De Isărescu numai de bine (de data aceasta!)

De vreo nouă ani, de când scriu articole economico-financiare, l-am criticat nu o dată pe Mugur Isărescu, dar am și punctat favorabil atunci când am avut motiv. Acum vreau să atrag atenția asupra unor declarații foarte corecte, cerebrale:

„Se tot discută despre dezindustrializarea României şi, într-adevăr, dacă ne comparăm cu 1990, atunci aveam 40% pondere în PIB a industriei, am trecut prin 25% pondere, însă acum ne-am revenit la 31%. Vă atrag însă atenţia asupra indicatorului privind comenzile industriale pe februarie, care arată o creştere de 20% faţă de aceeaşi lună din anul anterior, ceea ce înseamnă că şi anul acesta ne putem aştepta la o creştere bună a producţiei industriale“, a spus Mugur Isărescu.

„Ceauşescu a contractat credite în anii ’70-’80 şi apoi a forţat economia să le plătească. Astfel de mişcări brutale ar împinge economia spre deces. Ne trebuie cicluri mai lungi. Este important că deficitul de cont curent este acoperit din investiţiile străine directe şi intrările din fonduri europene. Este ceva sustenabil care nu te duce la corecţii“, a spus guvernatorul.

(sursa: ZF.ro)

Vreau să dau acestor declarații mai multe conotații:

1. Chiar dacă este un truism, trebuie mereu avut în vedere că producția industrială este foarte importantă pentru România. Desigur, în primul rând din punct de vedere economic (mai ales prin prisma legăturilor pe verticală), dar și social. Mai ales că, privind segmentat, industria auto și conexă se află în vârf. Nu este vorba doar de Dacia și Ford, ci și de multele firme care produc subansambluri pentru Mercedes, Porsche, etc., dar și de Continental sau  Autoliv. Apropo, Continental a planificat pentru 2014 o creștere cu 7000 de angajați la nivel mondial, din care 1000 în România (la sfârșitul lui 2013 numărul de angajați în România era de 13 mii – adică aproximativ cât are Dacia).

2. Creșterea producției arată că productivitatea este la un nivel competitiv.  Sigur, forța de muncă slab retribuită are o mare importanță, dar trebuie privit în perspectivă pentru că asta arată că avem forță de muncă cu adevărat calificată, ceea ce poate atrage pe viitor mai mulți investitori.

3. Comparația (e drept, ușor forțată) cu cea mai mare gafă economică a lui Ceaușescu este bine venită. Mulți dintre cei care primesc salariu ca să fie ziariști economici nu pricep o iotă din acest fenomen macroeconomic. Nu este rău să ai datorii, rău este să nu ți le permiți. Cel mai rău e să nu îți permiți nicio datorie. Acestea sunt realitățile economice ale sistemului capitalism, indiferent că ne referim la capitalismul clasic sau la neoliberalism. Încă o dată: ”Este important că deficitul de cont curent este acoperit din investiţiile străine directe şi intrările din fonduri europene. Este ceva sustenabil care nu te duce la corecţii.

4. Deși viața politică românească e dominată de stilul băsescu (oponenții săi nici nu realizează cât îl ajută folosind un stil asemănător!), sunt necesare și comentarii politice serioase pe această temă. Într-un an electoral important așa cum este 2014, guvernul Ponta ar trebui să știe să se folosească de această reușită. Sigur, nu este doar meritul actualului guvern, ci și al celor conduse de Tăriceanu și Năstase, dar, în opinia mea, este de remarcat interesul companiilor germane în România. Așadar, deși Merkel susține băsismul, investitorii nu sunt de aceeași părere.  Reamintesc că Merkel s-a comportat jenant și față de vizita la Moscova a CEO-ului Siemens Joe Kaeser.

P.S. Preferatul meu pentru prezidențialele din acest an este Mugur Isărescu, păcat că nu candidează!🙂 Soluția ideală ar fi revenirea monarhiei…dar această variantă se încadrează în prezent la categoria ”utopie și SF”. Mărturisesc că din punct de vedere politic am fost republican convins până acum vreo 5 ani când m-am mai deșteptat și eu un pic…probabil cea mai proastă judecată politică pe care am avut-o EVER!

5 gânduri despre &8222;De Isărescu numai de bine (de data aceasta!)&8221;

  1. serbanfl zice:

    Din poziția unuia născut mai devreme decât tine, țin să-ți completez informațiile.
    În primul rând legat de „axioma” datoriilor.
    Meritul dărâmării comunismului sovietic, repet sovietic(!), îl au americanii (inițial democrații lui J.Carter continuați mult mai consecvent de republicanii lui Reagen), nu perestroikiștii lui Gorbaciov!
    Las pe altă dată comentariul despre încurajarea Chinei.
    Că Polonia a fost punctul slab de unde a început destrămarea „Lagărului socialist”, este o certitudine, dar din cronologia evenimentelor este sărit, cu bună știință, exact momentul inițial – accederea la putere a lui Edward Gierek!
    Gierek s-a repatriat după ce a lucrat ca minier în Olanda, unde s-a implicat în lupta sindicală, ajungând chiar în funcții de conducere, adică CĂPĂTASE NOȚIUNI DESPRE FUNCȚIONAREA ECONOMIEI CAPITALISTE, DESPRE ROLUL CREDITULUI.
    La momentul respectiv (1970), în cadrul CAER, rușii erau deja nemulțumiți de faptul ca Cehoslovacia și RDG reușiseră să acceadă la un nivel de dezvoltare care, pe anumite sectoare, îi depășea pe ei, adică, conform Tratatului CAER, pretindeau coordonarea secțiunii respective din Planul comun de dezvoltare!
    Polonia, ca și România, Ungaria, Bulgaria resimțea încorsetarea economică și, căutând soluții, l-a ascultat pe Gierek care le-a spus: SĂ LUĂM CREDITE DE ORIUNDE, CĂ, PÂNĂ LA URMĂ, CREDITORUL ARE TOT INTERESUL SĂ NE AJUTE SĂ-L ȘI ÎL RETURNĂM!!!
    Modernizarea și diversificarea industriei poloneze nu era pe placul rușilor, ceho-slovacilor și redegiștilor, așa că foloseau orice prilej să-i saboteze (ca și pe noi de altfel!), adică nu le cumpărau produsele și nu le furnizau materii prime.
    Faptul că USA a reușit să impună blocada economică pentru țările CAER a lovit cel mai mult Polonia, adică cel mai îndatorat stat din „lagăr”.
    N.B.Îmi amintesc cât scandal au făcut americanii până și pentru că Germania (tot Germania, ca și azi!), pentru construcția unui gazoduct, a facilitat accesul esticilor la o nouă tehnologie!!!
    Marele merit al lui Reagen se pare că a fost faptul că a reușit să convingă analiștii de la Vatican de importanța alegerii unui papă polonez! Inițial n-am vrut să admit această idee, dar declarația lui Obama, care s-a exprimat, înainte de alegerea argentinianului Francisc, că ar fi mai potrivit un papă cu origini în USA, decât unul din Bolivia, face credibil și traseul lui Ioan Paul II.
    Revenind la „nu-i rău să ai datorii”, amintesc că, văzând ce li se pățesc polonezii, ceaușescu a forțat plata datoriilor în avans (cu penalizare, bineînțeles!), așa că românii au suportat dublu față de ceilalți. Adică am plătit cu mari suferințe datoria și, după 1989, în timp ce altora li se aplica mecanismul de ajutorare ca să poată să-și achite datoriile, nouă ni s-a aplicat întăi tratamentul de îndatorare!
    Am căutat să fiu cât mai „scurt”, dar sper că-i clar ce am vrut să precizez.
    Referitor la regalitate – am să postez mâine ca azi nu mai am timp!

  2. Mihnea Graur zice:

    La mulți ani de Florii!🙂
    Dacă intrăm în analiza macroeconomică a conceptului de datorie numai terminăm până la Crăciun.
    Ceaușescu nu a înțeles nimic, deși au fost voci care i-au spus că e o mare eroare, iar noi nu doar că am plătit de aiurea, dar am ajuns și cu întregi ramuri industriale la pământ, iar consecința este că astăzi importăm din ….Polonia bunuri de larg consum. Mai exact, importăm în total din Polonia de 2 mld euro și exportăm de 1 mld euro. (Sigur, ponderea în volum este dată de importurile industriale – mai exact 17% reprezintă ”Metale comune si articole metalice” și 14% ”Produse minerale”, dar nu trebuie ignorată influența importurilor de alimente, textile, plastice și produse chimice și conexe care reprezintă cumulat vreo 40%! Asta e altă discuție, dar e ca răspuns la argumentele tale.)
    Reamintesc că Germania e principalul investitor străin în Polonia.
    Ori ce am spus eu este că ”Nu este rău să ai datorii, rău este să nu ți le permiți. Cel mai rău e să nu îți permiți nicio datorie.” Și nu am să-ți dau exemplul Albaniei, deși este foarte corect!, ci al Republicii Moldova care este dpdv economic la nivel de anii 30. Japonia cred că e în continuare țara cea mai îndatorată, dar asta nu înseamnă că generația viitoare va muri de foame. Germania e împrumutată la nivel de vreo 80% din PIB și trage Europa după ea.
    Esențial e și ce faci cu banii. Că una e să se împrumute statul și să facă telegondele pe care nu le folosesc turiștii, altceva e să bagi bani în autostrăzi. Sau investitorul străin să vină să facă diverse centre comerciale sau să facă o fabrică de săpun…

  3. serbanfl zice:

    Despre revenirea la regalitate.
    Anul trecut Regele Mihai a statutat autohtonizarea Casei Regale, informând poporul că asta a fost dorința Regelui Ferdinand, dar voind, probabil, să dea un semnal că-i pregătit să reia, fie și parțial, vechile atribuții pentru el și urmașii săi.
    Faptul că în ordinea succesiunii, după Margareta, urmează nepotul Nicolae, ne-a reamintit că și Ferdinand era nepotul lui Carol I, adică nu se poate vorbi de continuitate, de tradiție.
    Căutând în trecut vom descoperii că, în toate cele trei provincii istorice, românii au refuzat să se lase conduși de oricine, numai că, era primul îndreptățit la succesiune!
    Sigur că prima condiție era să fie nobil (boier), adică să aibă ceva avere. Asta fiind singura cerință în Transilvania, unde Dieta alegea Voievodul.
    În Moldova și Muntenia era și condiția „os domnesc”, dar valabilă pentru toți descendenții. Sigur că marea boierime căuta să-și asigure rezolvarea unor interese și a apărut, de multe ori, partizanatul absurd, dar, per total predominant era interesul țării, adică – mai toți domnii se răsculau împotriva turcilor! Nici măcar Ștefan cel Mare n-a reușit să-și impună succesorul, chiar dacă la uns domn pe Bogdan, iar el a mai trăit doi ani.
    Personal cred că românii, la orice Referendum, nu vor opta pentru regalitate, căci de un nemernic poți scăpa, după două mandate (ambele mandate ale lui băsescu mai mult furate decât câștigate!), dar dacă necunoscutul Principe Nicolae se va dovedi nepotrivit … cum scapi?!

    • Mihnea Graur zice:

      Ai reușit să scrii mai mult decât mine :))
      Dacă tot m-ai plimbat prin toată istoria, ar fi trebuit să ai în vedere și că nu mai suntem pe vremea lui Ștefan, nici a altora. Mai mult, poate ar trebui să îți amintești că cei 80 de ani de regat țara asta a dus-o bine, indiferent de ce rege a dus-o.
      Cu frica scenariilor ăstora uităm că realitatea chiar ne face rău.
      Mai mult, un rege are grijă de o țară pentru că o lasă moștenire fiului/fiicei/etc., un președinte își rezolvă viitorul fiului/fiicei în decursul unei perioade mult mai scurte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s