Ma simt “îngrozitor de mare”

Pe Sorescu l-am descoperit pe la 14 ani. Tata a venit acasă cu proaspătul volum (la acea vreme) “Ecuatorul şi polii”. Aveam cultul cărţii şi scepticismul vârstei, a învins primul şi am deschis cartea. Ştiam doar “Trebuiau să poarte un nume” şi “Altfel”, care îmi sunau un pic cam comuniste, obişnuite în vremurile gri pe care le trăiam. Evident, astăzi le privesc la justa şi adevărata lor valoare.

Revin: am deschis “Ecuatorul şi polii” unde s-a nimerit şi am citit o poezie care m-a făcut să simt că trăiesc un miracol. Apoi am început să “sap” după operele sale, citind şi descoperind tot mai multe despre opera sa. “Prieteni” şi “Am zărit lumină” au fost ani de zile poeziile mele preferate, pentru ca doar în câţiva ani să ajung să spun că este cel mai mare poet român al tuturor timpurilor, deşi fără Eminescu, poate nu ar fi existat Sorescu, opinie pe care îndrăznesc să mi-o afirm şi astăzi.

Şi, să nu uit!, am inclus “Japiţa” în top 10 al celor mai bune romane româneşti al tuturor timpurilor.

Dar de ce astăzi vorbesc despre Sorescu? Pentru că dintr-o mare (şi fericită!) întâmplare mi-am amintit de magnifica sa poezie “Jucării”. Poate pentru că sunt sau am devenit şi eu “îngrozitor de mare”

Din nou despre trafic

Prevăd că în campania electorală de la locale va fi “de bază” problema traficului. Adevărul este că în Bucureşti, dar nu numai!, situaţia tinde să fie una disperată şi nu doar din punct de vedere al timpului pierdut de aiurea în trafic (btw: cred că situaţia actuală afectează puternic psihicul oamenilor care stau în trafic), ci şi din punct de vedere al poluării, al pierderilor umane şi materiale cauzate de timpul ridicat de intervenţie al maşinilor de salvare şi pompieri, dar şi al costurilor ridicate pe care le suportă firmele.

Totuşi, cred că există o categorie de firme care beneficiază de nesfârşitele ambuteiaje: cele de telefonie mobilă. Remarcam astăzi în nesfârşita coadă de pe Str. Turda cum toţi şoferii din jurul meu purtau pe telefoanele mobile convorbiri nesfârşite.

Via Cristi Banu aflu de de două campanii la care subscriu: cea privind blocarea intersecţiilor şi cea privind rablele abandonate. Acestea sunt doar două din cauzele care produc nebunia din trafic din pricina şoferilor, dar cine ştie…poate ajută!

Planet Earth

Vă plac documentarele de pe National Geographic sau Animal Planet? Ei bine, nu vreau să vă dezamăgesc, dar aceste filmări care vă încântă seară de seară sunt efectiv eclipsate de super-documentarul Planet Earth produs de BBC.

Filmat pe parcursul a 5 ani (da, cinci!) de 40 de echipe de filmare în peste 200 de locaţii din întreaga lume, acesta este primul documentar HD, calitatea imaginii fiind una excepţională. Pentru filmările din aer s-a utilizat un elicopter pe care a fost montată o cameră HD cu sistem giroscopic de stabilitate si cu lentile de 400 mm capabilă de un zoom impresionant: focalizare pe un singur animal de la 1 km distanţă fără a îl deranja sau stresa.

Aproape fiecare scenă reprezintă o premieră, fiecare vieţuitoare fiind filmată nu oricum, ci în ipostaze deosebite. Foarte bună sincronizarea imaginea cu timbrul vocii lui David Attenborough, fratele nu mai puţin celebrului Richard Attenborough (amândoi au titlul de “Sir”).

Deşi am văzut doar câteva episoade, nota este maximă: 10. Capodoperă a genului, film de referinţă, film ce probabil va fi studiat decenii la rând pe băncile celor mai mari universităţi media din lume.

Îmi face plăcere să o repet… Nota mea: 10.

Always On My Mind

Scriind un articol pentru Cadran, am dat din întâmplare pe Youtube de cântecul nunţii mele: “Always On My Mind”, excepţia de la regula - remake-ul mai bun ca originalul. Vă împărtăşesc bucuria vizionării videoclipului.

watch?v=M2pNF_IXfyI]

Din nou despre criză

Euro creşte în raport cu dolarul într-un ritm ce dă dureri de cap exportatorilor europeni. Louis Gallois, presedintele EADS, aprecia recent că nivelul şi evoluţia monedei unice europene „asfixiază” industria europeană., iar economia Uniunii Europene va pierde investitorii americani. Rata de schimb euro - dolar se află în vecinătatea lui 1,6, iar îngrijorarea creşte pe ambele maluri ale Atlanticului.

Pe scurt (2)

Pe (foarte) scurt:

- feriţi-vă de viroza asta care a umplut Bucureştiul, parcă special acum a apărut această epidemie, să stăm în casă  cât ne facem de râs cu organizarea summit-ului. Apropo: una peste alta, până la urmă s-a circulat astăzi mai bine ca de obicei!

- joi am trecut pe Kiseleff în minutele dintre momentul accidentului şi sosirea ambulanţei. Concluzia nu poate fi decât una singură despre acei indivizi care cică sunt poliţişti: minte ioc, suflet vid. Nu ne surprinde cu nimic, totuşi mă mir de tupeul lui Cristian Ciocan care îi apără agresiv. Faza cu “oricum murea” este cel mai cretin argument care mi-a fost dat să-l aud. Recomand să semnaţi petiţia.

- tot joi s-a stins George Pruteanu, iar astăzi Sabin Bălaşa. Dispar generaţiile profesorilor noştri şi suntem tot mai săraci pentru că nu vine nimeni din urmă…

-  viroza care m-a ţinut departe de muncă şi de multe altele a avut şi o parte bună: am văzut câteva filme bune, din care recomand Stranger Than Fiction (nota 8,5/10) şi Little Children (nota 9/10).

Righteous Kill

S-a lansat trailerul de la Righteous Kill, ceea ce eu cred că va fi filmul anului, fie măcar în ceea ce priveşte număr de spectatori, încasări, asta dacă nu cumva va fi şi un succes de Oscar.

Trailerul este deja dispobil pe Youtube şi confirmă aşteptările. Pe lângă Al Pacino şi De Niro, mai sunt prezenţi şi alte nume interesante, dar nu la fel de sonore. Regizorul peliculei este Jon Avnet.

Premiera va avea loc, conform IMDB, pe 12 septembrie în SUA. Acum filmul se află în faza de post-producţie. Aştept(ăm) cu interes!

Pe scurt

Nu vă spun că stau cam neconvenabil la capitolul timp, este vizibilă în frecvenţa postărilor din ultimele săptămâni. Mă consolez cu ideea că mai mult contează calitatea, nu cantitatea.  Aşa că inaugurez o nouă categorie “Pe scurt”, unde voi puncta câteva dintre subiectele asupra cărora nu îmi pot reprima opiniile.

Nimic despre Oscar

În ultimii ani am încercat să văd - înainte de decernarea premiilor - cât mai multe filme dintre cele cu şanse la Oscar. Dacă în urmă cu doi ani le-am văzut pe toate cu mult înainte de decernare, cu excepţia superbului Syriana, acum situaţia a fost aproape pe dos.  Nu doar din lipsă de timp, ci şi din cauza diferenţei imense de calitate între filmele din 2005 şi respectiv 2007. Tocmai din acest motiv am avut un interes scăzut faţă de ediţia din acest an.

Singurul meu favorit care a reuşit să iasă câştigător a fost cel de la animaţie, este vorba de  Ratatouille, o veritabilă capodoperă a genului, deşi există numeroase voci care reclamă Persepolis.

Marele meu regret este  Juno, un film deosebit atât ca abordare, cât şi ca prestaţie a protagoniştilor. Oscarul pentru scenariu este îndreptăţit, dar o slabă consolare. Totuşi, nu mă mir, nu mă întrebaţi de ce, doar ştiţi şi voi.

Meritele lui Tăriceanu

Guvernul Tăriceanu are multe bube, am spus-o de nenumărate ori şi am argumentat-o nu o dată. Dar un mare merit al actualului prim-ministru este preocuparea activă în găsirea unor soluţii concrete care să conducă la dezvoltarea economică a ţării. Nu fac propagandă, departe de mine acest gând, dar prea multă lume se abordează astfel de problematici incorect şi/sau de rea-credinţă, neînţelegând sau făcându-se că nu pricep anumite lucruri.