Cercetarea, eterna cenuşăreasă

 

          În toamna anului 1990, când românii resimțeau pentru prima oară efectele tranziției spre economia de piață, au apărut primele opinii cu privire la soluția – cheie de rezolvare a cvasimajorității problemelor macroeconomice: producția. Au trecut douăzeci de ani, posibilităţile de rezolvare sunt aceleași, chiar dacă problematica pare diferită. Să reluăm o veche propunere: cercetarea

          O scurtă istorie, …

”Greaua moștenire” a reprezentat un lait-motiv pentru fiecare guvern postdecembrist, atât față de anii comunismului, cât și față de guvernul anterior. O scuză seacă, semn de iresponsabilitate și incompetență. Sigur, marea eroare a lui Ceaușescu de a plăti datoriile în avans în detrimentul retehnologizării ne-a tras mult înapoi față de alte state est-eruopene: lipsa firească de capital autohton de la începutul anilor 90 și preferința investitorilor străini de a investi, spre exemplu, în Skoda decât în Dacia, datorită diferențelor tehnologice, de productivitate, nivelul calificării forței de muncă, etc. Îmi amintesc că prin martie 1990 muncitorii de la IOR au ieșit în stradă nemulțumiți de faptul că importatorul din (pe atunci) RDG a anulat contractul. Ce să facă cu lentilele românești când ei aveau Carl Zeiss?! Piața CAER dispăruse și, odată cu ea, tranzacțiile economice forțate.

În contextul scăderii PIB-ului, soluția firească pentru satisfacerea consumului intern a fost creșterea importurilor, mai ales după ce au început să intre în țară primele multinaționale.  Un ambalaj mai bun și mai colorat făcea orice produs de import să se vândă mai bine decât unul autohton. Nu departe de amerindienii care dădeau aur pe bile de sticlă colorată…

Privatizarea – cuvânt rostit pentru prima oară de Radu Câmpeanu la TVR în ianuarie 1990 – a speriat mult la început, cu greu s-a înțeles că, până la formarea capitalului autohton, investițiile străine sunt singurele care pot repune pe picioare unele capacități de producție. Mai târziu, în anii 2000, s-a ajuns în extrema cealaltă preferându-se privatizarea în locul restructurării, dorința de liniște socială conducând guvernanții spre decizii aberante, vezi privatizările din sistemul energetic sau din cel bancar. Nu are sens să rememorăm întregul context, dar marea greșeală a fost lipsa unei strategii la nivel național, element care se simte acut și astăzi.

o lecție teoretică…

Niciun guvern nu a avut o strategie pe termen lung de creștere a producției industriale și foarte rar au fost continuate proiecte aflate în curs. Despre agricultură nici nu mai merită să discutăm, s-a consumat mai multă energie în dezbateri pe această temă decât în activitatea propriu-zisă, prostia și – mai ales – reaua-intenție distrugând sector important atât din punct de vedere economic, cât și social.

Revenind la producția industrială, trebuie făcute o precizare de manual atât de ignorată de miniștrii industriei. La factorii de producție considerați de economiștii clasici ca fiind natura, munca și capitalul, în epoca modernă s-au know-how-ul și tehnologia, elemente care țin de abilitatea întreprinzătorului de a combina și substitui factorii de producție.

Tehnologia modernă costă mult, pentru a ține pasul este necesar nu doar de a avea la dispoziție capital, ci și de a avea capacitatea de a produce cu o marjă de profit care să asigure retehnologizarea la momentul oportun. Însă aceste eforturi pot fi semnificativ diminuate prin încurajarea activităților de cercetare și dezvoltare.

… și o soluție practică!

În ciuda faptului că România a stat foarte bine la capitoul cercetare-dezvoltare  înainte de 1990, nu s-a mai investit nimic în acest domeniu – ceea ce denotă nu doar lipsa oricărei urme de strategie la nivel național, ci și ignoranță, amatorism.

Cu toate acestea, România dispune în continuare de un potențial important. An de an, inventatorii români se întorc cu medalii de la saloanele internaționale, dar multe dintre acestea rămân nepuse în practică datorită absenței investitorilor.

Este vorba pe de o parte de invenții spectaculoase, precum hyper-cd-rom-ul, discul optic inventat de Eugen Pavel, care oferă pe lângă capacitatea enormă oferită 1PB (adică 1 milion de gigabytes!) și o durată de viață incredibilă estimată la aproximativ 5000 ani. Chiar și pentru cei puțin familiarizați cu terminologia IT, simpla parcurgere a caracteristicilor tehnice uimește. Deși prezentat la saloanele de inventică încă din 1999 și patentat în toată lumea civilizată, hyper-cd-rom-ul încă așteaptă.

În același stadiu se află și celebrul Iustin Capră  cu automobilul care consumă 0,5l/100km,  Cristian Iorgoiu și Marian Velcea cu ”asfaltul viitorului” care costă cu 40% mai puțin și are o durată de viață până la 40 de ani,  Dan Marcel și Corneliu Horpatean cu sera sub formă de piramidă în care plantele cresc mai repede și ecologic.

Nici domeniul medical nu suferă la inventică. Raluca Ioana van Staden a inventat un dispozitiv care poate depista cancerul în salivă sau sânge în mai puțin de 6 minute. Rodica Mariana Ion – medaliată cu aur la Geneva în acest an pentru ”compoziție și procedeu de tratare, restaurare chimică și dezinfecție biologică a suprafeței hârtiei istorice cu nanoparticule de hidroxiapatită” – a mai câștigat o medalie de aur la Geneva în 2009 pentru o cremă-medicament pentru tratamentul premalign al cancerului de piele. În lipsa celor 100 mii euro necesari pentru obținerea autorizației de la Agenția Națională a Medicamentului, crema este păstrată la rece, record mondial la birocrație: o invenție încuiată pentru că o instituție al statului nu are bani să plătească o altă instituție a statului!

Am enumerat doar câteva dintre marile invenții care, din nefericire, zac nepuse în practică. În realitate ele sunt mult mai multe, numai în acest an invetatorii români s-au întors de la Salonul Internațional de Invenții de la Geneva cu 24 de medalii de aur, 18 de argint și 7 de bronz, precum și 20 de premii speciale, clasând țara noastră pe locul patru.

Aceste performante se repeta an de an, deși sumele alocate sunt infime. Abia anul trecut a apărut un ordin al Ministerului Finanțelor Publice de aprobare a normelor privind deducerea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare la determinarea profitului impozabil. Trecuseră ”doar” 7 ani de emiterea Legii nr.571/2003 (Codul fiscal).

Aportul acestor invenții asupra economiei naționale poate fi unul uriaș dacă acest potențial – deocamdată teoretic – este pus în practică. Eternele și deloc fascinantele scuze cu privire la marile corporații care își apără patentele cumpărate pe bani grei ascund în realitate dezinteres și lipsă de organizare. Nu este vorba aici de ”capitalism sălbatic”, ci lipsa de înțelegere a unor mecanisme economice. Spre exemplu, inveția aparatul video a stat în seifuri vreo trei decenii pentru că sumele investite în filmarea pe celuloid nu fuseseră amortizate. Dar concurența nu strică, în mod cert există nume importante în industrie care ar fi interesați să dezvolte și să producă aceste tehnologii abia inventate, dar o condiție importantă este sprijinirea acestora prin advocacy, lobby – totul legal, chiar dacă mulţi conaţionali asociază aceşti termeni cu activităţi ilicite ce se desfăşoară în spatele uşilor închise.

În concluzie, nu trebuie să reinventăm roata. Nu din punct economic. Doar să încurajăm mecanismele funcţionează peste tot în lume, acolo unde grija şi respectul faţă de invenţie şi inovatică înseamnă nu doar vorbe, ci fapte. Iar banii se întorc apoi înzecit.

P.S. Acest articol este un semnal de alarmă, dar şi o încurajare pentru că există şi excepţii fericite – una dintre ele este proiectul ELI (Extreme Light Infrastructure) privind realizarea celui mai puternic laser din lume ce va fi construit pe platforma IFA de la Măgurele, cu colaborarea Cehiei şi Ungariei. Aşadar, se poate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s