Nimic despre Marius Tucă

Marius Tucă este unul dintre puţinii ziarişti de valoare care sunt adevărate simboluri pentru mass-media românească. Cel puţin la prima vedere, este cel care a influenţat cel mai mult presa tipărită din România după  Ion Cristoiu. Evident, mă refer la presa postdecembristă. Din punctul meu de vedere, Jurnalul Naţional este singurul ziar care îşi merită banii, restul nemeritând decât banii câştigaţi din publicitatea online ca urmare a traficului.

1 an

1 an de când ne-a părăsit Octavian Paler.

1 an de când îmi lipseşte Octavian Paler. Probabil, cel mai mult îmi lipseşte din emisiunea lui Gâdea. Sau articolele sale? Ne-au mai rămas cărţile sale, pe care nu mai avem timp să le deschidem, iar atunci când avem timp - uităm de ele.

Punct final?

Mă aşteptam ca, dacă nu în weekend, la începutul acestei săptămâni preluarea Yahoo de către Microsoft să se oficializeze. Se pare că m-am înşelat, deşi sunt opinii potrivit cărora este doar o mişcare menită a influenţa viitorul negocierilor.

Microsoft chiar vrea Yahoo

Yahoo a publicat în urmă cu o oră şi jumătate o ştire care vrea să confirme că Microsoft chiar doreşte - deci chiar are nevoie - de această tranzacţie. Deşi în urmă cu o lună scădea oferta de la 31$/acţiune la 29$/acţiune, iată că acum “sare” spre 33$ - Microsoft anunţase în urmă cu câteva zile că studiază o astfel de ofertă. Acţionarii Yahoo nu concep un preţ unitar mai mic de 35$, ceea ce ar duce tranzacţia la 50 miliarde $. Având în vedere că negocierile se continuă şi peste weekend se pare că ambele tabere sunt puse pe fapte mari, semnarea contractului fiind tot mai aproape.

Top 10 filme de suflet

O discuţie foarte plăcută cu Cristi Banu în urmă cu câteva minute m-a făcut să-l provoc la un top 10 al filmelor de suflet, atenţie!, filme de suflet, nu cele care le considerăm a fi cele mai bune din punct de vedere artistic, care să fi influenţat cinematografia sau altceva. Pur şi simplu de suflet. Evident, modificări ar putea surveni oricând…

Marea bătălie de ziua celor mici

Am explicat p’aici mai de mult considerentele care mă îndeamnă să nu scriu despre politica românească, dar am spus că în acest an voi analiza şi comenta postând aici opiniile mele.

Încep acum, în pragul campaniei electorale pentru alegerile locale, cu bătălia pentru Bucureşti atât datorită faptului că sunt interesat direct în calitatea mea de locuitor al capitalei, dar mai ales pentru că întotdeauna aici campania a avut rol de simbol.

Bucureştiul nu a avut primar în ultimele două decenii. Toţi cei care s-au perindat pe acest post în ultimele două decenii au avut prestaţii jalnice, nici măcar unul dintre ei nu a dovedit calităţi de gospodar.

Un film despre vise

Despre “The Astronaut Farmer” nu pot să încep decât spunând că este un film în care rolul principal este interpretat de Billy Bob Thornton. Mă aflu la doar câteva luni de când am vizionat capodopera Sling Blade, încă îmi răsună în urechi “Some folks call it a sling blade, I call it a kaiser blade.”.

Noua istorie a petrolului

Rene Sedillot a scris în anii ‘70 “Istoria petrolului”, un best seller ce el însuşi a scris istorie. În ultimul deceniu pretul la petrol a crescut de şase ori, economia mondială intrând într-o nouă eră. Barilul atinge pragul de 115$/baril, aşteptările pentru 2008 sunt de 150$/baril, ca să nu spun de pesimiştii care împing preţul spre 200$/baril. Istoria petrolului este rescrisă astăzi sub ochii noştri.

Ma simt “îngrozitor de mare”

Pe Sorescu l-am descoperit pe la 14 ani. Tata a venit acasă cu proaspătul volum (la acea vreme) “Ecuatorul şi polii”. Aveam cultul cărţii şi scepticismul vârstei, a învins primul şi am deschis cartea. Ştiam doar “Trebuiau să poarte un nume” şi “Altfel”, care îmi sunau un pic cam comuniste, obişnuite în vremurile gri pe care le trăiam. Evident, astăzi le privesc la justa şi adevărata lor valoare.

Revin: am deschis “Ecuatorul şi polii” unde s-a nimerit şi am citit o poezie care m-a făcut să simt că trăiesc un miracol. Apoi am început să “sap” după operele sale, citind şi descoperind tot mai multe despre opera sa. “Prieteni” şi “Am zărit lumină” au fost ani de zile poeziile mele preferate, pentru ca doar în câţiva ani să ajung să spun că este cel mai mare poet român al tuturor timpurilor, deşi fără Eminescu, poate nu ar fi existat Sorescu, opinie pe care îndrăznesc să mi-o afirm şi astăzi.

Şi, să nu uit!, am inclus “Japiţa” în top 10 al celor mai bune romane româneşti al tuturor timpurilor.

Dar de ce astăzi vorbesc despre Sorescu? Pentru că dintr-o mare (şi fericită!) întâmplare mi-am amintit de magnifica sa poezie “Jucării”. Poate pentru că sunt sau am devenit şi eu “îngrozitor de mare”

Din nou despre trafic

Prevăd că în campania electorală de la locale va fi “de bază” problema traficului. Adevărul este că în Bucureşti, dar nu numai!, situaţia tinde să fie una disperată şi nu doar din punct de vedere al timpului pierdut de aiurea în trafic (btw: cred că situaţia actuală afectează puternic psihicul oamenilor care stau în trafic), ci şi din punct de vedere al poluării, al pierderilor umane şi materiale cauzate de timpul ridicat de intervenţie al maşinilor de salvare şi pompieri, dar şi al costurilor ridicate pe care le suportă firmele.

Totuşi, cred că există o categorie de firme care beneficiază de nesfârşitele ambuteiaje: cele de telefonie mobilă. Remarcam astăzi în nesfârşita coadă de pe Str. Turda cum toţi şoferii din jurul meu purtau pe telefoanele mobile convorbiri nesfârşite.

Via Cristi Banu aflu de de două campanii la care subscriu: cea privind blocarea intersecţiilor şi cea privind rablele abandonate. Acestea sunt doar două din cauzele care produc nebunia din trafic din pricina şoferilor, dar cine ştie…poate ajută!