1 an
1 an de când ne-a părăsit Octavian Paler.
1 an de când îmi lipseşte Octavian Paler. Probabil, cel mai mult îmi lipseşte din emisiunea lui Gâdea. Sau articolele sale? Ne-au mai rămas cărţile sale, pe care nu mai avem timp să le deschidem, iar atunci când avem timp – uităm de ele.
Să ne amintim ce spunea însuşi Paler despre această stare naţională contemporană:
Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.
1 an şi astăzi nimeni nu şi-a amintit nimic, excepţia fiind evident un articol în Jurnalul.
Ce poate fi mai trist? Poate doar că am uitat şi eu.
1 an de când şi noi l-am părăsit pe Octavian Paler.
