Cine nu ştie să piardă? II
Răspunsul la întrebarea din finalul primului articol vine tot din Germania.
Producătorul german de componente pentru motoare Kolbenschmidt Pierburg (KSPG) va investi în Parcul Industrial Dej (tot judeţul Cluj!) circa 100-120 milioane de euro unde vor produce blocuri motoare pentru constructorii Porsche şi Mercedes. Şi să nu uităm că Trelleborg şi ACE-Fujikura se află deja acolo.
Acum, aceaşi zonă esti vizată şi de Daimler, care analizează oportunitatea deschiderii unei fabrici care să producă modelele Mercedes A-Klasse şi B-Klasse, alternativa poloneză Wroclaw fiind dezavantajată de nivelul salarial mai ridicat, dar câştigând la capitolul infrastructură. Investiţia este estimată la circa 400 milioane euro.
Sunt prezente în România numeroase firme germane în domenii variate de activitate în care deţin poziţii importante: asigurări (Allianz), energie (E.ON), retail (grupul Metro, inclusiv diviziile Praktiker şi Real, Rewe cu Selgros, Plus), anvelope (Continental), industria alimentară (Dr. Oetker),etc. Germania se află pe locurile 3-4 în topul investitorilor străini (la egalitate cu Franţa, dar după Olanda şi Austria), dar într-un astfel de ritm investiţional devine posibilă avansarea în top.
La începutul anului, Viorel Gavrea, directorul Tetarom, declara public că investitori foarte serioşi şi-au manifestat intenţia de a investi în parcul industrial, ceea ce a dus la creşterea cererii de la 500 la 700 hectare, motiv pentru care a cerut teren în plus pentru extinderea Tetarom III.
Clujul tinde să devină un „El Dorado” pentru investitorii străini, tocmai pentru că acolo au fost canalizate eforturi importante pentru atragerea unor companii importante. Tipic românesc, au apărut vocile contestatoare şi invidia. Mult mai indicat ar fi ca aceştia să îşi concentreze energia în sens pozitiv, găsind soluţii pentru copierea fenomenului în zone slab industrializate şi/sau cu şomaj mai ridicat (Mehedinţi, Gorj, Vaslui, Botoşani, etc.).
Crearea condiţiilor necesare extinderii investiţiilor direct productive într-un ritm susţinut este imperios necesară, iar aici autorităţile centrale şi locale trebuie să încerce să găsească un numitor comun indiferent de culoarea politică, grupuri de intere sau altceva, altfel Clujul va fi doar o excepţie care întăreşte regula şi atunci vom recunoşte şi la noi destui care nu ştiu să piardă. În fapt, am pierde toţi, ca dovadă - o scurtă privire aruncată pe nivelul deficitului de cont curent.
Planuri de viitor
Evenimentele legate de relocarea fabricii Nokia de la Bochum la Jucu ne-a deschis porţile unor interesante paralele între Germania şi România. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece, ci să ne gândim putem fructifica oportunităţile ivite tocmai pentru a micşora cât mai rapid decalajul de trei decenii care ne separă. Ritmul de creştere economică ne dă speranţe nouă, nu lor.
În România deja se vorbeşte de un deficit de forţă de muncă - fenomen parţial adevărat pentru anumite posturi - , ridicându-se problema readucerii în ţară a cât mai multor români plecaţi, în acest sens fiind organizat la sfârşitul lunii februarie un târg la Roma. Acesta este doar un mic pas, dar urmat de alţii se pot rezolva dintr-un foc atât probleme de ordin economic, cât şi cele de ordin social, acestea din urmă căpătând un trend tot mai dramatic. Sigur, există şi alternativa importului de forţă de muncă, cu avantaje şi dezavantaje. Lucrurile trebuie cântărite cu grijă, pentru a nu regreta mai târziu…şi nu doar din punct de vedere economic.
În timp ce la Roma se desfăşura târgul de forţă de muncă, în Germania se anunţa intenţia Siemens de a concedia aproximativ 3.000 de angajaţi din divizia de telecomunicaţii SEN (Siemens Enterprise Networks). Tot în februarie, Airbus a anunţat că doreşte accelerarea procesului de restructurare în Germania, preţul fiind 3.100 locuri de muncă, iar Continental va disponibiliza 2.000 de oameni.
Conform Oficiului federal de statistica al Germaniei (Destatis), 18% din companiile care au peste 100 de angajaţi au transferat o parte a activităţii în străinătate sau urmează să o facă în scurt timp. Destinaţiile favorite sunt cele 12 state care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 şi 2007, pentru care au optat 60% dintre aceste companii. Pe locul 2 se află, firesc?!, China. Destatis precizează că impactul acestor relocări în perioada 2001-2006 este concedierea a circa 188.000 de oameni şi crearea a 105.000 noi locuri de muncă.
Şi atunci pentru ce face s-a făcut atâta tevatură în Germania? O variantă poate fi aceea de a umbri concedierea a 3.500-4.000 de angajaţi (din totalul de 5.200) la Forest în Belgia, ca urmare a închiderii fabricii Volkswagen în care se fabrica modelul Golf. Altă varinată - pentru a primii de la Comisia Europeană subvenţii de milioane de euro pentru proiecte în sprijinul lucrătorilor disponibilizaţi, aşa cum s-a întâmplat anul trecut când Germania a primit 12,8 milioane euro pentru cei 3.300 de disponibilizaţi ca urmare a vânzării a două uzine Siemens către compania taiwaneză BenQ. Răspuns corect: ambele variante de mai sus.
