Cod portocaliu…(II)

În urmă cu o săptămână spuneam că merită urmărite evenimentele următoarei săptămâni. Cu sau fără modestie, cred că am avut dreptate - dacă aţi urmărit evenimentele, aţi putut observa că pieţe devin tot mai sensibile.

Ca şi săptămâna trecută, bursele nu s-au simţit prea bine. Am putut observa scăderile spectaculoase atât în SUA şi Europa, cât şi la cele asiatice. Săptămâna s-a încheiat spectaculos: vineri, indicele Nikei al bursei de la Tokyo a incheiat cu o scădere de 5,5%, la Bombay scăderea a fost de 3%, în timp ce la Hong Kong de “doar” 1,5%.

Surpriza efectivă a adus-o Federal Reserve, care a scăzut dobânda de refinanţare cu 0,5% la 5,75%. Urmarea a fost creşterea tuturor burselor europene. Rămâne de văzut cât de importantă a fost această măsură. La prima vedere, pare o mişcare inteligentă menită a tempera criza de lichidităţi. Cu tot respectul pentru profesioniştii care au gândit această scădere a dobânzii de refinanţare, eu însă cred că este doar o amânare a crizei. În maxim o lună se poate certifica dacă a fost suficientă, un răgaz dat celor care se pot salva de la “pierire” sau poate nu.

Dar despre evoluţia burselor şi despre criză în general cred că v-aţi putut edifica şi singuri, aş vrea să mă aplec asupra a două importante aspecte cu iz secundar:

1. - rămâne USD moneda principală a lumii?

2. - sunt pieţele economice teatrul unui război?

1. Dolarul american încă este principala valută. Nu pentru mult timp. Se zbat să rămână acolo, dar le este din ce în ce mai greu. S-a afirmat în această săptămână că s-a apreciat euro, că s-a apreciat yenul, dar nu s-a pus clar punctul de i - dolarul american este în cădere.

S-a spus în dese rânduri în ultimul deceniu că SUA se finanţează prin emitere de monedă, dar fără susţinere financiară. Binenţeles, fapt nedovedit. Dar cum poate fi dovedit atâta timp cât americanii neagă vehement, iar adepţii acestei teorii nu aduc argumente concrete în acest sens?! După anul 2000, când euro a devenit principala monedă în care se raportau tranzacţiile europene, iar Irakul a început cotarea preţului la ţiţei tot în moneda unică europeană, lucrurile au luat o întorsătură nefericită pentru SUA. Mai pe la colţuri s-a spus nu o dată că acest fapt a contat decisiv în atacarea Irakului. Având în vedere că principalele companii petroliere străine care activau acolo erau franceze şi ruseşti şi foloseaua cotaţii în euro, logica capătă contur.

Subiect sensibil pentru americani, piaţa auto a cunoscut în 2007 o premieră: Toyota a devenit numarul 1 mondial la vânzări, întrecând General Motors. Asta dacă nu cumva consolidarea rezultatelor grupului a fost făcută din pix anul trecut (explicaţii aici).

În condiţiile în care economia Statelor Unite este susţinută de IT şi servicii, întrebarea firească este următoarea: fără industrie, mai poate fi SUA pe primul loc? Şi când spun IT, pot spune de fapt orice în afară de hardware, care în larga sa majoritate este fabricat în China. De la PC-urile IBM până la căştile Genius sau microfoanele Teac, pe toate produsele scrie “Made in China”. Nu pare a fi suficient că au fost gândite în SUA. Am spus nu pare, dar începe să devină tot mai clar că nu este!

Astfel ajungem şi la punctul doi, veţi vedea aceasta în cele ce urmează.

2. SUA începe să realizeze capcanele unei economii care în ultimele decenii a mers pe principiul superiorităţii de neştirbit. Ameninţările asupra Chinei nu doar că nu-i sperie pe chinezi, dar chiar nu mai sperie pe nimeni. S-a ajuns până acolo încât vorbesc despre boicotarea JO de la Beijing din 2008 vezi-Doamne datorită încălcării drepturilor omului în acestă ţară.

Întâmplător sau nu - mai curând nu ! - recent a avut loc un important exerciţiu militar ruso-chinez. Purtând denumirea de “Misiunea de Pace 2007″ şi având duşman declarat terorismul, exerciţiul pare a avea acelaşi grad de nevinovaţie cu cele ale americanilor. La summitul Organizaţiei pentru Cooperare de la Shanghai (mai pe scurt SCO) participă cu statut de observator 4 importante state asiatice: India, Pakistan, Iran şi Mongolia. De remarcat că Iranul cere de 5 ani aderarea la SCO. Aparent, SCO rămâne de aceeaşi baricadă cu NATO, doar că resping interferenţele SUA în afacerile interne ale statelor suverane. Deci prezenţa americană în Afganistan deranjează. Firesc… Nu ştiu cum s-a terminat / se va termina summit-ul SCO, dar semnalul este vizibil anti-SUA.

Revenind asupra problemei pe care am ridicat-o trebuie să remarcăm că în acest context a survenit ştirea că companiile ruseşti au pierdut circa 35 miliarde USD de pe urma crizei pieţelor financiare. Presând Europa din punct de vedere energetic şi luptându-se alături de China pentru influenţa asupra Asiei, Rusia pare a ignora două aspecte: dependenţa financiară a Asiei de Sud-Est faţă de SUA şi (aparenta?) neutralitate a Japoniei.

Este limpede ca lumina zilei că războaiele se poartă acum neconvenţional pe tărâmuri economico-financiare. Din criza actuală se întrevede nu doar pericolul repetării unei crize mondiale de avergura celei din ‘29-’33, ci şi o reaşezare de forţelor, mai ales a celor financiare. Lumea arabă deşi pare oarecum în afara problematicii, poate fi chiar cheia. Numai că lumea arabă este împărţită între pro şi contra americani. Capetele de pod ale acestora din Arabia Saudita şi Kuweit îşi spun cuvântul. Pe de altă parte Ben Laden are o uriaşă influenţă asupra celorlalte state arabe petroliere.

Dacă asistăm la un război economic, vrând-nevrând trebuie să acceptăm că lumea arabă poate avea o influenţă decisivă. Timpul trece şi petrolul se duce. De parte cui vor fi aceştia? Aceasta rămâne de văzut.

Până una-alta să sperăm că războiul nu va depăşi astfel de sfere.

Explore posts in the same categories: Finanţe, Social-Politic