Trei filme bune (şi atât de diferite!)

Am fost în concediu, dar mai mult am „beneficiat” de alergătură prin București decât de altceva. Printre picături am reușit să văd câteva filme importante, unele mai vechi, altele mai noi, reducând un pic lunga lista a filmelor care mi le-am dorit a le viziona. Am sperat să reușesc să completez din lista celor mai bune 250 filme, despre care ai vorbit aici.

Am avut parte de câteva surprize oarecum neplăcute – filme celebre care nu mi s-au părut a fi la nivelul la care se vorbește despre ele (ex. Taxi Driver sau I Vitelloni), dar și mai multe surprize plăcute, printre care doresc să amintesc câteva pe care le consider ”must see movies” și pe care le recomand din toată inima:

The Bridge on River Kwai – este un film-capodoperă din 1957 semnat de marele regizor britanic David Lean. Tot un britanic este cel care dă viață personajului principal: Alec Guinness în rolul colonelului Shears (în engleză ”foarfece”), un militar de carieră pentru care regulile lumii civilizate (ordinea, disciplina, Acordul de la Geneva, etc.) reprezintă principalele elemente în sistemul său de valori la care nu poate renunța nici în fața morții. O apariție interesantă, dar sub valoarea sa – zic eu -, o are William Holden. Film de 7 premii Oscar luate ”pe bune”, realizarea fiind cu adevărat impresionantă. Merita de fapt și al 8-lea Oscar, cel pentru rol secund, la care a fost nominalizat Sessue Hayakawa, cel care a interpretat magistral rolul colonelului japonez care conduce lagărul în care se desfășoară acțiunea.

Nota mea 10/10. Notă rară, dar pe deplin meritată.

Loves of a blonde – al doilea lung-metraj al lui Milos Forman, realizat cu 2 ani înainte de mai cunoscutul ”Balul pompierilor”, dar mai reușit. În acest film am văzut cele mai realiste scene privind penibilul în viaţa de zi a unor oameni obişnuiţi. Este, dpmdv, o realizare colosala, nici măcar marii maeştri italieni nu au reuşit să atingă acest nivel. Scenele nu pot fi decât văzute, nicidecum povestite. Sunt momente în care parcă ajungi şi tu să te jenezi…🙂

Nota mea 9/10. Nu am dat nota maximă pentru că filmul nu este pe deplin legat pe alocuri, abuzând de sugestii.

Hearts in Atlantis are două ingrediente de neegalat: scenariul pe baza unei nuvele scrise de Stephen King şi interpretarea lui Anthony Hopkins, care interpretează rolul unui clarvăzător vârstnic urmărit de servicii secrete, își schimbă des domiciliul dorind să-și ascundă identitatea. Astfel, ajunge la casa micului Bobby Garfield cu care rezonează și  se întemeiază o relație profundă care va schimba destinele celor doi. Superb începutul filmul, un motto demn de reținut: ”Oricând dorește, trecutul se întoarce și-ți dărâmă ușa. Și nu vei ști unde te duce.  Ce poți să speri, e să te ducă într-un loc unde îți place.

Nota mea 9/10. Câteva scăpări deranjante -stereotipuri regizorale și scenaristice tipic hollywoodiene care nu îşi au locul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s