Cypher
Cypher nu-mi spunea mare lucru, auzisem de el pomenit alături de alte filme bune ale genului SF (da, de ceva vreme sunt în zodia acestui gen). Nici de Vicenzo Natali nu auzisem, dar m-am lămurit ulterior când am descoperit că el a regizat şi Cube. Astfel mi-am explicat şi senzaţia de asemănare dintre sonorul acestor filme, scormonind mai departe pe IMDB am aflat un numele sunetistului Stephen Barden, care merită reţinut.
Acţiunea este una de spionaj şi contraspionaj în care este imtrodus un ins aparent nevinovat, rol bine jucat de Jeremy Northam. Misterul planează inteligent pe parcursul filmului şi e greu de anticipat punctul culminant şi finalul, în ciuda scenariilor care îţi trec prin cap. Sau cel puţin mie, deşi nu cred că duc lipsă de imaginaţie. Finalul este surprinzător, dar prea brusc, rezolvând toate problemele într-un mod mult prea lesne spunând tuturor lucrurilor pe nume. Dâra de mister lăsată în urmă este prea subţire faţă de răsturnările inspirate de situaţie de pe parcursul filmului. Ca urmare mă îndeamnă să cred că regizorul şi scenaristul nu au putut ajunge la un numitor comun. Mai în glumă, mai în serios, putem înainta şi ideea bugetului redus: 95 min e foarte puţin pentru un film american al zilelor noastre.
Toate celelalte personaje sunt secundare, inclusiv frumoasa Lucy Liu, care are un rol în stilul său caracteristic. Nimic deosebit în această privinţă. De altfel, tot greul pică pe Jeremy Northam, iar el îşi face datoria cu brio.
În ciuda cronicilor care compară Cypher cu Matrix, eu cred că este o exagerare. Este adevărat că Matrix a reprezentat un punct de cotitură în cinema, în special în filmele genului, dar în afara scenei cu siringa care să trezească personajul la realitate, orice comparaţie mi se pare neavenită.
Am lăsat în mod voit la sfărşit aprecierile asupra regiei. Deşi mi s-a părut influenţat de Tarantino, Vicenzo Natali are unele abordări originale. Mai mult, unele dintre ele mi-au amintit de Sin City, film realizat 3 ani mai târziu de mult mai celebrul Frank Miller cu Robert Rodriguez şi…Tarantino ca “special guest director”.
Nota mea: 7/10.
