplu lup moralist. Îi urez să NU ajungă președintele meu.

3 gânduri despre &8222;De ce nu-mi place Iohannis&8221;

  1. serbanfl zice:

    Se mizează mult pe o pretinsă lipsă de memorie a electoratului și se speculează lipsa de instrucție, pe care o provoacă deliberat, ca peste tot în lume, partidele de dreapta sau de centru dreapta!
    Pe vremea când PNL era în alianță cu PSD, Iohannis a declarat că a primit amenințări cu moartea la adresa familiei sale și că nu mai poate accepta propunerea de a fi Prim Ministru.
    Acum, când PNL, condus chiar de el(!), este în alianță cu PDL, candidează la Președinție. Nu știu să i se fi cerut vreo precizare privind această repoziționare și nici din proprie inițiativă n-am auzit să fi declarat ceva.
    Mie mi se pare semnificativ și faptul că, alături de Blaga, s-a adresat unor diriguitori comunitari pentru a zădărnicii accederea Corinei Crețu pe o poziție semnificativă între Comisarii U.E. Adică exact ca-n anii ’90 – să nu se facă nimic cât sunt „ăștia” la putere. Ce-au făcut dreptacii între 1996 și 2000, ca și între 2004 și 2012, a fost reținut de electorat, care a fost însă păcălit întăi de PDL, iar recent de PNL, care s-au poziționat înainte de alegeri pe stânga, iar după alegeri au trecut, fără trac, la o politică de dreapta.
    Eu sunt convins că electoratul de stânga nu va mai fi păcălit, totul va depinde de prestația PSD și a aliaților săi.

  2. eu unul nu prea am inteles din articolul asta de ce nu iti place Iohannis, ci mai degraba ca motivele pentru care l-ar place altii sunt cel putin superficiale, ceea ce e foarte corect. mie de exemplu nu imi place cum se imbraca acest domn. este singura impresie pe care mi-a creat-o. in rest nu am motive prea multe nici sa imi placa nici sa-mi displaca. cu alte cuvinte nu prea il cunoastem, de-aia nici nu va castiga alegerile…
    acum daca tot ne-ai zis de ce nu-ti place Iohannis, frumos ar fi sa ne spui si de ce iti place Ponta…

  3. Mihnea Graur zice:

    @Serban: lipsa de memorie a electoratului este mai mult decât evidentă. Cea mai bună dovadă: în 2012 la referendum au fost mai puțin de jumătate din alegători, deși nenorocirea TVA-ului urcat la 24% afectează 100% din populație și, cel mai important!, mersul economiei naționale.

    @Viorel: nu înțeleg ce nu ai înțeles🙂 E un candidat umflat cu pompa pentru mai multe aspecte care nu au nicio legătură cu realitatea. Dar de ce să spun de ce îmi place Ponta?! Sigur că între Ponta și Iohannis, îl prefer pe primul. În primul rând pentru că nu e slugă și nu e trădător. Dar de ce nu mă întrebi de Tăriceanu? Că el va avea votul meu în primul tur, chiar dacă nu are șanse reale pentru turul 2. E o chestiune de principiu la care țin mult și, cred eu, în ani va da roade, inclusiv în apariția – în deceniul următor – a unor noi partide create de millenials (generatia Y). Deocamdată, generația X (a noastră), dar și ”silent generation” (a părinților noștri) a cam fost păcălită de generația baby-boomers (post WW2) – dar despre asta am mai scris. O să o repet până o să se convingă cât mai mulți

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s