Starea națiunii

Tot mai multă lume dusă cu capu’. Criza, sărăcia, alimentația deficitară (unii nu au ce să mănânce, alții mănâncă chimicale), deprimantele sisteme de învățământ și sănătate, presiunea scumpirilor și dificultatea achitării la timp a împrumuturilor bancare și atâtea altele sunt cauze evidente a faptului că tot mai multă lume se duce cu capu’.

Mulți nu găsesc soluții și recurg la țigări, băutură sau chestii și mai urâte. Numărul în creștere al oamenilor beți pe stradă  e în continuă creștere, iar acesta este un indicator emblematic pentru subiectul abordat. Alții – mai deștepți sau, poate doar mai norocoși pentru că sunt educați mai temeinic – se tratează cu un bilet la teatru (se stă și 5 ore la coadă!) sau cu o carte (pare că e în creștere numărul celor care citesc în metrou și autobuz), plimbându-se prin parcuri și vizitând muzee sau pur și simplu scriind/pictând/cântând. Cei care recurg la astfel de refugii sunt în general cei de peste 35 ani care au repetă trăirile antedecembriste. Tineretul de astăzi citește mai puțin, mult mai puțin, fie măcar ca pondere în total. Explicația că nu li se oferă nimic și că tocmai din acest motiv ajung și din nimicuri să se bată la ieșirea din cluburi este valabilă, dar nu suficientă, este mai mult o scuză. Educația copiilor este cea mai grea meserie de când e omul, mai ales că trebuie contrabalansate „tentațiile străzii” – de la țigări la băutură sau chiar droguri, de la pokere la pariuri stupide și găști care se bat cu cuțite sau, pentru copiii mai mici, „cybertentațiile” – jocurile pe calculator, telenovelele de pe Disney Channel (Walt Disney cred că se răsucește în mormânt!), Webkinz, pseudomuzică gen Lady Caca Gaga, etc.

În mod firesc, una dintre salvările națiunii ar trebui să vină de la personalități artistice/științifice/etc. care să fie unanim recunoscute atât ca valoare, cât și ca probitate morală. Dar cine mai intră în această categorie? O întrebare retorică, o întrebare tristă… Unii s-au dus (Sorescu, Paler, Pittis, Păunescu, Drăgănescu etc.), unii sunt „parizani” de prea mult timp pentru a ieși din tipar (Buzura, soții Vulpescu, Eugen Simion, etc.)  alții – care au puterea să își accepte erorile grave (de ex. ca promotori ai actualului președinte) – preferă să tacă. Generația X, din care și eu fac parte, nu reușește să se impună, deși știu cel puțin o duzină de scriitori cu potențial a a atinge sau chiar depăși valoarea celor dispăruți și încă o duzină de tineri cineaști – în opinia mea generația cu cel mai elocvent talent în cea de-a șaptea artă din istoria României (confirmați și din extern!). Paradoxal, vina că nu se impun sau, mai corect spus, vina că nu reușim să ne impunem are la bază o răul făcut de comunism … prin cei mai înfocați anticomuniști postdecembriști care încă au sechele (Liiceanu, Adameșteanu, etc.) sau prin caricaturi anticomuniste inventate și acceptate de docți  și semidocți (aici din păcate lista este mai lungă și e pute de la o poștă a GDS: Radu Filipescu, Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Monica Macovei, etc.).

Între timp suntem sătui – sau, cel puțin, eu unul sunt! – de luări de poziție la cel mai urechist mod, care nu fac decât să îndepărteze oamenii de subiectele de real interes social și de speranța că se poate trece de la vorbe la fapte. Nu mai departe de aseară, Mugur Ciuvică debita niște inepții incredibile străduindu-se să ducă în derizoriu primirile lui Ceaușescu de către Carter și Regina Angliei singurele argumente fiind că Președintele Carter nu a fost un mare președinte pentru că după el a urmat Reagan, iar că Regina Angliei l-a primit doar pentru ca să ne vândă niște janghine de avioane BAC. Sigur, Ceaușescu nu este de lăudat, dar aceasta nu înseamnă să minimizezi rolul lui Carter în istorie (atât ca președinte, cât și ca promotor al drepturilor omului) sau să vorbești despre un tip de avion care a inovat o industrie de vârf. Ciuvică este doar un exemplu, binențeles, este suficient să butonăm și la orice oră găsim încă vreo câteva zeci de aceeași teapă.

Însă în această săptămână m-au surprins plăcut două luări de poziție. Prima a fost a lui Mișu Negrițoiu în Ziarul Financiar de luni: „Şi aşa am ajuns singura ţară din UE care continuă să lucreze cu Banca Mondială în programe de restructurare economică de bază. Este eşecul generaţiei politice a anilor ’90 din care am făcut parte şi eu şi ai cărei exponenţ i sunt preşedintele Băsescu şi guvernatorul Isărescu.” A doua zi, marți 25 ianuarie, Lucian Avramescu comentează în Jurnalul Național – cu acid, dar și cu argumente și bun-simț – derapajele lui Neagu Djuvara manifestate în cadrul unui interviu acordat Antenei 3.

Trăim vremuri de exterminare a sistemelor de valori, de exterminare culturală și spirituală. Doar un om prost poate să facă atât de mult rău, fiind incapabil să atragă oameni buni, de valoare lângă el, fie și măcar pentru măruntul interes personal. Există însă voci precum cele două de mai sus care arată că încă se poate. Refugiul  într-un roman bun sau într-un concert de muzică simfonică nu poate rezolva decât probleme la nivel personal, de tipul de a nu te duce cu capu’ trăind într-o societate erodată de nebunie până la os. Problemele cetății se rezolvă însă cu totul altfel, dar nu le știu decât cei care cunosc și au înțeles istoria.

Reclame

Un gând despre &8222;Starea națiunii&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s