Concediu

Gata, plec în concediu! Ceea ce vă recomand să faceţi şi voi.

Nu staţi pe gânduri, anul viitor nu se ştie…anticipez o evoluţie spre rău a crizei economice în următoarele 6 luni, iar în 2010 inflaţia va fi cea care va lovi UE, SUA şi nu numai. Iar după aceea, cum spuneam citându-l pe Chirovici, “Never will ever be the same“. Ca să vă convingeţi, citiţi presa internaţională şi ce a mai rămas din presa de calitate românească. Dar despre acestea voi vorbi când voi reveni.

Concediu plăcut sau, după caz, spor la muncă şi aşteptare plăcută până la concediu!

Înţelegere

Poate cea mai frumoasă melodie a lui Baniciu (versuri Lermontov).

…

Vorbesc cu prostul cu neprostul
Dar pentru sufletu-mi exist.

…

Si pretuim in viata toata
Doar oamenii atata tot,
Nu ne-om mintii noi niciodata
Nici alti-a ne mintii nu pot

IMM-urile încotro?

Introducerea impozitul forfetar a creat dezbateri aprinse în mediul economic, devenind rapid cea mai controversată măsura fiscală, depăşind „popularitatea” taxei auto într-un timp neaşteptat de scurt. OUG 34/2009 este în mod cert o nouă mostră de instabilitate fiscală care nu face altceva decât să împovăreze IMM-urile în mod inutil – efectele asupra bugetului de stat fiind minore. Venită pe fondul unor condiţii economice nefavorabilă, Ordonanţa se anunţă a fi un pumn de pămând pe mormântul IMM-urilor. Din păcate, nu singurul.

Kraftwerk – un concert excepţional

12 iunie 2009 este o zi pe care o să o reţin în mod deosebit atât eu cât şi flăcăul meu de 9 ani pentru că a fost o ocazie unică: concert Kraftwerk la Bucureşti. Spun ocazie unică pentru că mi-e greu să cred că formaţa va mai ajunge vreodată la Bucureşti. Anii se adună peste ei – în fond sunt de vârsta părinţilor noştri  – şi, deşi au dovedit o formă pe care o pot invidia şi artiştii mai tineri, iar concertele lor probabil vor continua să umple sălile, totuşi ştiu că vine o vreme când şi ei vor dori să se ocupe de nepoţi.

Întrebare

Dacă pentru englezi – care dau dovadă a enşpea mia oară de incultură, prostie şi mai ales nesimţire crasă – imaginea României este reprezentată de o ţigancă bătrână, pentru ei ce ar putea fi reprezentativ ?

Un cuplu de homosexuali britanic. Oricum, aşa am acoperi mai mult decât acoperă ei, că ei au şi preoţi, şi parlamentari şi tot felul.

Pe scurt: fapte, nu vorbe!

- Sila e generalizată, cu atât mai mult cu cât o parte din menajerie se mută la Bruxelles. Vorbim aici de Becali şi Vadim, EBA, TRU, Macovei, Preda, Bodu şi atâţia alţii. De fapt, lista pedelistă este o ruşine naţională.

- Conform tradiţiei întemeiate de Remeş, la 6/49 se câştigă doar când trebuie, adică de Crăciun şi de Paşte. Mă rog, dacă sunt alegeri, se mai adaptează băieţii. Următorul câştig va fi la prezidenţiale, preferabil turul doi. Dacă zic că e mentalitate securisto-comunistă nimeni nu se supără, doar de acolo se trag.

- Bogdan Teodorescu încerca aseară să-i explice lui Mircea Badea că prezenţa la vot în ideea alegerii răului mai mic, dar nu a avut sorţi de izbândă. Mircea, pe care altfel îl simpatizez, a dat dovadă de demagogie de această dată: el a îndemnat să nu se meargă la vot, tot el acuza procentul mic de participanţi.

- Un procent mic de prezenţă la vot înseamnă un procent mare de votanţi ultraşi băsescieni. Lecţia din 2007 nu a fost încă înţeleasă.

Concluzia – nimic nou pe frontul din est.

Silă

Mai ţineţi minte acele maşini – ceva hibrid între autobuz şi autocar – care duceau oamenii spre locurile de muncă din preajma Bucureştiului? Oamenii erau duşi cu ele dis-de-dimineaţă la muncă şi se întorceau după-amiaza sau seara. Dormeau pur şi simplu cu capul sprijinit de geam, de scaunul din faţă sau pur şi simplu de spătar. Acum două decenii cineva mi-a spus o poveste a la Tudor Octavian cum într-o staţie s-a urcat o domană (?!), s-a uitat stânga-dreapta, a mai stat o secundă, apoi a spus “aş da bună dimineaţa, dar mi-e silă!”.

Linkuri excepţionale

Un fotograf excepţional – Florin Andreescu, urmăriţi fiecare galerie în parte.

O cântăreaţă excepţională – Aura Urziceanu va concerta la Londra, eveniment reliefat întâi de Times, abia apoi în presa din România.

O speranţă sportivă de excepţie -  Sorana Cârstea intervievată de Gândul.

Punctul pe i

CTP are astăzi un articol excelent intitulat inspirat “Presa porcină“.

Lectură plăcută!

Se adună norii

Sărăcia îngroapă România. Deşi nu este tocmai vizibil, nivelul de trai scade. Mai întâi au fost problemele în imobiliare şi auto, urmate de avertismentele patronilor că vor recurge la restructurări, după 1 ianuarie chiar s-a diminuat traficul, iar apoi înghesuiala din hypermarketuri. Anunţuri de şomaj şi de cădere a producţiei, pe scurt – tot tacâmul.

În urmă cu peste 10 ani, când ne bântuia o cu totul alt fel de criză, devenise celebru un banc. Un copil îşi întreabă tatăl care este diferenţa dintre prosperitate şi criză. Tatăl explică:  e simplu, fiule: prosperitate înseamnă Mercedes, şampanie, amantă; criza  înseamna Autobuz, sifon, mă-ta.

Realitatea bate bancul. Românul nu suferă că îşi cumpără apartament cu 2 camere în loc de 3, că se înjoseşte achiziţionând maşină doar cu aer condiţionat în loc de climă, nici măcar dacă îşi permite copanele de pui cu os sau fără. Nu, românul este prea sărac pentru a aunge la astfel de dileme. Cursul euro a dus la scumpirea multor produse de bază aduse (aproape) exclusiv din import, ceea a lovit rău populaţia.

În jurul pieţelor au început din nou să apară tot felul de amărâţi şi mai ales pensionari care vând pe nimic tot felul…de la cărţile din bibliotecă şi florile din grădină până la ciorapi tricotaţi şi dulapul de baie. Cel mai grav este că numărul lor creşte. Idem numărul întâmplărilor în care se povestesc cazuri de hoţii mai mici sau mai mari.

Lumea speră să se descurce mai bine luna viitoare cu suta pe care o vor economisi pentru că întreţinerea scade vara. Oricum, urmează să apară tot mai multe legume, varza şi cartofii sunt deja ieftine, iar la magazinele de cartier carnea s-a ieftinit cu câţiva lei la kg. Şomerii încă trăiesc din ajutor sau din “compensatorii”. Mulţi dintre ei speră să găsească de lucru, dar şanse reale ştiu că vor fi doar la cele sezoniere. Şi totuşi agricultura şi turismul nu o duc nici ele bine.

Ca urmare, în sezonul toamnă-iarnă se va atinge punctul de maxim al tensiunii sociale, factor pe care întreaga clasa politică l-a cam uitat. Încă un motiv în plus să avem tensiuni sociale spre sfârşitul anului.

Atenţie, se adună norii!