Barney’s Version

N-am mai scris o mini-cronică de film de când ”lucram” la ”My best 250 movies” pe care l-am urcat pe IMDB (vezi aici), dar nu neapărat din vina mea. E drept că nu am mai văzut multe filme ca în acea perioadă, dar nici filmele ultimilor ani nu au fost la un nivel prea ridicat…

Barney’s Version (2010) este însă o excepție, ca formă și ca fond  este atipic. Turnat ca un serial, putem spune chiar ca o telenovelă, datorită experienței regizorului canadian Richard J. Lewis (vreo 10 ani la CSI, dar și alte seriale), filmul este povestea vieții lui Barney Panovsky – excelent interpretat de Paul Giamatti – derulată pe repede înainte surprinzând cu candoare momentele memorabile din viața sa. De fapt, reușita majoră a filmului este tocmai de a face din scene aparent ”de telenovelă” momente cu adevărat sensibile, precum fuga lui Barney de la propria nuntă la gară unde pleca femeia vieții lui – o nuntașă pe care abia o cunoscuse (Rosamund Pike) – dat jos din tren că nu are bilet sau bani , apoi întoarcerea acasă. Altă scene memorabile: râsu’ – plânsu’ la moartea tatălui său (Dustin Hoffman), expresia lui Barney când privește ceapa din frigider (genială, nu poate fi povestită) și câte altele!

Mulți vor considera astfel de scene ca fiind mediocre, banale. Dar viața cui poate fi considerată mediocră, banală? Fiecare om are răspântiile sale în viață, alegerile sale sau cele date de soartă, unele amuzante, altele triste, majoritatea tragi-comice. Ei bine. exact aici a fost cheia reușitei filmului: când Barney râde – îți vine să râzi, când Barney plânge – îți vine să plângi. Trăirile lui Barney sunt redate parcă împrumutând ceva din scene pline de sensibilitate ale lui Chaplin sau Fellini, dar nu reușește pentru simplul motiv că durata acestor episoare este mai redusă. A fost un trade-off al regizorului: ori surprindea mai multe momente memorabile, ori le detalia dar reducea numărul acestora…a ales prima variantă și cred că bine a făcut pentru că a dat filmului o notă personală. Și, în fond, cât din viața unui om poți surprinde în două ore și jumătate?!

Deși și-a urmat inima, sfârșitul lui Barney este trist…poate și din acest motiv filmul nu a avut mare succes în SUA, deși Lewis crede că aceasta se datorează unui marketing necorespunzător. Oricum, după cum mă știți, niciodată nu povestesc finaluri.🙂

Filmul a fost nominalizat la Oscar doar pentru cel mai bun machiaj, într-adevăr foarte-foarte reușit…nu m-ar mira ca Paul Giamatti să arate la bătrânețe fix ca la 65 de ani în acest film!

Și încă un plus important – foarte inspirată alegerea melodiei ”I’m your man” a lui Leonard Cohen, alt canadian celebru atât prin muzică, cât și prin poezie.

Nota mea: 8,5 din 10.

 

2 gânduri despre &8222;Barney’s Version&8221;

    • Mihnea Graur zice:

      OK, o iau ca pe un compliment!
      A fost astă noapte a fost reluarea pe TVR1. Filmul a durat 3 ore, iar eu am dormit 4, dar a meritat!🙂 Dacă îl mai văd în program pe undeva, te anunț.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s