Am fost PRINS de Petru Popescu

Romanul “Prins” al lui Petru Popescu m-a cam …prins. Am terminat cartea vineri seara şi încă nu s-a sedimentat, probabil va mai trece o perioadă în care voi mai răsfoi unele pasaje. De altfel este una dintre acele cărţi la care mi s-a întâmplat să dau câteva pagini înapoi pentru a le reciti, pentru a încerca să cuprind cât mai multe nuanţe, să nu ratez ceva, un amănunt care va conta mai târziu. O carte pe care o citeşti şi în acelaşi timp “vezi filmul”, prefaţând ulteriorul succes al autorului la Hollywood.

În mod categoric este unul dintre cele mai bune romane româneşti ale literaturii contemporane, ba poate chiar unul dintre din întreaga literatură română. N-am citit nimic încă despre “Prins”, doar prefaţa lui Alex Ştefănescu, foarte bună, dar care dezvăluie prea mult din ce va urma. Interesant a fost să aflu că, deşi cu 20 de ani mai tânăr decât Marin Preda, Petru Popescu era la momentul emigrării (1974) mai bine cotat decât el. E drept, nu apăruse “Delirul”, nici “Cel mai iubit dintre pământeni”, dar aceasta este o altă poveste.

Revenind la “Prins”, vreau să spun că este un roman – surpriză. Un tânăr de 30 de ani care află că mai are puţin de trăit, va muri în maxim un an, poate un an şi jumătate dacă se îngrijeşte. Cartea este publicată în 1969 (primul roman publicat), când autorul avea doar 25 de ani!, totuşi autorul dă dovadă de o maturitate surprinzătoare nu doar la nivelul la care tratează temele romanului, ci şi la nivelul scrierii. Pare că abuzează de descrieri mega-minuţoase, dar tocmai ele fac cititorul să intre în pielea personajului, să simtă ceva din moartea ce bântuie personajul principal.

Există trei lucruri memorabile în carte. În primul rând prietenia necondiţionată a inginerului cu Bibi, ataşamentul şi solidaritatea lor mai presus de orice, o relaţie interumană atât de intimă nu mai găseştizugrăvită în întreaga literatură română. În al doilea rând este iubirea Corinei, o poveste de dragoste care seamănă izbitor de mult cu Love Story, nuvelă publicată întâmplător sau poate nu un an mai târziu de Erich Segal. Al treilea lucru memorabil este imaginea Bucureştiului, oraşul mult iubit de autor, sentiment împrumutat şi către pesonaj, o pictură pe care poţi pune lupa şi vedea fiecare amănunt al oraşului.

Pentru cei care au citit deja cartea, vreau să punctez câteva scene de neuitat: moartea lui Iordan, acea goană nebună cu maşina care a fost filmată şi despărţirea de Bibi.

O carte de neratat, o altă carte şi un alt autor de care îmi pare atât de rău că nu am ştiut până acum, dar o mare bucurie dată de noua mea descoperire, ceea ce mă face să caut acum tot ce a mai publicat Petru Popescu, cel mai mare romancier român în viaţă.

About these ads

17 thoughts on “Am fost PRINS de Petru Popescu

  1. În primul rînd țin să spun că-mi pare rău că ți-am descoperit abia acum blog-ul. Deși l-am văzut în status la messenger, n-am avut (din păcate și spre rușinea mea) curiozitatea să dau click pe el (l-am adăugat în RSSOwl, să urmăresc cu atenție noile apariții :)).
    Țin minte “Boierii minții” de Sorin Adam Matei, carte pe care am citit-o după ce am auzit de ea pe un topic deschis de tine pe forumul Chip. :)
    În al doilea rînd, datorită recomandării tale, vreau să citesc cartea (deși nu știu unde am s-o găsesc). Ai făcut o paralelă cu Marin Preda: pt. mine este unul dintre cei mai mari scriitori români. Sper, totuși, să mă impresioneze și Petru Popescu…

  2. mihneagraur says:

    În primul rând bine ai venit, chiar mă bucur că ai ajuns aici şi, vreau să-ţi spun, că Petru Popescu mi-a fost recomandat de Cristi Banu, adică “zaboss” pe acelaşi minunat forum care era Chip-ul la acea vreme. Adevărul este că atmosfera – ca şi nivelul discuţiilor – era unul bun, din păcate astăzi aşa ceva îmi pare utopic.

    Revenind la carte, cred că o mai găseşti pentru că e apărută acum 2 săptămâni la noua BPT a Jurnalului, cel puţin la mine în cartier am mai văzut-o la chioşcuri. Oricum, o poţi comanda aici: http://www.bibliotecapentrutoti.ro/titluri/prins/

  3. Mersi pt. informații. Am s-o caut întîi pe la chioșcuri, iar dacă n-o găsesc am s-o comand. Problema mai mare va fi cu timpul alocat ei: am observat că, pe măsură ce înaintez în vîrstă, timpul liber se reduce, tinzînd către zero, apărînd mereu și mereu tot mai multe responsabilități. :( Pe de-o parte e bine, dar pe de altă parte îmi pare extrem de rău că timpul petrecut în compania cărților se micșorează…
    Ai dreptate în privința forumului chip: nu mai e ce-a fost; eu mai intru, din cînd în cînd, din inerție. Aproape nu mai ai ce citi pe-acolo…

  4. mihneagraur says:

    Încă nu. Nu mi-am făcut timp să comand pe internet ce mai are publicat şi este disponibil, dar o să îmi fac cât de curând. Sper să fie la acelaşi nivel şi celelalte romane.

  5. duduveche says:

    Cel mai mare detractor a cartii, in 1970, a fost criticul Nicolae Manolescu (pro-occidentalul de azi), care o considera “reactionara” si “burgheza”. Cel mai mare admirator a fost criticul Adrian Marino.

  6. magda says:

    Imi place foarte mult ceea ce ai scris aici, Mihnea! Sunt exact aceleasi sentimente pe care le-am incercat si eu dupa ce am citit cele 3 carti ale lui si, mai ales, dupa ce l-am cuncoscut personal pe PP!
    Ma numar printre “proaspetii“ cititori ai lui PP – l-am descoperit in primavara acestui an intr-un interviu in Jurnalul National si am avut apoi, in iunie, marea bucurie de al-l intalni la Carturesti si de a primi autografe pe si .
    Recent am citit si si chiar am trimis mail Scriitorului, in America. Zilele trecute mi-a raspuns!
    Citesc cam tot ce gasesc pe net despre el si opera lui… Sunt si opinii negative care, brrrrrr! m-au cutremurat prin virulenta cu care erau exprimate! Asta e…
    Am comandat prin posta … Interesant este ca nu gasesc nicaieri , toate stocurile sunt epuizate… Ai citit-o?
    Astept la BPT…

    Lecturi placute!

      • magda says:

        Am observat ca nu apar titlurile in postarea precedenta… Oare de ce????
        Spuneam ca am citit Supleantul, Fata din Nazaret, Prins si chiar Urme in timp.
        Am comandat Intoarcerea, sunt chiar disperata sa o citesc si nu exista nicaieri!
        Miercuri apare Dulce ca mierea…. Uraaaaaaaaaa!

      • Mihnea Graur says:

        Nu știu de ce nu au apărut din prima, bine că s-a rezolvat.
        Și eu aștept cu nerăbdare cartea de mâine, cu atât mai mult cu cât nu sunt de găsit cele de dinainte de 1973…

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s