Cine nu ştie să piardă?

Deschiderea fabricii Nokia lângă Cluj nu este umbrită de nici un scandal, în ciuda faptului că unii se străduiesc în acest sens. În primul rând, dacă cineva are o problemă, şi anume una de imagine, este Nokia care poate pierde - e drept, doar pe termen scurt - o parte din cota de piaţă pe care o deţine în Germania. Fiţi siguri, riscul este unul calculat din vreme şi asumat.

Atitudinea şi frustarea oamenilor care se văd rămaşi fără loc de muncă este de înţeles. Economia Germaniei nu mai este de foarte mult timp “locomotiva Europei”, de fapt nu mai duduie de mult, încă îşi spune cuvântul frâna pusă la momentul înglobării RDG-ului. Situaţia economico-socială se deteriorează de la an la an, deşi nu la modul dramatic, mersul lucrurilor îngrijorează mai ales în contextul evoluţiilor şi tendinţelor economiei mondiale.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre clasa politică germană. Preşedintele Partidului Social-Democrat german, Kurt Beck a declarat că în casa lui nu vor mai exista telefoane Nokia. Pe lângă populismul de doi bani, Beck nu se putea face mai tare de râs, dând dovadă de fals patriotism: în condiţiile acerbei lupte de pe piaţa telefoanelor mobile, ar fi dat mai bine în ochii opiniei publice un Siemens - marcă-simbol al tehnologiei germane de peste 160 de ani.

Horst Seehofer - ministrul pentru protecţia consumatorului - a anunţat că va boicota în întregul minister telefoanele Nokia. La afirmaţia asta mă umflă râsul. Mai rămâne să le dea foc în piaţă, iar apoi “ilegaliştii” care le folosesc să fie trimişi în lagăre.

Angela Merkel a încercat să păstreze o atitudine demnă de un cancelar, dar tot a spus că “acest boicot este de înţeles”. De înţeles?! În ce sens? Că nervii par a fi scăpaţi de sub control când situaţia este greu de gestionat?

Singurul care pare a fi înţeles situaţia este ministrul finanţelor Peer Steinbrück, care a catalogat operaţiunea “capitalism de caravană”, o afirmaţie dură, dar cât se poate de adevărată. Dar mutarea spre est o deviză a tuturor multinaţionalelor, inclusiv a celor germane. Dacă sunt adepţii unei formule moderne “prin noi înşine”, atunci de ce şi-au mutat şi marii producători germani fabricile în est?

Marţi va avea loc o amplă manifestaţie în Bochum, acelaşi oraş care a mai “găzduit” un miting dur de aceeşi natură în 2004, atunci când General Motors a închis fabrica Opel. De ce tot acolo? Nu mai este Germania ţara lucrurilor trainice, bine făcute şi de calitate? Are economia Germaniei o problemă?

Problema este că tendinţa spre economia de consum afectează o ţară cu o mentalitate în care primează conştinciozitatea şi calitatea mult mai mult decât cantitatea. Similar VW, maşina populară, a ajuns să fie o maşină cu la fel de multe probleme ca Renault sau Fiat, luate de valul mecanismelor pieţei. Este vorba de o ecuaţie cu multe variabile, fiind greu din punct de vedere al mentalităţii germane găsirea unei soluţii perfecte în raport de productivitatea muncii, calitatea şi creşterea producţiei în condiţii de eficienţă în condiţiile pieţei actuale de consum. Sună a manual de economie, sună prea teoretic, dar în condiţiile în care vorbim de o ţară cu multe probleme: peste 5 milioane de şomeri, populaţie îmbătrânită, datorie publică ce reprezintă două treimi din PIB şi poate mai ales cu visul neîmplinit al unei înfloritoare Germanii unite, vis promis de Kohl, dar la care mai este mult de lucrat şi acum după cele peste 1500 miliarde euro pompate din vest în est… Revenirile spectaculoase după cele două războaie mondiale au creat speranţa repetării istoriei, care istoria se repetă, dar nu depinde de ea însăşi.

S-au mai închis fabrici cu scandaluri mai mici sau mai mari, poate peste 10 ani Nokia va migra şi mai la est, iar clujenii vor ieşi la fel de firesc şi ei în stradă. Sper însă până atunci să atingem un grad de civilizaţie care să ne ferească de declaraţii infecte de genul celei a premierului Renaniei de Nord - Westphalia care, potrivit NewsIn, a declarat “Mă întreb dacă ei (conducerea Nokia) cred că oamenii din România, care pot desigur să facă şi ei treabă bună, sunt mai buni decât angajaţii şi angajatele de aici, din Bochum. Eu nu cred că sunt mai flexibili, mai harnici şi mai cinstiţi decât angajaţii şi angajatele care au făcut până acum ca firmei Nokia să-i meargă foarte bine”.

Clujeni, voi ce spuneţi?

Explore posts in the same categories: Finanţe, Social-Politic