O rază de soare în noaptea polară
Cu un ochi pe fluxurile de ştiri ale agenţiilor de presă pentru a prinde cât mai mult din trista zi de astăzi (nu doar pentru poporul sârb, ci pentru democraţia şi libertatea pe plan mondial), am reuşit să termin de citit o carte de mare excepţie: “Fellini despre Fellini” – convorbiri despre cinema cu Giovanni Grazzini, recent reeditată de Editura Humanitas.
O recomand cu mare căldură, fiind vorba nu doar de unul dintre cei mai mari regizori ai cinematografiei mondiale (şi unul dintre preferaţii mei), ci de un pesonalitate, un geniu care a prezentat pe ecran suprarealismul aşa cum poate nu a făcut-o decât un alt italian, l-am numit aici pe Michelangelo Antonioni. Dezvăluiri spectaculoase despre cum şi-a ales interpreţii, despre cum a gândit primele filme, personaje pitoreşti din copilăria sa – ulterior aşezate magistral pe peliculă în Amarcord, descrieri pitoreşti ce amintesc de capodoperele sale, presărate pe alocuri cu un umor inteligent, savuros.
Pentru mine această carte în această zi tristă este ca o rază de soare în noaptea polară.
