Scândurica

O nouă surpriză plăcuta în colecţia „Ego Proza”, marcă importantă a editurii Polirom: „Scândurica” de Dan Miron.

Romanul abordează tema liceenilor dintr-un mic oraş de provincie aşa cum arăta în România începutului de mileniu trei. Dragostea, prietenia, neînţelegerea în relaţia cu părinţii, inutilitatea şcolii în care singura atracţie este profu’ de filosofie care ţine lecţii deschise, pudoarea virginei, maturizarea forţată a liceencei prostituate sunt temele clasice ale unui astfel de subiect, dar Dan Miron a reuşit să evite amalgamarea clasică a poveştilor de liceu, catalizându-le într-un roman antrenant, bine legat.

Secretul tehnicii literare a constat în inspirata rotire a personajelor în rol de povestitor, cu atât mai mult cu cât ele au personalităţi diferite. Cristiana alias Scândurica, Floriana alias Sexolita, Sorin şi mama Cristianei sunt reliefate atât prin prisma celorlaţi, cât şi prin cea a dialogului interior. Gigi alis Musculosu’ este deasemenea un personaj savuros care pe alocuri reprezintă sarea şi piperul întâmplărilor din liceu, mai ales la cea cu Nicu Feraru în toaleta liceului. Foarte bine surprinse relaţiile adolescent – părinte şi dramele suportate de ambele părţi, mai ales în cazul Cristianie crescute fără tată.

Finalul romanului vine pe repede-înainte, poate prea grăbit, dar justificat datorită succesiunii de întâmplări. Epilogul cu Sorin privind trecutul şi prezentul cu alţi ochi pare un pic rupt de restul romanului, dar cred că autorul a avut în vedere delimitarea în timp, schimbarea firească a personajului ca urmare a maturizării sale.

Povestea de dragoste, prietenia şi camaraderia liceenilor şi, mai ales, finalul dramatic al romanului îl recomandă ca având un potenţial bun de scenariu de film.

O carte pe care o recomand cu plăcere celor de vârsta mea, tuturor celor care vor să înţeleagă generaţia celor cu griji, dar fără bani, probabil ultima generaţie înainte de larga răspândire a piţipoancelor şi mârlanilor de mall. Vio, sora lui Sorin, nu este o potenţială Sexolita, ci o viitoare piţipoancă de mall, dar acela ar fi alt roman.

Cu această ocazie mă gândesc să acord cotaţii aşa cum procedez la filme. Drept urmare cotez „Scândurica” la 3,5 stele din maxim 5.

P.S. Acum citesc „Atunci i-am ars două palme” de Lucian Dan Teodorovici, o carte de povestiri apărută în aceeaşi colecţie coordonată de … Lucian Dan Teodorovici, pe care doresc din nou să îl aplaud cu această ocazie.

Reclame

2 gânduri despre &8222;Scândurica&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s