Refacerea imaginii României

Nu știu câți au observat, dar de ceva vreme încoace au fost demarate mai multe campanii de refacere a imaginii României în ochii…românilor. Poate mi se pare mie – un optimist incurabil – sau poate am devenit mai vigilent cu toate acțiunile de acest tip?

Ceva totuși se întâmplă și asta e foarte bine!

Am să încep prin a da exemplul campaniei ”De ce iubesc România”, promovată de Gândul/ProTV/ZF & Co. Sunt tot felul de filmulețe apărute. De la tot felul de fani înnebuniți după ”Dragostea din tei” a celor de la OZone până la declarațiile interesante ale unor români importanți sau ale  străinilor stabiliți temporar sau definitiv în România, de exemplu cea a lui Ronald Binkofski de la Microsoft ”Ar trebui să spunem că putem să facem. În loc să ne plângem ar trebui să facem aceste lucruri mici să meargă. În paşi mici. Vorbim despre 20 de milioane de oameni. Dacă fiecare ar face un pas în faţă impactul ar fi enorm.

Pe Facebook, campania MediaPro a adunat doar 11 mii de like-uri (a se citi adepți). În schimb ”273 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte să pleci din România” a adunat peste 240 mii, probabil tocmai din cauza modului de a pune problema (înainte să pleci din România) – aici modul de a pune problema este cel puțin discutabil, la fel și impactul.

Chiar și reclamele ”România normală” de rebranduire a grupului Țiriac fac parte din același scenariu.

Sigur, există o mulțime de proiecte de promovare a valorilor naționale care au deja vechime și, unele dintre ele, chiar au rezultate. De la IRSCA Gifted Education (pe care o și susțin prin bannerul pus pe prima pagină dreapta-sus) care se ocupă într-un stil miraculos de copiii supradotați, până la Festivalul George Enescu, de la ARCA la excelentele programe zilnice TVR Cultural și, mai ales, Radio România Cultural. Când ai TIFF, normal că este mult mai ușor să ai intrare la renumite festivaluri de film și să iei premii însemnate an de an, mai ales că ai o generație tânără de regizori excepționali – recent un cineast spaniol spunea că este cea mai bună din Europa.

Sigur, mulți o să se grăbească să numească și ”Mișcarea de rezistență” pornită în urmă cu câțiva ani de Jurnalul Național. Perfect adevărat, dar numai din punct de vedere al startului. Acum, când JN este plin de ”știri” pe prima pagină precum cea privin zoofilia în rândul grupărilor teroriste din Irak, este ilar să te gândești ce fel de rezistență prin cultură încearcă Marius Tucă. E greu când ești în același trust media cu Antenele (vezi emisiunile aberante ale lui Dan Negru sau zbieretele lui Bendeac) să faci ceva. Încerci, dar dacă plătești copy-paste-eri și traducători de mâna a zecea pe post de jurnaliști, ajungi să pari grandilocvent. De altfel, dintre cotidiene, la capitolul cultură JN este mult Adevărul și România Liberă, chiar și sub Ziarul de Duminică al ZF-ului, care e doar săptămânal…

Ce au toate acestea în comun? Marea majoritate vin din sistemul privat. Poate și pentru că acesta se mișcă cel mai repede și își știe interesul pe termen lung, nu doar de azi pe mâine. Dar și pentru că antreprenoriatul român a ajuns la o suficientă acumulare de capital de care își permite să se folosească și altfel. Interesele sunt deseori și de ordin economic, pentru a se promova de o manieră inteligentă, pentru a promova un anumit de imagine sau a o spăla pe cea veche sau poate – pur și simplu – datorită unor meschine interese de partid. Aceste aspecte însă trebuie analizate în plan secund, cel puțin o perioadă. Nu din optimism exacerbat sau din naivitate prostească, ci pentru că pur și simplu ar trebui să privim și impactul concret, direct, pe care îl au în mod favoabil aceste campanii. Oricum, sunt sigur, mulți o fac pur și simplu pentru că sunt suficient de mult umblați pe afară încât să știe că uscături sunt în toate pădurile lumii.

Chiar și prin campaniile ICR de a traduce ”afară” cât mai mulţi autori români, s-a realizat suficient de mult încât să nu intre la categoria ”și altele”, deși e clară atitudinea partinică a lui Patapievici. Recent, academicianul Eugen Simion a semnat un articol interesant publicat într-o revistă culturală ce apare pe lângă UE despre ocultismul în opera lui Eliade. Efect și al acestui articol, numărul din martie 2012 al aceleiași reviste va fi integral dedicat lui Eliade.

Însă lucrurile se mișcă prea puțin în direcția dorită. Pentru ca trendul să fie cel dorit, este nevoie de mai multă implicare civică și nu doar dinspre ONG-uri sau așteptând ceva de la ”boierii minții” în timp ce restul stau cu mâinile în sân pe post de dadaiști.

De alfel, chiar și promovarea turismului românesc trebuie să pornească de la refacerea imaginii țării în plan intern, abia apoi putând fi extinsă. Rebranduirea ar trebui să aibă în vedere realitatea, nu ascunderea mizeriei sub preș (da, la noi încă se ară cu calul, bou sau chiar cu vaca!).

Și încă ceva: întâi PR-ul și apoi publicitatea/reclama, altfel e inutil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s