Amélie
Le fabuleux destin d’Amelie Poulain (Amélie pentru Hollywood) este un film special, care trebuie văzut, trăit, savurat şi, dacă ţi-a mers la inimă, merită revăzut într-o după amiază de dumincă, exact ceea ce am făcut eu astăzi.
Este o frumoasă poveste de dragoste a unei fete introvertite care se îndrăgosteşte de un tânăr pasionat de refacerea pozelor rupte care zac aruncate în jurul unui automat foto. Amândoi sunt naivi, creduli, inocenţi, pe scurt doi copii în cel mai frumos sens al cuvântului.
Monotonia vieţii ei se sparge în urma întâmplării prin care Amélie descoperă “comoara” unui băieţel care a locuit în apartamentul ei în urmă cu 50 de ani: o cutie metalică în care erau puse spre păstrare cele mai de preţ obiecte ale copilăriei băieţelului, fiecare dintre acestea cu pline de amintiri, de nostalgia vremurilor. Amélie înapoiază bărbatului “comoara” schimbându-i acestuia viaţa, fiind după spusele acestuia “îngerul său păzitor”. Amélie întâi se visează schimbând viaţa tuturor năpăstuiţilor soartei şi apoi într-un fel sau altul chiar aşa ajunge să facă- vă las pe voi să vedeţi cum-, în final găsind curajul necesar şi pentru sine.
Audrey Tautou face un rol mare la doar 25 de ani, fiind de vârsta apropiată cu personajul său Amélie. De remarcat foarte buna colaborarea cu regizorul Jean-Pierre Jeunet care a reuşit să-i pună în valoare jocul de priviri dintre pe care îl are Amélie cu Nino, cu pictorul cu “oase de sticlă”sau cu băiatul de la aprozar. Excelent în acest sens şi machiajele şi costumele, de exemplu tutungiţa.
Mi-au plăcut foarte mult culorile, lumina din film, foarte vii menite să accentueze energia, vitalitatea, optimismul, binele pe care Amélie încearcă să-l facă pentru cei din jur.
Aşa cum din păcate ne-am obişnuit, Oscarul pentru cel mai bun film străin a fost luat în acel an pe cu totul alte considerente decât cele artistice – în 2002 câştigând pentru cel mai bun film străin “No Man’s Land”, film bosniac pe tema războiului din fosta Iugoslavie în anul 1993. Motivele sunt evident de natură politică. Cinematografia franceză nu are nevoie de confirmări prin Oscar, dovadă o stau zecile de premii pe care le-a primit acest film.
Intră acum în lista mea de priorităţi Delicatessen , film al aceluiaşi Jean-Pierre Jeunet.
Nota mea: 8,5/10.
